Un orădean trimis la închisoare pentru că ar fi deținut, în vederea vânzării, țigări de contrabandă, va fi eliberat din penitenciar după ce Judecătoria Oradea i-a anulat hotărârea definitivă de condamnare. Instanța a admis o contestație introdusă de Aurel Lungu, fost Filip, prin avocatul Răzvan Doseanu, care a invocat faptul că infracțiunea de contrabandă asimilată a fost dezincriminată prin Decizia nr. 176/2022 a Curții Constituționale, privind art. 270 alin. 3 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României.
Aurel Lungu a fost acuzat că, în luna noiembrie 2019, aflat în zona Pieței Rogerius, a avut asupra sa, pentru a le vinde, 60 de pachete de țigări, despre care ar fi știut că provin din contrabandă. Pentru această faptă a fost condamnat la un an și 6 luni de închisoare.
Judecătorii au ținut cont și de o condamnare anterioară a inculpatului, tot pentru contrabandă, într-un dosar instrumentat de DIICOT Oradea, în care a fost condamnat la 2 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare. Mai precis, în 2019, Lungu încheiase cu DIICOT un acord de recunoaștere a vinovăției, tot într-un dosar de contrabandă, și fusese condamnat la 2 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare. Atunci fusese prins de 160 de ori vânzând țigări netimbrate.
”Ocupația ”lui Lungu era de notorietate: anchetatorii au arătat că, doar între 2017 și 2020, bărbatul a fost amendat de 110 ori pentru că a deținut și vândut țigări netimbrate.
La începutul lunii martie, Curtea de Apel Oradea a contopit condamnările din actualul dosar și din cel din 2019 și a stabilit ca inculpatul să execute 4 ani de închisoare în Penitenciarul Oradea. A și fost dat în urmărire națională imediat după sentință, dar la scurt timp a ajuns după gratii.
Condamnatul a formulat o contestație împotriva acestei hotărâri, arătând, prin avocatul său, Răzvan Doseanu (foto stânga), că fapta de care a fost acuzat – contrabandă asimilată – a fost dezincriminată prin Decizia 176/2022 a Curții Constituționale. Judecătoarea Anamaria Ioana Anton, de la Judecătoria Oradea, a admis contestația și a stabilit că bărbatul rămâne doar cu pedeapsa anterioară, de 2 ani și 6 luni de închisoare cu suspendare. Din acest motiv, instanța a decis că bărbatul să fie eliberat din penitenciar.
Argumentele reținute de Judecătoria Oradea
Instanța reține că dezincriminarea poate interveni și în baza unei decizii prin care instanța de control constituțional constată neconstituționalitatea normei de incriminare. Instanța apreciază că, raportat la speţa de faţă, o astfel de decizie o constituie Decizia Curții Constituționale nr. 176/24.03.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 451 din 05.05.2022. Conform acesteia, dispozițiile art.270 alin.(3) din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale.
În considerente s-a arătat că infracțiunile incriminate prin art. 2961 alin.(1) lit.l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art.452 alin.(1) lit.h) din Codul fiscal din 2015 și prin art. 270 alin.(3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă – contrabanda, atât în varianta tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei -, o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală.
Curtea constată însă că, într-o manieră neuniformă, legiuitorul a stabilit un plafon valoric (respectiv peste limita a 10.000 de ţigarete) doar pentru infracțiunea reglementată în Codul fiscal [la art.2961 alin.(1) lit.l) din Codul fiscal din 2003, respectiv la art.452 alin.(1) lit.h) din Codul fiscal din 2015], în timp ce, în cazul infracțiunii de contrabandă, în varianta „asimilată”, legiuitorul nu mai reglementează o limită valorică similară.
Pentru această concluzie Curtea Constituţională s-a raportat şi la considerentele Deciziei nr. 17 din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.
Constatarea neconstituționalității art. 270 alin. (3) din Codul vamal a stat la baza lipsei prevederii unui plafon valoric cu privirea la cantitatea de țigarete, având în vedere că infracțiunea absorbită în mod natural (art. 452 alin. 1 lit.h din Codul fiscal din 2015) stabilește un prag valoric de 10.000 țigarete.
Astfel, coroborând cele două decizii amintite, instanța apreciază că în măsura în care realizarea uneia dintre acțiunile enumerate la art. 270 alin. (3) din Codul vamal vizează cel puțin 10.000 țigarete, vom fi în prezența infracțiunii prevăzute de art. 452 alin.(1) lit.h) din Codul fiscal din 2015. Per a contrario, sub acest prag, fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind incident cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale reglementat de art. 16 lit. b) teza I C.pr.pen. În acest caz, fapta va putea întruni elementele constitutive ale unei contravenții.
Cercetând sentinţa penală de condamnare, instanța constată că pragul valoric de 10.000 țigarete nu este respectat contestatorul fiind acuzat de deţinerea unui număr de 1200 de ţigarete, prejudiciul reţinut şi acoperit fiind de 964 lei, iar valoarea în vamă a ţigaretelor era de 322 lei, operând, astfel, conform art. 4 C.pen., dezincriminarea faptei pentru care contestatorului i s-a aplicat pedeapsa cu închisoarea.
Cât privește posibilitatea pronunţării în cauză a unei soluţii pe durata celor 45 de zile (de la publicarea motivării, respectiv din 05.05.2022-19.06.2022) timp în care norma de drept este doar suspendată, textul fiind în vigoare, instanța apreciază poate pronunţa o soluţie în cauză având în vedere considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 651/2018 din 25 octombrie 2018.
Astfel, s-a reţinut că atunci când printr-o decizie a Curţii Constituţionale se constată neconstituţionalitatea totală sau parţială a unei norme de incriminare, decizia echivalează, în privinţa efectelor, cu o lege de dezincriminare. Producerea unor atare efecte nu este incompatibilă cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor (ex nunc), întrucât producerea consecinţelor pentru
trecut nu derivă din aplicarea deciziei Curţii, ci din asimilarea efectelor juridice ale actului de jurisdicţie constituţională cu cele ale unei legi de dezincriminare. Deciziile instanţei constituţionale, prin caracterul lor general obligatoriu, creează cadrul necesar aplicării art. 4 din Codul penal privind dezincriminarea, atât pentru cauzele în curs, cât şi pentru cele definitiv soluţionate, întrucât ele au aptitudinea de a scoate din vigoare o normă de incriminare. Or, în măsura în care art. 4 din Codul penal prevede expres retroactivitatea legii de dezincriminare, toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la faptele dezincriminate încetând prin intrarea în vigoare a legii noi, rezultă că şi decizia Curţii Constituţionale, asimilată ca efecte juridice legii de dezincriminare, trebuie să producă aceleaşi consecinţe, deci să poată constitui temei pentru formularea unei cereri întemeiate pe art. 595 din Codul de procedură penală.
S-a arătat că dacă s-ar admite că declararea neconstituţionalităţii unei norme de incriminare într-o cauză penală nu ar avea niciun efect asupra situaţiei persoanelor condamnate definitiv la închisoare în alte cauze penale înseamnă a admite că aceste persoane trebuie să continue executarea pedepselor aplicate chiar dacă temeiul legal al condamnării lor a dispărut. În acest caz, nu se mai asigură supremaţia Constituţiei şi principiul legalităţii incriminării şi executării pedepsei. Este de neconceput ca, în disonanţă cu art. 23 alin. (12) referitor la stabilirea şi aplicarea pedepsei din Legea fundamentală şi art. 7 – Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, starea de libertate a unei persoane să depindă de cât de repede sau de încet se judecă un proces pentru fapte săvârşite în acelaşi moment.
Apoi, instanţa constată că fapta pentru care a fost condamnat petentul nu întruneşte elementele constitutive ale altei infracţiuni, mai cu seamă ale infracţiunii de tăinuire prevăzută de art. 270 Cod penal, deoarece această normă are caracterul uneia generale în raport de norma din Codul fiscal, cu regimul juridic aferent.
Pentru considerentele arătate anterior, în temeiul art. 595 alin. (1) C.pr.pen. raportat la art. 4 C.pen., cu referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/24.03.2022, coroborat cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 651/20.12.2018, precum și cu Decizia nr. 17/18.11.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, instanța va admite contestaţia (…), va constata dezincriminată infracţiunea de contrabandă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006, pentru care (…)a fost condamnat la pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni închisoare.
Instanța va înlătura dispoziția de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, dispoziţia de executare a acesteia, precum şi dispoziția de condamnare la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare ca urmare a contopirii pedepselor.
În consecință, instanța va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii (…) și va dispune punerea în libertate a contestatorului, de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe penale, dacă nu este reţinut/arestat/deţinut în altă cauză.
DOCUMENT – Hotărârea Judecătoriei Oradea în acest caz:
