Parchetul General și-a prezentat concluziile în cazul unei sesizări prealabile formulată de Curtea de Apel Oradea într-un dosar de incest. Prin documentul semnat de procurorul general Gabriela Scutea se cere ca problema de drept adusă în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție să fie rezolvată în sensul că stabilirea calităţii de rude în linie directă să poată avea loc și în condiţiile în care unul dintre subiecţii infracțiunii de incest a fost adoptat. În plus, Parchetul mai cere ca, pentru determinarea subiecţilor infracţiunii de incest, calitatea de rude în linie directă sau fraţi şi surori să poată fi stabilită în cadrul procesului penal pendinte, iar efectele legăturii de rudenie biologică stabilită în acest fel, ulterior comiterii faptei de incest, să retroactiveze până la momentul nașterii copilului.
Cazul de incest aflat pe rolul Curții de Apel Oradea se referă la o femeie și tatăl său care, după ce au ajuns la secția de Poliție în urma unui conflict cu nișlte vecini, au recunoscut că au întreținut relații sexuale, deși știau că sunt în relații directe de rudenie.
Trimiși în judecată pentru incest, cei doi au recunoscut învinuirea, dar au fost achitați de instanța de fond care a reținut că nu a fost stabilită relația de rudenie în linie dreaptă între cei doi inculpați. Din actul de naștere al inculpatei nu rezulta filiația față de tată, ci doar filiația față de mama sa adoptivă. Mai mult, instanța de fond a aflat că paternitatea biologică a inculpatului nu a fost stabilită nici prin actul din care a femeia a aflat despre identitatea mamei sale biologice și nici prin efectuarea unui test ADN.
În această situație, judecătorii au reținut că, ”deși fapta există în materialitatea ei și constă în raporturile sexuale întreținute între inculpatul (…) și inculpata (…), lipsește tipicitatea obiectivă a infracțiunii de incest, respectiv trăsătura esențială care face ca fapta să fie prevăzută de legea penală: legătura de rudenie în linie directă dintre inculpați”.
Parchetul a atacat decizia de achitare, arătând că instanța de fond putea, de la sine putere, să dispună efectuarea unei expertize de specialitate pentru a stabili legătura directă de rudenie dintre cei doi inculpați. În plus, susțin procurorii, recunoașterea copilului de către tată se poate face, conform legislației civile, în fața instanței.
Curtea de Apel Oradea a hotărât să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea emiterii unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
”Dacă pentru determinarea subiecților infracțiunii de incest prev. de art.377 cod penal, prin raportare la art. 440 cod civil, art.52 cod procedură penală şi art. 177 alin. 2 Cod penal, stabilirea calității de rude în linie directă mai poate avea loc în condițiile în care unul dintre subiecți a fost adoptat şi art.470 cod civil prevede că raporturile de rudenie încetează între adoptat și părinții firești ?
Dacă pentru determinarea subiecților infracțiunii de incest prev. de art.377 cod penal se impune stabilirea în prealabil a calității de rude în linie directă sau frați și surori potrivit art.409 cod civil raportat la 416 cod civil sau art.424 cod civil, după caz, ori acest aspect poate fi stabilit în absența actelor de stare civilă şi a unei acțiuni civile cu acest obiect, ulterior în cadrul procesului penal pendinte potrivit mijloacelor de probă prevăzute de art.97 cod procedură penală prin raportare la art.52 cod procedură penală?
Dacă efectele legăturii de rudenie biologică stabilite într-un proces civil sau chiar în procesul penal pendinte ulterior comiterii faptei de incest retroactivează până la momentul naşterii copilului sau se aplică doar pentru viitor în procesul penal respectiv?”
Termenul de soluționare a sesizării este 28 iunie 2021.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
Analiza juridică pe fond a Parchetului General
Articolul 377 din Codul penal definește incestul ca fiind raportul sexual consimțit, săvârșit între rude în linie directă sau între frați și surori.
Obiectul juridic generic al infracțiunii de incest constă în relațiile sociale referitoare la conviețuirea socială, însă având în vedere conținutul concret al infracțiunii se poate afirma că incestul ocrotește în mod specific nu moralitatea relațiilor sexuale, ci aspecte de ordin biologic, în scopul evitării nașterii unor copii cu malformații.
Rațiunea textului incriminator este aceea de a proteja și de a ocroti starea de sănătate biologică și perpetuarea speciei, împotriva raporturilor sexuale primejdioase pentru specia umană.
În ceea ce privește subiecții activi ai infracțiunii de incest, aceștia sunt circumstanțiați de lege, fiind rude în line directă sau frați și surori.
Din conținutul reglementării rezultă că legiuitorul a ales să incrimineze doar raportul sexual, nu și actul sexual oral sau anal între rude în linie directă sau frați și surori, opțiune justificată de faptul că doar un astfel de raport sexual poate avea ca rezultat nașterea de copii care prezintă un risc însemnat de boli genetice.
Rezultă astfel, din chiar elementul material al laturii obiective a infracțiunii de incest, evaluat din perspectiva obiectului juridic special al infracțiunii, că situația premisă, constând în reexistența unei relații de rudenie în linie directă între subiecții activi ai infracțiunii este îndeplinită în cazul rudeniei biologice, fiind irelevantă starea civilă sau rudenia formală dintre subiecții activi ai infracțiunii.
Mai mult decât atât, în materie civilă, rudenia firească și rudenia civilă sunt formule alternative de rudenie, întrucât, potrivit art.470 alin.1 și 2 din Codul civil, odată ce adopția a fost definitiv încuviințată, în privința adoptatului se stabilește un nou raport de filiație, iar rudenia este rearanjată atât în linie dreaptă cât și în linie colaterală, în raport de noua realitate civilă.
În materie penală, însă, raportul dintre rudenia firească și rudenia civilă este diferit.
Astfel, potrivit art.177 alin.2 din Codul penal, adopția nu are efect extinctiv asupra efectelor rudeniei decurgând din legăturile de sânge, deoarece, în limitele prevăzute de art.177 alin.1 lit.a din Codul penal, persoana adoptată și descendenții acesteia își păstrează calitatea de membru de familie și în raport de rudele firești.
Opțiunea legiuitorului penal, exprimată în conținutul art.177 alin.1 lit.a și alin.2 din Codul penal, de a recunoaște existența calității de membru de familie a adoptatului și în raport de rudele sale firești, valorificând astfel o relație de rudenie biologică, ce potrivit dreptului civil a încetat să existe odată cu încuviințarea adopției, determină concluzia că efectele penale ale relației de rudenie sunt determinate de existența obiectivă a legăturii de sânge dintre două sau mai multe persoane și nu de mențiunile din actele de stare civilă.
În cazul particular al speței ce a determinat prezenta sesizare, fiica adoptată și tatăl biologic sunt rude în linie directă, relația dintre ei fiind în fapt o relație de rudenie biologică în linie ascendentă / descendentă, ce are ca fundament legătura de sânge, recunoscută de legiuitorul penal ca fiind generatoare de consecințe juridice.
Această legătură de sânge, ca dat obiectiv, nu dispare odată cu încuviințarea adopției și cu modificarea stării civile a persoanei adoptate, iar în cazul incestului impune persoanelor între care există, obligația negativă de a nu întreține relații sexuale.
În cazul adoptatului, corelarea efectelor penale ale relației de rudenie cu realitatea biologică este singura de natură a asigura realizarea scopului avut în vedere prin incriminarea incestului, constând în protejarea societății de riscul de degenerare genetică asociat cu relațiile sexuale dintre rudele de sânge.
Din aspectele anterior menționate, rezultă că infracțiunea de incest este tipică ori de câte ori relațiile sexuale consimțite se săvârșesc de persoane între care există o legătură de sânge – rude în linie directă sau frați și surori, chiar dacă unul dintre subiecți a fost adoptat, iar adopția este încă în ființă.
În ceea ce privește procedura si mijloacele de probă ce urmează a fi folosite în procesul penal, pentru stabilirea relației de rudenie în linie directă, apreciem că sunt incidente dispozițiile art.52 din Codul de procedură penală și art.97 din același cod, întrucât obiectul unui astfel de demers în procesul penal este
stabilirea realității biologice, neavând importanță dacă legătura de rudenie naturală dintre subiecții activi ai infracțiunii este dublată de una civilă, ce ar rezulta din acte de stare civilă, din recunoaștere sau din hotărâre judecătorească.
Constatarea incidentală în procesul penal a filiației, atunci când aceasta constituie un element al infracțiunii, nu produce efecte de stare civilă, nu creează drepturi și obligații civile, ci contribuie la aflarea adevărului obiectiv cu privire la fapta săvârșită și la circumstanțele acesteia.
Prin urmare, referitor la aplicabilitatea dispozițiilor art.440 din Codul civil, din care rezultă că stabilirea filiației în procesul penal este o chestiune prejudicială, de competența exclusivă a instanței civile, apreciem că trebuie interpretate în sensul că sunt incidente, doar în ipoteza în care pentru calificarea juridică a infracțiunii este necesară stabilirea filiației ca element component al stării civile, cu consecințe asupra statutului civil al copilului, privind numele purtat, exercițiul autorității părintești, obligația de întreținere ori drepturile ce decurg din succesiune, și nu în ipoteza în care pentru calificarea juridică a infracțiunii este necesară stabilirea relațiilor de rudenie naturală, biologică, cum este cazul infracțiunii de incest.
De exemplu, filiația poate fi o chestiune prejudicială în cazul infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.378 din Codul penal sau a infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută de art.379 din Codul penal, întrucât situația premisă a ambelor infracțiuni se grefează pe efectele de stare civilă ale filiației, constând în existența și întinderea obligației de întreținere și în exercitarea drepturilor părintești, efecte care nu pot fi stabilite decât printr-o acțiune civilă.
În toate celelalte cazuri, când pentru calificarea juridică a infracțiunii este necesară stabilirea legăturii de sânge, ca împrejurare obiectivă ce definește relația dintre două persoane, această legătură se lămurește în procesul penal pendinte, anterior soluționării fondului cauzei, având semnificația unei chestiuni prealabile.
Cu privire la mijloacele de probă permise în procesul penal pentru a face dovada rudeniei în linie directă între subiecții activi calificați ai infracțiunii de incest, având în vedere că nu se urmăresc și nu se creează efecte de stare civilă, dovada rudeniei în linie directă poate fi făcută cu orice mijloc de probă permis de lege.
Referitor la ultima întrebare ridicată de instanța de trimitere, considerăm că prin stabilirea în procesul penal a relației de rudenie biologică, ceea ce se constată este o realitate biologică, ce a existat din chiar momentul nașterii copilului, indiferent de momentul constatării sale printr-un proces penal sau civil.
Cunoașterea acestei realități biologice de către subiecții activi ai infracțiunii nu poate rezulta exclusiv din stabilirea ei într-un proces penal sau civil ci, în funcție de particularitățile cauzei, se va stabili în ce măsură aceștia au cunoscut la momentul săvârșirii faptei că au calitatea de rude în linie directă sau frați și surori. Prin urmare, efectele legăturii de rudenie biologică stabilite într-un proces civil ori într-un proces penal pendinte, ulterior comiterii faptei de incest, retroactivează până la momentul nașterii copilului, fiind necesar însă să fie dovedit faptul că autorii infracțiunii de incest aveau cunoștință de legătura de rudenie dintre aceștia.
Pentru aceste motive, în temeiul art.475 – art.477 din Codul de procedură penală, Parchetul General a solicitat pronunțarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare:
Pentru determinarea subiecţilor infracţiunii de incest prevăzută de art.377 din Codul penal, prin raportare la art.440 din Codul civil, art.52 din Codul de procedură penală şi art.177 alin.2 din Codul penal, stabilirea calităţii de rude în linie directă poate avea loc și în condiţiile în care unul dintre subiecţi a fost adoptat.
Pentru determinarea subiecţilor infracţiunii de incest, prevăzută de art.377 din Codul penal, calitatea de rude în linie directă sau fraţi şi surori, poate fi stabilită în cadrul procesului penal pendinte, potrivit mijloacelor de probă prevăzute de art.97 din Codul de procedură penală prin raportare la art.52 din același cod.
Efectele legăturii de rudenie biologică stabilită în procesul penal pendinte, ulterior comiterii faptei de incest, retroactivează până la momentul nașterii copilului.
DOCUMENT – Concluziile formulate de procuror în cauza nr.1236/1/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală:
Comments 1