Cumpărătorul unui autovehicul echipat cu un dispozitiv de manipulare ilicit beneficiază de un drept la reparație din partea producătorului de autovehicule atunci când dispozitivul respectiv a cauzat un prejudiciu acestui cumpărător.
Dreptul Uniunii protejează, pe lângă interese generale, și interesele particulare ale cumpărătorului individual al unui autovehicul în raport cu producătorul acestuia atunci când vehiculul respectiv este echipat cu un dispozitiv de manipulare interzis.
Tribunalul Regional din Ravensburg (Germania) a fost sesizat cu o cerere de despăgubire între un particular, pe de o parte, și Mercedes-Benz Group, pe de altă parte. Această acțiune în justiție are ca scop repararea prejudiciului pe care Mercedes-Benz Group l-ar fi cauzat prin echiparea autovehiculului diesel cumpărat de particular cu un software ce reduce rata de reciclare a gazelor de eșapament atunci când temperaturile exterioare se situează sub un anumit prag. Un astfel de dispozitiv de manipulare, care are drept consecință creșterea emisiilor de oxid de azot (NOx), ar fi interzis de Regulamentul nr. 715/2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale.
În dreptul german, poate exista un drept la reparație în caz de simplă neglijență, atunci când a fost încălcată o lege menită să protejeze o altă persoană. Prin urmare, judecătorul german solicită Curții de Justiţie să stabilească dacă dispoziţiile relevante ale Directivei 2007/46 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor (denumită în continuare „Directiva-cadru”), coroborate cu Regulamentul nr. 715/2007, trebuie interpretate în sensul că protejează interesele particulare ale unui cumpărător individual al unui astfel de vehicul. Referitor la calcului sumei despăgubirii eventual datorate particularului, Tribunalul Regional din Ravensburg dorește să afle totodată dacă, pentru a asigura un efect practic dreptului Uniunii, este necesar ca avantajul legat de utilizarea vehiculului în cauză să nu fie imputat asupra dreptului la reparație sau să fie imputat numai într-o măsură limitată.
În hotărârea sa, Curtea explică în prealabil că revine judecătorului german să facă aprecierile factuale necesare pentru a stabili dacă software-ul în cauză trebuie calificat drept dispozitiv de manipulare în sensul Regulamentului nr. 715/2007 și dacă utilizarea lui ar putea fi justificată în temeiul uneia dintre excepțiile pe care le prevede acest regulament.
În ceea priveşte interesele protejate prin Regulamentul nr. 715/2007, pe lângă obiectivul general privind asigurarea unui nivel ridicat de protecție a mediului, Curtea ia în considerare cadrul mai larg de reglementare a omologării
autovehiculelor în cadrul Uniunii în care se înscrie regulamentul amintit. În această privinţă, Curtea amintește că, în conformitate cu Directiva-cadru, vehiculele trebuie să facă obiectul unei omologări CE de tip; aceasta nu poate fi acordată decât dacă tipul de vehicul corespunde dispozițiilor Regulamentului nr. 715/2007, printre altele celor referitoare la emisii.
Mai mult, Curtea subliniază că, potrivit Directivei-cadru, producătorii de vehicule sunt obligați să elibereze cumpărătorului individual un certificat de conformitate. Acest document, obligatoriu inter alia în vederea punerii în exploatare a unui vehicul, certifică faptul că, în momentul fabricării, vehiculul respecta toate actele de reglementare. Astfel, certificatul de conformitate permite protejarea unui cumpărător individual al unui vehicul împotriva nerespectării de către producător a obligaţiei sale de a introduce pe piață vehicule conforme cu Regulamentul nr. 715/2007.
Aceste considerații determină Curtea să concluzioneze că Directiva-cadru stabilește o legătură directă între producătorul de autovehicule și cumpărătorul individual al unui autovehicul care urmărește să îi garanteze acestuia din urmă că vehiculul respectiv este conform cu legislația relevantă a Uniunii. În consecință, Curtea consideră că dispoziţiile Directivei-cadru, interpretate în coroborare cu cele ale Regulamentului nr. 715/2007, protejează, pe lângă interesele generale, interesele particulare ale cumpărătorului individual al unui autovehicul în raport cu producătorul acestuia atunci când vehiculul respectiv este echipat cu un dispozitiv de manipulare interzis. Statele membre sunt, așadar, obligate să prevadă că cumpărătorul unui astfel de vehicul beneficiază de un drept la reparație din partea producătorului vehiculului.
În lipsa unor dispoziții de drept al Uniunii care să reglementeze modalitățile de obținere a unei reparații de către cumpărătorii vizați de achiziționarea unui vehicul echipat cu un dispozitiv de manipulare interzis, revine fiecărui stat membru sarcina de a determina aceste modalități.
Curtea precizează totuși că legislația națională nu poate face imposibilă sau excesiv de dificilă obținerea unei reparații adecvate a daunelor cauzate cumpărătorului. Este posibil de asemenea să se prevadă că instanțele naționale se asigură că protecția drepturilor garantate de ordinea juridică a Uniunii nu conduce la o îmbogățire fără justă cauză a avânzilor-cauză. În speţă, Tribunalul Regional din Ravensburg va trebui să verifice dacă imputarea avantajului legat de utilizarea efectivă a vehiculului de către QB îi asigură acestuia o reparație adecvată a prejudiciului pe care l-ar fi suferit efectiv ca urmare a instalării pe vehiculul său a unui dispozitiv de manipulare interzis de dreptul Uniunii.
,,Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:
1) Articolul 18 alineatul (1), articolul 26 alineatul (1) și articolul 46 din Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă‑cadru), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 385/2009 al Comisiei din 7 mai 2009, coroborate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, trebuie interpretate în sensul că protejează, pe lângă interese generale, interesele particulare ale cumpărătorului individual al unui autovehicul în raport cu producătorul acestuia atunci când vehiculul respectiv este echipat cu un dispozitiv de manipulare interzis, în sensul acestei ultime dispoziții.
2) Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în lipsa unor dispoziții de drept al Uniunii în materie, revine dreptului statului membru în cauză sarcina de a determina normele privind repararea prejudiciului cauzat efectiv cumpărătorului unui vehicul echipat cu un dispozitiv de manipulare interzis, în sensul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007, cu condiția ca această reparație să fie adecvată prejudiciului suferit.
Decizie integrală: https://curia.europa.eu/juris/document/d
