Înalta Curte de Casație și justiție s-a pronunțat, marți, în cazul celor 17 sesizări prealabile formulate de instanțe din întreaga țară în vederea clarificării aplicării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și 358/2022 privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale. ÎCCJ a stabilit că ”normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex”. În plus, curtea supremă a arătat că ”instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii”.
Minuta deciziei nr.67
I. Admite sesizările formulate de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală în dosarele nr. 1341/1/2022 (pct. I. 1), nr. 1344/1/2022 (pct. IV.1.1), nr. 1346/1/2022 (pct. IV.2.1), nr. 1348/1/2022 (pct. IV.3.1), nr. 1396/1/2022 (pct. IV.4) şi nr. 1495/1/2022 (pct. IV.10.2), respectiv Curtea de Apel Braşov, Secţia penală, în dosarul nr. 1465/1/2022 (pct. IV.7. 1) prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: „Dacă normele care reglementează efectul întreruptiv de prescripţie al actelor de procedură sunt norme de drept substanţial susceptibile de a fi aplicate ca lege penală mai favorabilă sau norme de drept procesual supuse principiului tempus regit actum” şi „Dacă în aplicarea dispoziţiilor art. 426 lit. b) C.proc.pen., astfel cum au fost interpretare prin decizia nr. 10/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii” şi stabileşte următoarele:
1. Normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din Codul penal.
2. Instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.
II. Respinge ca inadmisibile sesizările formulate în următoarele dosare:
– Dosarele nr. 1344/1/2022 (pct. IV.1.2), 1346/1/2022 (pct. IV.2.2) şi 1348/1/2022 (pct. IV.3.2) vizând lămurirea chestiunii de drept: Dacă art. 155 alin. (1) din Codul penal, în forma în vigoare în perioada 26.06.2018 – 30.05.2022, este susceptibil de a fi aplicat ca lege penală mai favorabilă;
– Dosarul nr. 1415/1/2022 (pct. IV.5.2) vizând lămurirea chestiunii de drept: Dacă în temeiul principiului „tempus regit actum” pentru infracţiunile comise anterior datei de 25 iunie 2018 pot fi incidente dispoziţiile art. 155 alin.1 Cod penal şi dacă în temeiul aceluiaşi principiu, odată cu intrarea în vigoare a dispoziţiilor OUG nr. 71/2022 devin incidente dispoziţiile art. 155 alin.1 Cod penal şi pentru infracţiunile presupus comise anterior aceste date;
– Dosarul nr. 1446/1/2022 (pct. IV.6) vizând lămurirea chestiunii de drept: a) Dacă lipsa din fondul activ al legislaţiei a cazurilor care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale în perioada 2018-2022, conform deciziilor nr. 297/2018 şi 358/2022 ale CCR, determină incidenţa disp. art. 5 C.p.; b) Dacă pentru infracţiunile săvârşite anterior datei de 25.06.2018 este aplicabilă doar prescripţia generală, fără luarea în considerare a cauzelor de întrerupere intervenite anterior acestei date, sau se aplică prescripţia specială, cu luarea în considerare a cauzelor de întrerupere a termenului de prescripţie care au intervenit anterior datei de 25.06.2018 şi ulterior datei de 30.05.2022; – Dosarul nr. 1465/1/2022 (pct. IV.7.2) vizând lămurirea chestiunii de drept: Dispoziţiile art. 155 alin. 1 C.proc.pen. se interpretează în sensul că îşi menţin efectul întreruptiv de prescripţie produs în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018;
– Dosarul nr. 1490/1/2022 (pct. IV.8) vizând lămurirea chestiunii de drept: Dacă, în situaţia unei activităţi infracţionale consumate sub imperiul Codului penal anterior, cu privire la care actul de sesizare a instan?ei a fost emis după intrarea în vigoare a Noului Cod penal dar până la pronunţarea deciziei CCR nr. 297 din 26 aprilie 2018 publicată în Monitorul Oficial din 25 iunie 2018, comunicarea, potrivit art.344 Cod procedura penala a copiei certificate a rechizitoriului precum si a încheierii pronunţată de judecătorul de cameră preliminară in conformitate cu art. 346 alin.(1) si (2) Cod procedură penală constituie acte întreruptive a cursului termenului de prescripţie în sensul dispoziţiilor art. 155 alin.1 Cod penal;
– Dosarul nr. 1492/1/2022 (pct. IV.9) vizând lămurirea chestiunii de drept: Dacă, în situaţia unei infracţiuni comisă sub imperiul Codului penal în vigoare, audierea în calitate de inculpat efectuată de procuror anterior deciziei CCR nr. 297 din 26 aprilie 2018 publicată în Monitorul Oficial din 25 iunie 2018, reprezintă un act de procedură întreruptiv a cursului termenului de prescripţie în sensul dispoziţiilor art. 155 alin.1 Cod penal; – Dosarul nr. 1495/1/2022 (pct. IV.10.1) vizând lămurirea chestiunii de drept: Dacă un act de procedură efectuat conform dispoziţiilor procedurale şi a art. 155 alin. 1 din Codul penal, în forma în vigoare la data efectuării actului de procedură, a produs în mod definitiv efectul de întrerupere al termenului de prescripţie a răspunderii penale sau acest efect poate fi înlăturat ca urmare a aplicării principiului aplicării legii penale mai favorabile inculpatului, în cazul în care conţinutul art. 155 alin. 1 din Codul penal s-a modificat ulterior efectuării actului de procedură;
– Dosarul nr. 1506/1/2022 (pct. IV.11) vizând lămurirea chestiunii de drept: Dacă, în situaţia unei infracţiuni consumate sub imperiul Codului penal în vigoare, cu privire la care actul de sesizare a instanţei a fost emis anterior pronunţării deciziei CCR nr. 297 din 26 aprilie 2018 publicată în Monitorul Oficial din 25 iunie 2018, comunicarea, potrivit art.344 Cod procedura penală a copiei certificate a rechizitoriului precum si a încheierii pronunţată de judecătorul de cameră preliminară in conformitate cu art. 346 alin.(1) si (2) Cod procedură penală constituie acte întreruptive a cursului termenului de prescripţie în sensul dispoziţiilor art. 155 alin.1 Cod penal;
– Dosarul nr. 1554/1/2022 (pct. IV.12) vizând lămurirea chestiunii de drept: Dacă inexistenţa în legislaţie a cazurilor care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, în perioada 2018-2022 (25.06.2018- 30.05.2022), conform deciziilor nr. 297/2018 şi 358/2022 ale CCR, determină incidenţa dispoz. art. 5 Cp; Dacă pentru infracţiunile săvârşite anterior datei de 25.06.2018, este aplicabilă doar prescripţia generală, fără luarea în considerare a cauzelor de întrerupere intervenite anterior acestei date sau se aplică prescripţia specială, cu luarea în considerare a cauzelor de întrerupere a termenului de prescripţie care au intervenit anterior datei de 25.06.2018 şi ulterior datei de 30.05.2022;
– Dosarul nr. 1576/1/2022 (pct. IV.13) vizând lămurirea chestiunii de drept: Dacă, în situaţia unei infracţiuni comisă sub imperiul Noului Cod penal cu privire la care actul de sesizare a instanţei a fost emis după intrarea în vigoare a deciziei CCR nr. 297 din 26 aprilie 2018 publicată în Monitorul Oficial din data de 25 iunie 2018, procesul verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect şi audierea în calitate de suspect, anterior intrării în vigoare a deciziei CCR nr. 297 din 26 aprilie 2018 publicată în Monitorul Oficial din 25 iunie 2018, reprezintă acte de procedură întreruptive a cursului termenului de prescripţie în sensul dispoziţiilor art. 155 alin.1 Cod penal;
– Dosarul nr. 1577/1/2022 (pct. IV.14) vizând lămurirea chestiunii de drept: Dacă, în situaţia unei infracţiuni comisă sub imperiul Noului Cod penal cu privire la care actul de sesizare a instanţei a fost emis după intrarea în vigoare a deciziei CCR nr. 297 din 26 aprilie 2018 publicată în Monitorul Oficial din 25 iunie 2018, încheierea de admitere a plângerii şi de desfiinţare a ordonanţei procurorului cu consecinţa trimiterii cauzei pentru completarea urmăririi penale pronunţată de judecătorul de cameră preliminară anterior intrării în vigoare a deciziei CCR nr. 297 din 26 aprilie 2018 publicată în Monitorul Oficial din 25 iunie 2018 reprezintă un act de procedură întreruptiv a cursului termenului de prescripţie în sensul dispoziţiilor art. 155 alin.1 Cod penal;
– Dosarul nr. 1578/1/2022 (pct. IV.15) vizând lămurirea chestiunii de drept: Dacă, în situaţia unei activităţi infracţionale consumate sub imperiul Codului penal anterior, cu privire la care actul de sesizare a instan?ei a fost emis după intrarea în vigoare a Noului Cod penal dar până la pronun?area deciziei CCR nr. 297 din 26 aprilie 2018 publicată în Monitorul Oficial din 25 iunie 2018, procesul verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect, audierea în calitate de suspect şi comunicarea, potrivit art. 344 Cod procedura penală, a copiei certificate a rechizitoriului constituie acte întreruptive a cursului termenului de prescripţie în sensul dispoziţiilor art. 155 alin.1 Cod penal;
– Dosarul nr. 1415/1/2022 (pct. IV.5.1) vizând lămurirea chestiunii de drept: Dacă în determinarea legii mai favorabile conform art.5 Cod penal cu trimitere la deciziile nr. 297/26.04.2018 şi nr. 258/26.05.2022 ale Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 154 alin.1 Cod penal prin raportare la prevederile art. 16 alin.1 lit.f Cod procedură penală pot fi aplicate independent de prevederile art. 155 alin.1 Cod penal pentru infracţiunile săvârşite până în data de 9 iunie 2022 şi dacă aceste decizii ale Curţii Constituţionale devin inaplicabile în această materie în ceea ce priveşte infracţiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene;
– Dosarul nr. 1604/1/2022 (pct. IV.16) vizând lămurirea chestiunii de drept: Dacă normele care reglementează efectul întreruptiv de prescripţie al actelor de procedură, conform art. 155 alin. 1 Cod penal, sunt norme de drept substanţial susceptibile de a fi aplicate ca lege penală mai favorabilă, aplicarea acestora potrivit art. 5 Cod penal se face indiferent de obiectul infracţiunii sau, în ce priveşte infracţiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene, se impune efectuarea unei analize specifice cu privire la necesitatea de a lăsa (sau nu) neaplicate aceste dispoziţii în raport de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene dezvoltate în baza art. 325 din TFUE, precum şi a Hotărârii din data de 21.12.2021 în cauzele conexate C-357/19 Euro Box Promotion şi alţii, C-379/19DNA-Serviciul Teritorial Oradea, C-547/19 Asociaţia Forumul Judecătorilor din România , C-811/19 FQ şi alţii şi C-840/19 NC. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2022.
Decizia 297/2018 privind prescripția răspunderii penale a fost dată în urma unei excepții de neconstituționalitate formulată de avocatul Răzvan Doseanu. Aceasta a ridicat pentru prima dată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.155 alin.(1) din Codul penal în procesul de la Curtea de Apel Oradea al Nelei Secară și al lui Coriolan Secară. În urma excepției mai sus amintite, Curtea Constituțională a admis decizia 297/2018, prin care arăta că ”soluția legislativă anterioară, prevăzută la art.123 alin.1 din Codul penal din 1969, îndeplinea condițiile de previzibilitate impuse prin dispozițiile constituționale analizate în prezenta cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripției răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat”.
17 sesizări prealabile în legătură cu deciziile CCR pe prescripție
Mai multe instanțe au sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în legătură cu Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și 358/2022 privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, cerând clarificări în legătură cu aplicarea acestora.
Prima sesizare a fost înregistrată pe 20 iunie 2022 și a fost formulată de Curtea de Apel București într-un caz de delapidare. Instanța solicita ÎCCJ lămurirea următoarelor situații: ”1. Dacă normele care reglementează efectul întreruptiv de prescripţie al actelor de procedură sunt norme de drept substanţial susceptibile de a fi aplicate ca lege penală mai favorabilă sau norme de drept procesual supuse principiului „tempus regit actum”. 2. Dacă art. 155 alin. (1) C. pen., în forma în vigoare în perioada 26.06.2018 – 30.05.2022, este susceptibil de a fi aplicat ca lege penală mai favorabilă.”
A urmat un adevărat val de sesizări în legătură cu deciziile CCR pe prescripție. De pildă, în decurs de o săptămână, la finalul lui iunie și începutul lunii iulie 2022, curțile de apel din Brașov, București și Craiova au adresat întrebări instanței supreme, formulate în dosare de constituire a unui grup infracțional organizat, furt, trafic de minori, evaziune fiscală și efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos.
Și Curtea de Apel Oradea a sesizat ÎCCJ cu privire la efectele deciziilor CCR pe prescripție. Sesizarea prealabilă a fost formulată într-un caz de evaziune fiscală, iar instanța supremă a fost chemată să răspundă la patru întrebări:
„Dacă în determinarea legii mai favorabile conform art.5 Cod penal cu trimitere la Deciziile nr.297/26.04.2018 și nr.358/26.05.2022 ale Curții Constituționale, dispozițiile art.154 alin.1 Cod penal prin raportare la prevederile art.16 alin.1 lit.f Cod procedură penală pot fi aplicate independent de prevederile art.155 alin.1 Cod penal pentru infracțiunile săvârșite până în data de 9 iunie 2022 și dacă aceste decizii ale Curții Constituționale devin inaplicabile în această materie în ceea ce privește infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene?
Dacă în temeiul principiului „tempus regit actum” pentru infracțiunile comise anterior datei de 25 iunie 2018 pot fi incidente dispozițiile art.155 alin.1 Cod penal și dacă în temeiul aceluiași principiu, odată cu intrarea în vigoare a dispozițiilor OUG nr.71/2022 devin incidente dispozițiile art.155 alin.1 Cod penal și pentru infracțiunile presupus comise anterior aceste date?”
În total, 17 sesizări au fost reunite în dosarul în care ÎCCJ s-a pronunțat azi.
Raportul ÎCCJ referitor la aplicarea prescripției răspunderii penale
La începutul lunii octombrie, judecătorul Andrei Claudiu Rus, din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a formulat raportul care conținea primele două concluzii preliminare referitoare la sesizările prealabile pe tema clarificării aplicării deciziilor CCR pe prescripție.
Cu privire la întrebările din prima sesizare prealabilă, cea a Curții de Apel București, din dosarul 1341/1/2022, judecătorul raportor a arătat că:
- Referitor la prima chestiune de drept – în dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din Codul penal.
- Referitor la a doua chestiune de drept – instanța care soluționează contestația în anulare întemeiată pe efectele deciziilor CCR 297/2018 și 358/2022 nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.
În schimb, judecătorul raportor a reținut că sunt inadmisibile sesizările unor instanțe de trimitere, pentru că prin intermediul lor fie se solicită ÎCCJ să interpreteze deciziile CCR 297/2018 și 358/2022, fie se solicită aplicarea efectelor acestora și a dispozițiilor legale incidente unor cazuri particulare deduse judecății. Printre aceste sesizări se numără trei care cer un răspuns la întrebarea: ”Dacă art. 155 alin. (1) din Codul penal, în forma în vigoare în perioada 26.06.2018 – 30.05.2022, este susceptibil de a fi aplicat ca lege penală mai favorabilă.”
Concluziile Parchetului General în prima cauză pe prescripție cu care a fost sesizată ÎCCJ
Parchetul General a opinat că între deciziile CCR privind prescripția din 2018 și 2022 nu a existat un vid legislativ care să fie invocat acum drept lege penală mai favorabilă.
”Văzând dispozițiile art. 155 alin.1 din Codul penal, subsecvent Deciziei nr. 297/2018 care a declarat neconstituționalitatea doar a sintagmei „oricărui act de procedură”, dar și considerentele Deciziei nr. 358/2022 din parag. 74, potrivit cărora rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr. 297/2018 nu a fost înlăturarea instituției întreruperii cursului termenelor prescripției răspunderii penale, se constată că instituția întreruperii prescripției nu a fost înlăturată cu totul din fondul legislativ activ, dar nici nu îndeplinește cerințele de previzibilitate în absența indicării actelor întreruptive de prescripție, pentru a putea fi calificată ca lege penală mai favorabilă.
Prin urmare, instituția întreruperii prescripției este specifică dreptului procesual penal, fiind un efect al actelor de procedură realizate de organele judiciare în cursul procesului penal”, se arată în concluziile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Drept urmare, acesta a cerut ”pronunțarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare: «Normele care reglementează efectul întreruptiv de prescripție al actelor de procedură sunt norme de drept procesual supuse principiului tempus regit actum».”
De precizat că, în timp ce unele instanțe au cerut îndrumarea ÎCCJ, altele, printre care Curtea de Apel Oradea ori judecătoriile din Salonta ori Beiuș, au aplicat deciziile CCR pe prescripție și au dispus încetarea unor procese penale. Unul dintre aceste cazuri a fost cel al omului de afaceri orădean Ion Govoreanu, inculpat într-un proces de evaziune. Pe 17 iulie, un complet al Curții de Apel Oradea a constatat intervenția prescripției răspunderii penale și a desființat hotărârea Tribunalului Bihor, prin care Govoreanu a fost condamnat la 13 ani de închisoare.
CITIȚI pe aceeași temă:
- CCR a publicat motivarea deciziei privind prescripția | Din 2018 până la OUG din 30 mai nu există vreun caz în legislație care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale
- În timp ce alte instanțe cer îndrumarea ÎCCJ, Curtea de Apel Oradea a dispus încetarea unui proces penal în baza deciziilor CCR pe prescripție | Decizia, într-un dosar de evaziune al afaceristului Ion Govoreanu, condamnat în primă instanță la 11 ani de închisoare
- Val de sesizări prealabile pe tema deciziei CCR 297/2018 privind prescripția | Ce întrebări au pus curțile de apel din Brașov, București și Craiova
- Curtea de Apel Oradea a sesizat ÎCCJ cu privire la efectele deciziilor CCR pe prescripție | Instanța supremă este chemată să răspundă la 4 întrebări
- IMPORTANT | Raportul ÎCCJ referitor la aplicarea prescripției răspunderii penale | Sinteza concluziilor (DOCUMENT)
- Un complet al Curții de Apel Oradea, din care a făcut parte judecătorul Mihail Udroiu: Deciziile CCR privind prescripția se aplică tuturor cauzelor penale care erau pendinte la data de 25 iunie 2018
- Îndrumări ale Parchetului General în privința aplicării Deciziei CCR privind prescripția | ”Nu se poate avea în vedere un efect retroactiv al considerentelor deciziei”
În sfârșit! CCR și ICC și-au dovedit adevărată menire, aceea de a apăra hoții ,bandiții, excrocii și criminalii care jefuiesc și distrug Romania.
Bună ziua sunt și eu din slobozia Ialomița soțul meu are o condamnare de un an și două luni pentru conducere fără permis și este la pentenciarul Tulcea și are și două procese pe rol în noiembrie și decembrie la slobozia vă rog să-mi spuneți și mie dacă se încadrează și el pentru eliberare acum cu prescripția care sa pus în vigoare.va multumesc
Deciziile CCR și ICCJ n-au nicio treabă cu apărarea infractorilor, pt. cine nu e specialist în drept nu poate înțelege, vinovat exclusiv e politicul (Parlament, Guvern și legislatia defectuoasa). Nu ati mentionat ce fel de condamnare, definitiva, de cand, data sav. faptei si a deciziei def. de condamnare, ma mira ca a fost condamnat 1 an si 2 luni cu executare in conditiile in care in peste 90% din cazuri se da suspendare sub supraveghere sau amanarea aplicarii pedepsei (care pot fi pronuntate pt. condamnare pana la 3 ani, in primul caz, respectiv pana la 2, in al 2-lea), ba chiar se da de parchet renuntarea la urm. penala.. Daca e condamnat definitiv, deciziile CCR si ICCJ nu au niciun efect asupra lui, numai in cauzele aflate pe rol.
Daca e vorba de dos. 3407/327/2019 aflat in apel la CA Constanta prescriptia a intervenit pt. unele fapte, condamnarea de 1 an si 6 luni (pt. fapta din 10.03.2016) si pt. cea de 1 an (30.11.17, intervine in 30.11.22, deci inainte de judecarea apelului), pt. celelalte nu a intervenit, nici pt. condamnarile definitive (de 1 an din dos. astfel ca din 1532/327/2021), astfel ca din pedeapsa totala de 4 ani si 414 zile (5 ani si 49 zile) i se reduce la vreo 4 ani si ceva, scazandu-se ce a efectuat din 15.02.21 incoace.
Buna am fost condamnata la 1 an si 4 luni cu executare pentru conducere fara permis,in data de 07.08.2018,credeti ca ma incadrez la legea prescriptiei?Am fost data pe interpol si mau prins in Anglia,am ispasit 3 luni dupa ma lasat la adresa cu bratara pe picior.