În Monitorul Oficial partea I nr. 41/17.I.2025 fost publicată Decizia Nr. 74 din 18 noiembrie 2024 prin care Înalta Curte de Casație a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Timișoara — Secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 948/115/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, și, în consecință, stabilește că: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. h)-j) și alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 3 alin. (3) și (4) din Normele metodologice de aplicare la nivelul Ministerului Afacerilor Interne a Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, cu modificările și completările ulterioare, personalul civil care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne în baza unui contract individual de muncă, având domiciliul în altă localitate la momentul angajării, nu se încadrează în noțiunea de personal „numit în prima funcție/transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reședință”/„mutat în interes de serviciu”.
Personalul civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne care își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, la care face referire art. 2 lit. h) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de drepturile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din același act normativ, doar în situația transferului într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință și în situația detașării pentru îndeplinirea funcțiilor într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință.
În motivarea deciziei Înalta Curte arată următoarele: chestiunea de drept care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție pe calea mecanismului de unificare a practicii judiciare reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 vizează dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, coroborate cu cele ale art. 9 alin. (3) din același act normativ, precum și cu dispozițiile Normelor metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, și anume dacă acestea sunt aplicabile și personalului civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, respectiv dacă personalul civil care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne în baza unui contract individual de muncă, având domiciliul în altă localitate la momentul angajării, se încadrează în noțiunea de personal „numit în prima funcție/transferat/ chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reședință”/„mutat în interes de serviciu” sau respectivele dispoziții vizează doar personalul militar și polițiștii, iar în privința personalului civil — contractual — din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 exclusiv prin raportare la alin. (62) al aceluiași articol.
Prealabil, se impune a preciza că sesizarea de față a fostformulată de instanța de trimitere într-un litigiu în care reclamanții au calitatea de personal civil — contractual — în cadrul unui inspectorat județean de poliție, iar nu de funcționari publici cu statut special — polițiști și, potrivit Codului muncii, aceștia își desfășoară activitatea în temeiul unui contract individual de muncă, neavând raporturi de serviciu specifice polițiștilor.
Interpretarea normei de drept în discuție trebuie să ținăseama, în primul rând, de cuprinsul actelor normative în executarea cărora a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, întrucât hotărârile de Guvern, potrivit art. 108 alin. (2) din Constituția României, se emit pentru organizarea executării legilor, iar în al doilea rând urmează a se analiza prevederile disputate din hotărârea Guvernului, corelația acestora cu celelalte dispoziții din aceeași hotărâre a Guvernului, precum și cu dispoziții din alte acte normative cu relevanță în cauză.
Astfel, soluționarea problemei de drept invocate însesizarea de față impune analizarea cadrului juridic care reglementează situația personalului civil ce își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în baza unui contract individual de muncă.
Potrivit art. 2 lit. h) din Hotărârea Guvernuluinr. 1.198/2022, noțiunea de „personal” este definită după cum urmează: „Art. 2. — În sensul prezentei hotărâri, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (…) h) personal— personalul militar în activitate, polițiștii și personalul civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informații Externe, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale.”
Se constată că Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 afost adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, al art. 9 lit. d) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, al art. 28 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 și al art. 17 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din Hotărârea Guvernuluinr. 1.198/2022:
„Art. 9. — (1) Personalul are dreptul la utilizarea gratuită a mijloacelor de transport din înzestrarea instituțiilor de apărare, ordine publică și securitate națională, cu încadrarea în drepturile de rulaj sau, după caz, de combustibil stabilite prin normative proprii, la decontarea cheltuielilor de transport sau la acordarea contravalorii transportului sub forma unei sume forfetare, în următoarele situații: (…)
- la deplasarea zilnică de la domiciliu sau reședință la loculde muncă și de la locul de muncă la domiciliu sau reședință, în limita a 70 km, pentru personalul militar și polițiștii mutați în interes de serviciu într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reședință;
- la deplasarea săptămânală de la domiciliu la locul demuncă și de la locul de muncă la domiciliu, pe o distanță cuprinsă între 71 și 300 km, pentru personalul militar și polițiștii mutați în interes de serviciu într-o altă localitate decât cea de domiciliu și care locuiesc împreună cu membrii de familie în localitatea pentru care solicită acordarea contravalorii transportului;
- la deplasarea bilunară de la domiciliu la locul de muncă șide la locul de muncă la domiciliu, pe o distanță mai mare de 301 km, pentru personalul militar și polițiștii mutați în interes de serviciu într-o altă localitate decât cea de domiciliu și care locuiesc împreună cu membrii de familie în localitatea pentru care solicită acordarea contravalorii transportului.”
- Potrivit art. 9 alin. (3) din Hotărârea Guvernuluinr. 1.198/2022: „De drepturile prevăzute la alin. (1) lit. h)-j) beneficiază, în aceleași condiții, și personalul numit în prima funcție/transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reședință.”
- Față de conținutul normelor juridice anterior evocatereiese că în cauza de față au relevanță atât textele de lege ce reglementează statutul personalului civil, contractual, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cât și cele ce reglementează statutul polițistului.
- Din perspectiva statutului polițistului se reține că unuldintre temeiurile de drept în baza căruia a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 este art. 28 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002, referitor la decontarea cheltuielilor de transport pentru polițiști, text de lege care se regăsește în capitolul III „Drepturile, îndatoririle și restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți ale polițistului”, respectiv secțiunea 1 „Drepturile polițistului” din Legea nr. 360/2002 și care prevede: „Polițistul are dreptul la: (…) decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării în interesul serviciului, mutării în alte localități și, o dată pe an, pentru efectuarea concediului de odihnă, precum și în alte situații, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.”
Din perspectiva statutului personalului contractual seobservă că în titlul III „Personalul contractual din autoritățile și instituțiile publice”, capitolul I „Prevederi generale aplicabile personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice” din Codul administrativ, la art. 538, regăsim prevederile generale aplicabile acestei categorii de personal care funcționează în cadrul autorităților și instituțiilor publice, în sensul că: „(1) Dispozițiile prezentului titlu se aplică personalului din cadrul autorităților și instituțiilor publice, încadrat în temeiul unui contract individual de muncă sau contract de management și al cărui rol este definit conform art. 541, denumit în continuare personal contractual. (2) Dispozițiile prezentului titlu se completează cu prevederile Legii nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și cu alte legi speciale care reglementează regimul aplicabil anumitor categorii de personal sau contractului de management, după caz. (3) Prin legi speciale se pot reglementa aspecte privind drepturi, îndatoriri și incompatibilități specifice, cadrul legal special al raporturilor de muncă și aspecte privind managementul carierei.”
Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus enunțate,reiese că, în ceea ce privește personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, încadrat în temeiul unui contract individual de muncă, cadrul normativ este reprezentat de prevederile art. 538 și următoarele din Codul administrativ, care se completează cu prevederile Codului muncii și cu alte legi speciale ce reglementează regimul aplicabil anumitor categorii de personal sau contractului de management, după caz.
Codul muncii reglementează aspecte referitoare la loculde muncă al personalului contractual, respectiv drepturile salariatului delegat sau detașat.
Astfel, dispozițiile art. 42 alin. (1) din Codul muncii prevădcă locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detașarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă.
Totodată, dispozițiile art. 44 alin. (2) din Codul munciiprevăd că salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil, iar prevederile art. 46 alin. (4) din același act normativ reglementează drepturile pentru salariatul detașat.
În concordanță cu aceste prevederi, potrivit art. 16 alin. (1) din același act normativ, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților. Astfel, în vederea angajării, personalul cunoaște locul de muncă la încheierea contractului individual, aspect ce decurge din obligația de informare de către angajator a persoanei selectate pentru angajare, statuată de art. 17 alin. (2) din Codul muncii, în timp ce art. 41 alin. (1) și (2) din același cod dispun în sensul că: „(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților. (2) Cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.”
Așadar, potrivit Codului muncii, raporturile de muncă alepersonalului contractual sunt susceptibile de modificare prin delegare ori detașare, iar nu prin mutare în interesul serviciului ori numire în prima funcție, instituțiile juridice menționate fiind aplicabile și specifice unor statute profesionale distincte.
Revenind la condițiile de acordare a drepturilor detransport, se reține că art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 prevede categoriile de personal cărora li se aplică drepturile prevăzute de acest act normativ: „Prezenta hotărâre reglementează condițiile de acordare a drepturilor de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, prevăzute la art. 9 lit. d) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, la art. 28 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 17 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.”
Conform reglementării legale cu relevanță în soluționareasesizării de față, doar polițistul, care este funcționar public civil cu statut special, așa cum rezultă din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, este numit în prima funcție, potrivit art. 21 alin. (11) din actul normativ citat, în vreme ce personalul contractual nu este numit, ci este supus doar dispozițiilor din contractul individual de muncă încheiat prin acordul părților.
Noțiunea de „numire în funcție” este o noțiune specifică„funcției publice”, astfel cum rezultă din art. 371 alin. (1) din Codul administrativ, care prevede că „Funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică”; în antiteză, personalul contractual din sectorul bugetar, plătit din fonduri publice, este încadrat, și nu „numit”, pe o funcție de execuție, aspect ce reiese din cuprinsul art. 12 al Hotărârii Guvernului nr. 1.336/2022.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 12 din HotărâreaGuvernului nr. 1.336/2022, „Persoanele care sunt încadrate pe o funcție de execuție cu grad/treaptă de debutant îndeplinesc atribuții specifice funcției, în scopul cunoașterii activității și a obiectivelor autorității sau instituției publice, precum și în scopul deprinderii abilităților specifice exercitării funcției.”
Prin urmare, având în vedere cadrul legal reținut anterior,în legătură cu întinderea sintagmei „personalul numit în prima funcție/transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reședință”, utilizată în conținutul art. 9 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, prin raportare la prevederile art. 2 lit. h) din același act normativ, o primă observație ce se impune în dezlegarea chestiunii de drept este în sensul că textul de lege în discuție, în mod evident, face trimitere la categoria personalului reprezentat de funcționarii publici numiți în funcție, iar nu la categoria personalului civil încadrat în baza unui contract individual de muncă.
Totodată, potrivit art. 21 alin. (11) și art. 2719 din Legea nr. 360/2002, doar polițiștii sunt numiți în prima funcție sau mutați în interesul serviciului, în vreme ce personalul contractual nu este numit, ci este supus acordului părților rezultat din contractul de muncă, și nici nu este mutat în interesul serviciului, ci, în conformitate cu dispozițiile Codului muncii, este detașat sau delegat.
O a doua observație referitoare la conținutul sintagmei„personalul numit în prima funcție/transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reședință” este aceea că atât prevederile art. 9 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, cât și cele ale art. 3 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022 fac referire la personalul „numit în prima funcție”, noțiune atașată, după cum s-a arătat, funcționarului public, iar nu personalului contractual.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. (3) și (4) din Normelemetodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, se observă că legiuitorul a avut în vedere, pentru personalul civil, ca acordarea drepturilor statuate de art. 9
alin. (1) lit. h), i) și j) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 să se facă doar în situațiile în care această categorie de personal este transferată sau detașată, bineînțeles, cu îndeplinirea celorlalte condiții legale obligatorii.
- Astfel, dispozițiile art. 3 alin. (3) și (4) din Normelemetodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, prevăd următoarele:
„(3) Aplicarea art. 9 alin. (1) lit. h) din hotărâre vizează personalul civil care se află, după caz, în una dintre următoarele situații:
este transferat într-o altă localitate decât cea de domiciliusau de reședință;
- este detașat să îndeplinească funcții într-o altă localitate
decât cea de domiciliu sau de reședință.
(4) Aplicarea art. 9 alin. (1) lit. i) și j) din hotărâre vizează personalul civil care se află în una dintre situațiile prevăzute la alin. (3), analizate exclusiv în raport cu localitatea de domiciliu.”
- În ceea ce privește Normele metodologice aprobate prinOrdinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, se observă că acestea sunt un act normativ cu valoare inferioară, dat în legătură cu organizarea executării Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022, reținându-se, totodată, că el respectă cerințele impuse de art. 13 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind corelat cu prevederile actului normativ de nivel superior cu care se află în conexiune.
- Totodată, se observă că, deși, potrivit art. 1 din HotărâreaGuvernului nr. 1.198/2022, acest act normativ stabilește condițiile de acordare a drepturilor de transport, pe teritoriul național, ale „personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, prevăzute la art. 9 lit. d) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, la art. 28 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 17 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare”, totuși, folosirea în cuprinsul normei a sintagmei „personal din instituțiile”, în mod generic, nu este de natură să conducă la concluzia că aceste dispoziții se aplică automat, în orice situație, fără a fi necesară o coroborare cu prevederile legii în baza căreia a fost adoptată respectiva hotărâre a Guvernului, în condițiile în care aceasta din urmă este un act normativ cu putere juridică inferioară legii, dat în aplicarea acesteia și, prin urmare, se aplică odată cu legea în executarea căreia a fost emis.
- În consecință, nu se poate reține că dispozițiile HotărâriiGuvernului nr. 1.198/2022, act normativ cu valoare inferioară, dat în legătură cu organizarea executării Legii nr. 360/2002, ar avea caracter autonom, propriu, care să permită aplicarea lor directă și nemijlocită, independent de prevederile legii, ci ele trebuie să fie interpretate în corelare cu dispozițiile actului normativ de nivel superior, precum și cu dispozițiile generale care reglementează contractul individual de muncă, prevăzute de Codul muncii, acte normative la care s-a făcut referire anterior și care vin în completarea actului normativ în discuție.
- Prin urmare, dispozițiile art. 1 din Hotărârea Guvernuluinr. 1.198/2022 circumscriu doar vocația categoriei personalului civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, încadrat în baza unui contract individual de muncă, de a beneficia de prevederile art. 28 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002, și numai pentru ipotezele și cu respectarea condițiilor impuse de prevederile celei dintâi și de actele normative cu forță juridică superioară în baza și executarea cărora hotărârea Guvernului a fost adoptată.
- Premisele tratamentului distinct și diferența de situațiejuridică dintre cele două categorii de personal mai sus menționate au o bază obiectivă, rezultând din însuși conținutul coroborat al normelor legale în discuție.
Prin urmare, concluzia care se impune este în sensul căpersonalul civil care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne în baza unui contract individual de muncă, având domiciliul în altă localitate la momentul angajării, nu se încadrează în noțiunea de personal „numit în prima funcție/transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reședință”/„mutat în interes de serviciu”.
Această concluzie este întărită de soluția legislativăoferită de legiuitor prin inserarea ulterioară a alin. (62) în cadrul art. 9 din cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022, dispoziții care indică, în mod distinct, situațiile și condițiile în care se acordă drepturile de transport prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din același act normativ pentru personalul civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Se constată că pentru perioada care face obiectul analizeide față este aplicabilă Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 atât în forma sa inițială, așa cum a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 11 octombrie 2022, cât și în forma modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 538/2024 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională (Hotărârea Guvernului nr. 538/2024), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 mai 2024, în vigoare din 12 iulie 2024.
Potrivit art. I al Hotărârii Guvernului nr. 538/2024: „Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 11 octombrie 2022, cu completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (…)
8. La articolul 9, după alineatul (61) se introduce un nou alineat, alin. (62), cu următorul cuprins:
«(62) Prevederile alin. (1) lit. h)-j), alin. (5) și ale alin. (61) se aplică, în aceleași condiții, personalului civil transferat într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori reședință, precum și personalului civil detașat să îndeplinească funcții într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau reședință.»
- Așadar, relevant pentru dezlegarea chestiunii de dreptsupuse examinării de față este faptul că, în chiar cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022, cu modificările și completările ulterioare — forma în vigoare din 12 iulie 2024—, în mod expres, legiuitorul face distincție între condițiile ce trebuie îndeplinite pentru acordarea drepturilor cuvenite polițiștilor și cadrelor militare și cele care trebuie îndeplinite de personalul civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
- Astfel, ulterior modificării intervenite, din interpretarealiterală și sistematică a conținutului Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022 reiese că, deși, potrivit prevederilor art. 2 lit. h), personalul civil este enumerat alături de personalul militar în activitate și polițiști, totuși, legiuitorul a folosit în mod expres sintagma de „personal civil” atunci când s-a referit la drepturile conferite acestei categorii distincte de personal.
Cele două noțiuni cu care operează alin. (62) al art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, respectiv transferul și detașarea, sunt prevăzute de Codul muncii, care este aplicabil, ca normă generală, personalului civil contractual din cadrulMinisterului Afacerilor Interne, încadrat în baza contractului individual de muncă.
În schimb, așa cum s-a reținut anterior, noțiunile de„numit în prima funcție/transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reședință” și „mutat în interes de serviciu” sunt noțiuni specifice funcției publice, astfel cum rezultă din art. 371 alin. (1) din Codul administrativ și art. 9 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022.
Prin urmare, într-o interpretare teleologică și sistematicăa prevederilor legale anterior expuse, concluzia care se impune este aceea că, atât în forma anterioară, cât și în cea ulterioară modificărilor și completărilor aduse prin art. I al Hotărârii Guvernului nr. 538/2024, personalul civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne la care face referire art. 2 lit. h) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 beneficiază de drepturile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din același act normativ, doar în situațiile și cu respectarea condițiilor impuse de art. 3 alin. (3) și (4) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, respectiv în ipoteza transferului într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau reședință, precum și în cea a detașării pentru îndeplinirea funcțiilor într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință.
