În Monitorul Oficial Partea I nr. 861/28.VIII.2024 a fost publicată DECIZIA Nr.250 din 14 mai 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 lit. a) și ale art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 32/2023 privind modificarea art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Curtea Constituțională a respins ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 32/2023 privind modificarea art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 14 lit. a) și ale art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Din motivarea excepției rezultă că autoarea excepției de neconstituționalitatea ce formează obiectul Dosarului nr. 97D/2021 și-a raportat critica la prevederile Legii nr. 51/1995 astfel cum acestea se regăseau în legea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011. Dar legea menționată a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, iar în urma renumerotării, art. 27 lit. d) a devenit art. 26 lit. d), astfel că asupra acestuia se va pronunța Curtea Constituțională. Dispozițiile legale criticate aveau, la data ridicării excepției, următoarea redactare:
— Art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995: „Este nedemn de a fi avocat:
a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;”;
— Art. 26 lit. d): „Calitatea de avocat încetează: […]
d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.”
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prin Decizia Curții Constituționale nr. 225 din 4 aprilie 2017 s-a constatat că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” de avocat din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 este neconstituțională. Ca efect al acestei decizii, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR) a decis că, până la o viitoare reglementare legală prin care Parlamentul să circumstanțieze expres sfera infracțiunilor a căror săvârșire este de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat, soluțiile ce urmează a fi date în materie de nedemnitate profesională vor ține cont de faptul că textul nu permite organelor profesiei de avocat un drept de apreciere, de la caz la caz, cu privire la tipurile de infracțiuni pentru care un avocat poate fi considerat nedemn de exercitarea acestei profesii. Or, aceasta reprezintă o interpretare extensivă a legii, ce excedează voinței legiuitorului, care nu a fost aceea de a stabili drept caz de nedemnitate profesională existența unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea oricărei infracțiuni intenționate, ci a restrâns sfera de aplicare a cazurilor de nedemnitate doar la acele situații ce îndeplinesc și condiția suplimentară ca infracțiunea intenționată pentru care s-a dispus condamnarea să fie una de natură să aducă atingere prestigiului profesiei.
Prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, Curtea Constituțională a precizat că revine legiuitorului sarcina de a conferi normei legale criticate un conținut normativ edificator și de a stabili un cadru legislativ coerent și lipsit de echivoc cu privire la condițiile concrete în care intervine încetarea calității de avocat, prin excluderea din profesie, ca urmare a incidenței cazului de nedemnitate prevăzut de art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995.
În motivarea excepției se mai arată că pasivitatea forului legislativ, care, în cele 45 de zile de la data publicării deciziei menționate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nu a pus prevederile art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 în acord cu Constituția, nu trebuie să se răsfrângă în niciun fel asupra situației juridice a celor în cauză, nefiind permisă extinderea prin interpretare a sferei de aplicare a cazurilor de nedemnitate profesională la toate condamnările cu închisoarea pentru infracțiuni intenționate.
Interpretarea dată de organele profesiei dispozițiilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 în sensul că nu permit un drept de apreciere, de la caz la caz, cu privire la tipurile de infracțiuni pentru care un avocat poate fi considerat nedemn să exercite această profesie este o interpretare cu un vădit caracter neconstituțional, întrucât stabilește un caz de nedemnitate obligatorie și perpetuă, cu repercusiuni asupra substanței și a înseși existenței dreptului la viață privată, a dreptului la muncă și la libera alegere a profesiei, ca drepturi fundamentale ocrotite de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prevederile art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 încalcă și dispozițiile art. 41 alin. (1) și ale art. 53 alin. (2) din Constituție, îngrădind cu titlu permanent libertatea de alegere a profesiei de avocat în cazul persoanelor care au fost condamnate la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, indiferent că această faptă are sau nu legătură cu profesia de avocat ori că aduce sau nu atingere prestigiului acestei profesii.
Se arată că legea nu face nicio distincție cu privire la întinderea în timp a efectelor acestei nedemnități, respectiv doar atât timp cât condamnarea constituie antecedent penal sau până la reabilitarea persoanei condamnate, astfel încât aspectul de nedemnitate apare a fi unul permanent, de neșters în timp, după pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pentru o infracțiune intenționată.
Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că nu este încălcat principiul priorității tratatelor internaționale privind drepturile omului și nici nu este îngrădit accesul liber la justiție ori dreptul la un proces echitabil. Dispozițiile legale criticate sunt suficient de clare, predictibile și neechivoce, destinatarul normei juridice fiind capabil să își adapteze conduita în funcție de conținutul acesteia, în concordanță cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. De altfel, în aprecierea constituționalității dispozițiilor criticate, Curtea Constituțională a constatat, prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, că art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995, fiind o normă de trimitere, trebuie privit prin prisma efectelor declarării ca neconstituțională a sintagmei „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” din cuprinsul art. 14 lit. a) al aceluiași act normativ. Astfel, prin conținutul său normativ, art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 nu conține niciun viciu de neconstituționalitate, ci doar reglementează una dintre situațiile în care încetează calitatea de avocat. Mai arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, avocatura este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi speciale, iar cei care doresc să practice această profesie sunt datori să respecte legea și să accepte regulile impuse de aceasta, inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive.
Tribunalul Caraș-Severin — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele legale criticate nu îngrădesc dreptul la muncă potrivit pregătirii profesionale sau alegerea liberă a profesiei, ci doar stabilesc cazurile de încetare a acestei calități, și anume atunci când avocatul a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni care aduce atingere prestigiului profesiei. Reglementarea din materia nedemnității avocatului este una normală, oferind garanția că persoanele care exercită această onorantă profesie au un profil moral impecabil, întrucât este de neconceput ca persoane cu condamnări penale să participe la actul de justiție. Legiuitorul a înțeles să pună sub incidența acestei sancțiuni maxime — excluderea din profesie — doar săvârșirea de infracțiuni intenționate, excluzându-le pe cele din culpă, în considerarea faptului că, dacă nu există intenție din partea avocatului, nu se poate spune că acestuia îi sunt afectate probitatea și corectitudinea.
Ulterior sesizării Curții Constituționale, a intrat în vigoare Legea nr. 32/2023 privind modificarea art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2023, în noua redactare, conținutul normativ al art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 fiind următorul: „Este nedemn de a fi avocat: a) cel condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă la pedeapsa închisorii de un an sau mai mare pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni, infracțiune pedepsită cu pedeapsa închisorii având un minim special de cel puțin un an și reprezentând infracțiune contra vieții, infracțiune contra patrimoniului, infracțiune contra înfăptuirii justiției, infracțiune de corupție sau de serviciu, infracțiune de fals, infracțiune care aduce atingere unor relații privind conviețuirea socială, infracțiune contra securității naționale sau o infracțiune de genocid, contra umanității și de război, dacă până la data verificării stării de nedemnitate nu a intervenit reabilitarea, amnistia postcondamnatorie sau dezincriminarea faptei;”.
Având în vedere noua soluție legislativă, diferită de cea criticată în cauză, precum și cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, obiectul excepției de neconstituționalitate îl va constitui art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 în redactarea anterioară acestei modificări.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității în componenta privitoare la calitatea legii, art. 20 — Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă și art. 53 alin. (2) privind condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se invocă, de asemenea, și prevederile art. 6 — Dreptul la un proces echitabil, ale art. 8 — Dreptul la respectarea vieții private și de familie, ale art. 13 — Dreptul la un remediu efectiv și ale art. 14 — Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu soluționarea acesteia, a pronunțat Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022, prin care a constatat că dispozițiile art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, în redactarea criticată și în cauza de față, sunt neconstituționale.
În decizia menționată, Curtea a observat că, prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, constatând că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” este contrară dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut, în esență, că sintagma menționată este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, având în vedere că nu se specifică în mod clar acele infracțiuni intenționate care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat, iar necircumstanțierea expresă a acestora lasă loc arbitrarului, făcând posibilă aplicarea diferențiată a sancțiunii excluderii din profesie, în funcție de aprecierea subiectivă a structurilor profesiei de avocat competente să aprecieze asupra cazului de nedemnitate. Această lipsă de claritate a legii creează premisa aplicării în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare.
26. Ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei antereferite, sintagma a cărei neconstituționalitate a fost constatată prin aceasta și-a încetat efectele juridice, ca urmare a prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, încondițiile în care legiuitorul nu a intervenit pentru a compatibiliza dispozițiile art. 14 lit. d) din Legea nr. 51/1995 cu prevederile constituționale, în sensul celor statuate prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, precitată. În consecință, Curtea a reținut că pierderea calității de avocat intervenea pentru săvârșirea oricărei infracțiuni intenționate prin care s-a constatat, prin hotărâre judecătorească definitivă, vinovăția inculpatului și pentru care s-a dispus pedeapsa cu închisoarea, indiferent dacă instanța a apreciat că se impune suspendarea executăriiacesteia. În absența intervenției active a legiuitorului, care să clarifice norma prin prisma celor statuate de Curtea Constituțională, s-a ajuns la o situație excesivă, contrară rațiunii avute în vedere de instanța de contencios constituțional prin pronunțarea deciziei menționate, urmând să fie excluși din profesie, în mod nediferențiat, toți avocații care au fost condamnați definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea oricărei infracțiuni intenționate, deși finalitatea acestei decizii a fost aceea de a conduce la sporirea garanțiilor juridice asigurate prin lege avocaților în ceea ce privește pierderea acestei calități, prin eliminarea riscului aplicării acestei măsuri în mod arbitrar.
Ca atare, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 230 din 28aprilie 2022, precitată, paragraful 27, că legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 225 din 4 aprilie 2017 și generând astfel un viciu de constituționalitate mai grav. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, pentru a îndepărta neconstituționalitatea constatată prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, în spiritul celor precizate în considerentele acestei decizii. Curtea a statuat că legiuitorul va trebui să dea eficiență considerentelor exprimate de instanța de contencios constituțional și să fixeze cu exactitate infracțiunile a căror săvârșire determină pierderea calității de avocat.
De altfel, ulterior, Parlamentul s-a conformat statuărilor Curții Constituționale, adoptând Legea nr. 32/2023 privind modificarea art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, prin care a circumstanțiat care sunt acele infracțiuni pentru care intervine nedemnitatea de a exercita profesia de avocat.
În acest context legislativ și jurisprudențial, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 lit. a) din Legeanr. 51/1995 a devenit inadmisibilă, ca urmare a deciziei de admitere menționate și a modificării legislative subsecvente.
Astfel cum Curtea a statuat prin numeroase decizii anterioare, de exemplu, prin Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40, sau Decizia nr. 318 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 9 august 2022, paragraful 20, că, în temeiul deciziei de admitere, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă poate constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea și Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 19—23).
În ceea ce privește art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995, potrivit căruia „calitatea de avocat încetează: […] dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii”, criticat, de asemenea, în cauza de față, se mențin aprecierile Curții Constituționale reținute prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, paragraful 27, în sensul că, fiind o normă de trimitere, trebuie privit prin prisma efectelor constatării neconstituționalității prevederilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 și că, prin conținutul său normativ, textul de lege criticat nu conține niciun viciu de neconstituționalitate, ci doar reglementează una dintre situațiile în care încetează calitatea de avocat (a se vedea, în același sens, și Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, paragraful 28, și Decizia 430 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 13 februarie 2023, paragraful 20).
