Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit, marți, că, în cazul unei amenințări grave la adresa ordinii sale publice sau a securității sale interne, un stat membru poate reintroduce controlul la frontierele sale cu alte state membre, dar fără a depăși o durată totală maximă de șase luni. ”Numai în cazul în care intervine o nouă amenințare gravă poate fi justificată aplicarea din nou a unei astfel de măsuri”, a precizat Curtea. În plus, CJUE a constatat că o persoană nu poate fi obligată să prezinte un pașaport sau o carte de identitate la intrare atunci când vine dintr-un alt stat membru, în cazul în care reintroducerea controlului la frontiere este contrară Codului frontierelor Schengen.
Decizia CJUE a fost dată în cazul unui cetățean austriac – NW – care a fost amendat cu 36 de euro pentru că, în august și în noiembrie 2019, a refuzat să prezinte pașaportul la intrarea în țara sa dinspre Slovenia. Controlul de frontieră fusese reintrodus de Austria din septembrie 2015, în contextul crizei migrației.
”Acest control a fost reintrodus în mai multe rânduri, cu precizarea că, pentru perioada 16 mai 2016-10 noiembrie 2017, Austria s-a întemeiat pe patru recomandări succesive ale Consiliului Uniunii Europene. După 11 noiembrie 2017, din proprie inițiativă, Austria a reintrodus controlul la frontiere pentru mai multe perioade succesive de șase luni”, a constatat CJUE.
NW a apreciat că amenda și controalele de frontieră sunt contrare dreptului Uniunii și, în special, Codului frontierelor Schengen, motiv pentru care s-a adresat Tribunalului Administrativ Regional din Styria. Această instanță a suspendat judecarea cauzei și s-a adresat CJUE cu mai multe întrebări preliminarii, având îndoieli în privința faptului că Austriei îi este permis de Codul frontierelor Schengen să reintroducă din proprie inițiativă controlul la frontiere pentru mai mult de o durată totală maximă de șase luni.
Argumentele CJUE
Prin hotărârea de astăzi, Curtea amintește că Codul frontierelor Schengen stabilește principiul că frontierele dintre statele membre pot fi trecute prin orice punct fără a fi realizate controale asupra persoanelor, indiferent de cetățenie. Aceasta reprezintă una dintre principalele realizări ale Uniunii, respectiv stabilirea unui spațiu de liberă circulație a persoanelor, fără frontiere interne. Prin urmare, reintroducerea controlului la frontierele interne trebuie să rămână excepțională și ar trebui să fie efectuată numai ca măsură de ultimă instanță.
Astfel, în primul rând, Codul frontierelor Schengen permite unui stat membru, în cazul unei amenințări grave la adresa ordinii sale publice sau a securității sale interne, să reintroducă temporar controlul la frontierele sale cu alte state membre. Totuși, Curtea constată că o astfel de măsură, inclusiv toate prelungirile eventuale, nu poate depăși o durată totală maximă de șase luni. Astfel, legiuitorul Uniunii a apreciat că o perioadă de șase luni este suficientă pentru ca statul membru respectiv să adopte, dacă este cazul în cooperare cu alte state membre, măsuri care să îi permită să facă față unei astfel de amenințări, respectând, după această perioadă de șase luni, principiul liberei circulații.
Curtea precizează totuși că statul membru poate aplica din nou o astfel de măsură, chiar direct după finalul perioadei de șase luni, atunci când se confruntă cu o nouă amenințare gravă care îi afectează ordinea publică sau securitatea internă și care este diferită de cea identificată inițial, aspect care trebuie apreciat în raport cu împrejurările și cu evenimentele concrete.
În al doilea rând, în cazul unor împrejurări excepționale care pun în pericol funcționarea globală a spațiului Schengen, Consiliul poate recomanda unuia sau mai multor state membre să reintroducă controlul la frontierele lor interne, pentru o durată maximă de doi ani. Similar, după încheierea acestor doi ani, statul membru respectiv poate, dacă se confruntă cu o nouă amenințare gravă la adresa ordinii sale publice sau a securității sale interne și dacă toate condițiile prevăzute de Codul frontierelor Schengen sunt îndeplinite, să reintroducă direct controalele pentru o durată totală maximă de șase luni.
În speță, pare că, după 10 noiembrie 2017, data expirării ultimei recomandări a Consiliului, Austria nu a demonstrat existența unei noi amenințări, astfel încât cele două măsuri de control care l-au vizat pe NW ar fi incompatibile cu Codul frontierelor Schengen, aspect a cărui verificare revine totuși Tribunalul Administrativ Regional din Styria.
Pe de altă parte, Curtea constată că o persoană nu poate fi obligată, fiind în caz contrar pasibilă de o sancțiune, să prezinte un pașaport sau o carte de identitate la intrare atunci când vine dintr-un alt stat membru, în cazul în care reintroducerea controlului la frontiere este contrară Codului frontierelor Schengen.
DOCUMENT – Hotărârea în cauzele conexate C-368/20 Landespolizeidirektion Steiermark și C-369/20 Bezirkshauptmannschaft Leibnitz (Durata maximă a controlului la frontierele interne):
