În România, o persoană în calitate de parte în mai multe dosare penale a depus la Inspecția Judiciară competentă mai multe sesizări disciplinare împotriva anumitor judecători și procurori. Toate sesizările au fost clasate, inclusiv cea împotriva inspectorului-șef. Pentru contestația clasărilor s-a adresat Curții de Apel București, care la rândul ei, s-a adresat Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Partea a susținut că este imposibil să se exercite acțiuni disciplinare din cauza concentrării în competențelor în mâna inspectorului-șef, lucru contrar dreptului Uniunii.
În urma hotărârii pronunțate în data de 11 mai Curtea de Justiție a Uniunii Europene își confirmă jurisprudența și chiar dacă organizarea justiției intră în competența statelor membre, exercitarea acestei competențe trebuie să respecte dreptul Uniunii.
Regimul disciplinar aplicabil judecătorilor trebuie să prezinte garanțiile necesare pentru a evita orice risc de utilizare a acestuia ca instrument de politic al activităților lor, cu respectarea cerințelor dreptului European.
În viziunea CJUE competențele inspectorului-șef au fost consolidate în contextul mai global al reformelor privind organizarea sistemului judiciar român având ca obiect reducerea garanțiilor de independență și de imparțialitate a judecătorilor, acesta fiind strâns legat de puterea executivă/legislativă, iar în practica concretă prerogativele sale pot fi utilizate în scopul controlului politic al activității judiciare.
