Încorporarea într-un site a unor opere provenite de pe alte pagini de internet nu are nevoie de acordul titularului de drepturi de autor dacă este folosită metoda framingului, care permite divizarea ecranului în mai multe părți, fiecare prezentând conținutul unui alt site de internet. Precizarea aparține avocatului general al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), Maciej Szpunar, și a fost făcută într-o cauză în care o instanță germană a cerut interpretarea Directivei potrivit căreia statele UE prevăd dreptul exclusiv al autorului de a autoriza sau de a interzice orice comunicare publică a operelor sale.
În opinia avocatului general al CJUE, utilizarea framing-ului nu impune autorizația din partea titularului de drepturi întrucât se presupune că acesta a dat deja respectiva autorizație la momentul inițial al punerii la dispoziție a operei.
”Această situație este valabilă chiar și atunci când respectiva încorporare prin framing eludează măsuri tehnice de protecție împotriva framing-ului adoptate sau impuse de titularul drepturilor de autor. Astfel, asemenea măsuri nu restrâng accesul la operă, nici măcar o cale de acces la aceasta, ci numai un mod de a o afișa pe ecran. Nu este vorba de un public nou în acest caz, întrucât publicul este întotdeauna același: cel al site-ului internet țintă al linkului”, se arată în concluziile avocatului general.
În schimb, acordul titularului drepturilor de autor este obligatoriu când imaginile sunt postate pe un site prin linkuri automate (inline linking), care permit afișarea automată a imaginilor la deschiderea paginii consultate, fără nicio altă acțiune suplimentară a utilizatorului.
În opinia avocatului general al CJUE, ”atunci când aceste linkuri automate vizează opere protejate de dreptul de autor, există, atât din punct de vedere tehnic, cât și funcțional, un act de comunicare a respectivelor opere către un public care nu a fost luat în considerare de titularul drepturilor de autor la momentul punerii la dispoziție inițiale a acestora, și anume publicul unui alt site internet decât cel pe care a avut loc această punere la dispoziție inițială”.
În concluziile lui Maciej Szpunar se arată căun link automat face să apară resursa ca element care face parte integrantă din site-ul care conține acest link. Prin urmare, pentru utilizator nu există nicio diferență între o imagine încorporată pe o pagină de internet plecând de la același server și cea încorporată plecând de la un alt site. ”Nu se poate prezuma că titularul drepturilor de autor a luat în considerare acest public atunci când a dat autorizația pentru punerea la dispoziție inițială”, a explicat avocatul general.
DOCUMENT – Concluziile avocatului general în cauza C-392/19VG Bild-Kunst/Stiftung Preußischer Kulturbesitz (CJUE):
