Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Tribunalul Maramureș în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare ale modificărilor aduse unor prevederi din Codul de Procedură Civilă privind aplicarea de penalități. Mai precis, sesizarea se referă la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 906 alin. (4) C.proc.civ., astfel cum a fost modificată prin art. 1 pct. 68 din Legea nr. 310/2018, respectiv dacă dispoziţia modificată se aplică doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a Legii nr.310/2018 sau se aplică şi cererilor de stabilire a despăgubirilor, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, indiferent de data la care a fost formulată cererea de executare silită.
Sesizarea Tribunalului Maramureș a fost făcută într-un dosar civil ce are ca obiect ”alte cereri privind executarea silită” și a fost înregistrată la ÎCCJ vineri, 19 februarie.
Potrivit documentului menționat, în cadrul unui proces civil în care reclamanta a cerut fixarea sumei definitive datorată ca penalități, s-a stabilit că pârâta trebuie să îi plătească reclamantei 45.000 de lei. ”Judecătoria a reținut faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 906 alin. 4 din Codul de Procedură Civilă, această dispoziție legală fiind invocată și de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată”, se arată în sesizarea Tribunalului Maramureș.
Pe fond, instanța a stabilit că, într-un alt dosar, pârâta a fost obligată de Tribunal la comunicarea către intimată a răspunsului la cererea acesteia, cu scrisoare recomandată prin poștă. Ulterior, pârâta a fost obligată la plata unor penalități de 500 de lei/zi de întârziere până la executarea titlului executoriu reprezentat de decizia Tribunalului.
S-a apreciat că, de atunci până la înregistrarea cauzei prezente, pârâta nu și-a îndeplinit obligația, motiv pentru care a fost condamnată să achite penalități totale de 45.000 de lei.
Pârâta a declarat apel, solicitând respingerea acțiunii reclamantei prin care s-a solicitat fixarea sumei definitive cu titlu de penalități, dar și stabilirea unei sume definitive mai mici. În plus, pârâta a arătat că instanța de fond a respins excepția lipsei de interes, a lipsei de obiect și excepția tardivității invocată de pârâtă în întâmpinare.
În apel, pârâta a invocat prevederile articolului 906 alin. 4 din Codul de Procedură Civilă, potrivit cărora cererea creditorului de stabilire a sumei definitive datorate de debitor cu titlu de penalități poate fi admisă doar dacă s-a pronunțat anterior o încheiere definitivă de aplicare a penalităților și debitorul nu și-a executat obligațiile stabilite în sarcina sa prin titlu executoriu nici în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităților. Or, susținea pârâta, aceste condiții nu au fost întrunite.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
