În urma deciziei din 15 Iunie, CJUE a respins definitiv acțiunile formulate de cetățenii britanici care contestă pierderea drepturilor lor în calitate de cetățeni europeni în urma Brexit
Pierderea statutului de cetățean al Uniunii și, pe cale de consecință, pierderea drepturilor aferente acestui statut este o consecință automată exclusiv a deciziei luate în mod suveran de Regatul Unit de a se retrage din Uniune, iar nu a Acordului de retragere sau a deciziei Consiliului de aprobare a acestui acord.
Cu ocazia referendumului britanic organizat în 2016, majoritatea au optat pentru ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană.
Regatul Unit a notificat Consiliului European intenția sa de a se retrage din Uniunea Europeană, semnând ulterior, la 24 ianuarie 2020, Acordul privind Brexit. Consiliul Uniunii Europene a aprobat acest acord, în numele Uniunii Europene, prin decizia din 30 ianuarie 2020, iar Regatul Unit s-a retras din Uniunea Europeană la 31 ianuarie 2020.
Cetățenii britanici care au domiciliul în Regatul Unit și în diverse state membre au contestat fără succes Acordul privind Brexit și decizia Consiliului, susținând printre altele că acestea aveau efectul de a-i priva de drepturile pe care le-au exercitat și pe care le-au dobândit în calitate de cetățeni ai Uniunii Europene. Tribunalul a respins prin ordonanță acțiunile acestora ca inadmisibile.
Curtea a examinat din oficiu aspectul dacă acești cetățeni britanici au un interes de a exercita acțiunea. În această privință, Curtea amintește că decizia de retragere ține exclusiv de voința statului membru în discuție, cu respectarea normelor sale constituționale, și depinde, așadar, exclusiv de alegerea sa suverană. Astfel, pentru cetățenii britanici, pierderea statutului de cetățean al Uniunii, și, pe cale de consecință, pierderea drepturilor aferente acestui statut este o consecință automată exclusiv a deciziei luate în mod suveran de Regatul Unit de a se retrage din Uniune, iar nu a Acordului de retragere sau a deciziei Consiliului. Potrivit concluziei Curții, cetățenii britanici nu au interesul de a exercita acțiunile și, așadar, în mod întemeiat Tribunalul a respins acțiunile acestora ca inadmisibile.
