În Monitorul Oficial Partea I nr.862/28.VIII.2024 a fost publicată Decizia nr.53 din 30 ianuarie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și ale art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și a dispozițiilor art. 111 alin. (1) lit. c), alin. (2) și (5) și ale art. 115 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și ale art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și a dispozițiilor art. 111 alin. (1) lit. c), alin. (2) și (5) și ale art. 115 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Dispozițiile:
— Art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001:
„Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; numele, prenumele, domiciliul și codul numeric personal ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ; termenul de exercitare a căii de atac și instanța la care se depune plângerea.”;
— Art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: „Lipsa uneia dintre mențiunile privind numele și prenumele agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, codul numeric personal pentru persoanele care au atribuit un asemenea cod, iar, în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”;
— Art. 111 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002: „(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în următoarele cazuri: […]
c) la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) și (4) și în situația prevăzută la art. 115 alin. (1); […]
(2) La reținerea permisului de conducere, în cazurile prevăzute la alin. (1), titularului acestuia i se eliberează o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație. […]
(5) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. e) și g), la art. 100 alin. (3), la art. 101 alin. (3), la art. 102 alin. (3) lit. b), e) și f) dinprezenta ordonanță de urgență, precum și la art. 334 alin. (1) și (3) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează cu drept de circulație pentru o perioadă de 15 zile.”;
— Art. 115 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002: „(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce sau anularea permisului de conducere se dispune de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și în cazul în care împotriva titularului acestuia s-a hotărât o astfel de măsură de către o autoritate străină competentă pentru o faptă săvârșită pe teritoriul altui stat, în condițiile stabilite prin Convenția europeană cu privire la efectele internaționale ale interzicerii exercitării dreptului de a conduce un vehicul cu motor, adoptată la Bruxelles la 3 iunie 1976, ratificată de România prin Legea nr. 126/1997.
(2) Hotărârea asupra suspendării exercitării dreptului de a conduce un vehicul sau anulării permisului de conducere se comunică titularului de către poliția rutieră care a dispus măsura.”, sunt constituționale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se critică lipsa de reglementare, în textele de lege criticate, a sancțiunii nulității absolute pentru neconsemnarea în cuprinsul procesului-verbal a sancțiunii principale a amenzii și a sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice, precum și pentru neconsemnarea momentului din care încep să curgă sancțiunile, a duratei acestora și a organului constatator care aplică sancțiunile complementare.
Cu privire la art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, se arată că acesta reglementează în mod obligatoriu doar descrierea faptei contravenționale și indicarea actului normativ, dar nu este reglementată obligația consemnării sancțiunilor principale și complementare. Astfel, nu există predictibilitate pentru organul constatator sau pentru contravenienți. În aceste condiții, procesul-verbal trebuie atacat în 15 zile de la comunicarea sa, iar dacă sancțiunile nu sunt menționate — chiar dacă s-a descris fapta contravențională și s-a indicat actul normativ —, procesul-verbal este nul de drept.
În opinia autorilor trebuie modificată această procedură a aplicării sancțiunii, deoarece nu este predictibilă, iar atunci când cetățeanul este sancționat, pe lângă descrierea faptei, trebuie să se scrie clar în procesul-verbal sancțiunea principală și durata sa, precum și sancțiunea complementară și durata sa, în caz contrar trebuind sancționat acest act administrativ cu nulitate absolută. Prin Decizia nr. 8 din 19 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a pronunțat cu privire la lipsa consemnării sancțiunii complementare, însă aceasta nu poate determina schimbări legislative.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 111 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, se arată că, potrivit art. 96 alin. (2) lit. b) din același act normativ, sancțiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul trebuie să fie limitată în timp. Potrivit textului de lege criticat, se dispune reținerea permisului de conducere, care nu este sinonimă cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, astfel că nu de fiecare dată când se reține permisul înseamnă ca s-a dispus în mod automat sau din oficiu și sancțiunea complementară. Dacă sancțiunea complementară nu este cuprinsă în procesul-verbal de contravenție cu data și durata acesteia, se pune întrebarea cum va putea petentul să formuleze plângerea împotriva acesteia, de la ce dată este dispusă și pe ce perioadă se execută.
Întrucât, în prezent, tipizatele de procese-verbale nu au tipărită rubrica de sancțiune complementară, este neclar cine dispune suspendarea ca sancțiune complementară: agentul constatator care aplică amenda (sancțiunea principală) sau alt organ constatator (șeful serviciului rutier)? Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 nu reglementează clar cu privire la persoana care aplică sancțiunea și perioada pentru care sancțiunea este dispusă atunci când contravenientul săvârșește o abatere în afara județului de domiciliu. Acest aspect este reglementat prin Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, care, în art. 191, face referire la competența șefului serviciului rutier de la locul săvârșirii contravenției. Se arată că, în funcție de locul săvârșirii faptei, sancțiunea complementară se aplică diferit de autorități diferite, ceea ce duce la neclaritatea textului de lege criticat.
Probleme identice ridică și art. 111 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 în ceea ce privește materia penală, în care procurorul nu poate decât să prelungească dreptul de circulație, dar nu poate să se pronunțe asupra sancțiunii complementare aplicate de polițist, context în care două chestiuni nu sunt clare: „este totuși materia penală sau contravențională reglementată prin art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002; cine exercită controlul asupra măsurii dispuse de o singură persoană — polițistul” — atunci este vorba despre o faptă penală?
Tribunalul Tulcea — Secția civilă de contencios administrativ și fiscal și Judecătoria Slobozia apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece revine instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în speță, precum și a deciziilor nr. 8/2018 și nr. XXII/2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul competent să judece recursul în interesul legii.
Judecătoria Focșani — Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.
Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 115 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează cu privire la suspendarea exercitării dreptului de a conduce sau anularea permisului de conducere în cazul în care împotriva titularului acestuia s-a hotărât o astfel de măsură de către o autoritate străină competentă pentru o faptă săvârșită pe teritoriul altui stat. Din examinarea actelor existente la dosare, Curtea constată că faptele sancționate contravențional în cauzele în care s-a ridicat excepția au fost săvârșite pe teritoriul național, astfel că textul de lege criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei, condiție prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
Curtea reține că prevederile art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt norme ce reglementează generic cu privire la conținutul procesului-verbal de constatare și sancționare a faptelor calificate de legiuitor drept contravenții. Fiind norme cu aplicabilitate generală, acestea nu pot prezenta o precizie absolută. Așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în cauzele conexate Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută, numeroase legi folosind formule mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent și previzibil.
șa fiind, Curtea reține că prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007 [privind recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, referitor la consecințele nerespectării cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare], pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție —Secții Unite, s-a reținut că „situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță”. De asemenea, prin Decizia nr. 8 din 19 martie 2018 [referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare], pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 19 iunie 2018, s-a reținut că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, neconsemnarea, în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, a intervalului de timp în care acesta este suspendat și a temeiului juridic este sancționată cu nulitatea relativă parțială a procesului-verbal, condiționată de producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea măsurii privind reținerea permisului de conducere”.
În acest context, admiterea excepției de neconstituționalitate și declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și ale art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, pe motiv că nu sunt clare deoarece art. 16 alin. (1) nu reglementează obligația menționării în procesul- verbal a sancțiunilor principale și complementare și a intervalului pentru care acestea sunt luate și art. 17 nu prevede printre motivele de nulitate absolută și lipsa menționării respectivelor sancțiuni, ar reprezenta atât o intruziune în activitatea legiuitorului prin completarea legii, cât și invalidarea unor interpretări date în temeiul legii prin deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recursurile în interesul legii.
Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, astfel încât excepția va fi respinsă ca inadmisibilă.
33. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. (1) lit. c), alin. (2) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, pentru motivul că procesele-verbale nu au tipărită o rubrică pentru sancțiuni complementare, pentru că nu este clar cine dispune suspendarea dreptului de a conduce ca sancțiune complementară și pe ce perioadă este dispusă măsura, Curtea observă că, potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare se aplică prin același proces- verbal prin care se aplică și sancțiunea principală. Totodată, Curtea constată că, potrivit art. 109 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 (în forma în vigoare la data încheierii proceselor-verbale), forma și conținutul procesului- verbal de constatare și sancționare a contravenției se stabilesc prin regulament. În acest sens, prin art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, s-a prevăzut că procesul-verbal va cuprinde în mod obligatoriu gradul profesional, numele și prenumele agentului constatator și sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă.
Nici aceste aspecte nu constituie însă critici de neconstituționalitate, ci aspecte ce țin de interpretarea legii, iar Curtea nu poate completa textul de lege supus controlului care reglementează cazurile în care se reține permisul de conducere cu prevederi care țin de cuprinsul procesului-verbal, respectiv persoanele care îl întocmesc, prevederi aflate în alte articole din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 sau în regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Din această perspectivă, excepția apare tot ca fiind inadmisibilă, prin raportare la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 861 din 14 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 12 august 2022).
