Decizia nr. 45/2020, publicată în M. Of. nr. 961 din 20 octombrie 2020
Soluţia: Admite sesizarea formulată de Tribunalul Gorj – Secţia I civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, sunt socotite a fi depuse în termen.
Considerente:
[…] 74. Autorul sesizării supune dezlegării instanţei supreme următoarea chestiune de drept ce face obiectul pronunţării unei hotărâri prealabile: interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din Codul de procedură civilă, raportat la Decizia nr. 34 din 15 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv dacă decizia menţionată prin care s-a stabilit că actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen, îşi mai produce efectele ca urmare a modificării legislative a art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 310/2018.
75. Preliminar, întrucât actul de sesizare nu enunţă în mod riguros chestiunea de drept, revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sarcina de a analiza şi evalua întregul conţinut al cererii cu care a fost sesizată şi de a stabili, în raport cu acesta, limitele învestirii sale.
76. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reţine, aşadar, că este necesară fixarea limitelor dezlegării chestiunii de drept cu care instanţa supremă a fost învestită, reţinând că instanţei de trimitere îi este utilă lămurirea aspectului dacă, ulterior modificării art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 310/2018, în ipoteza transmiterii unei căi de atac – în ultima zi a termenului calculat potrivit art. 182 alin. (1) din Codul de procedură civilă – dar care nu primeşte dată certă în condiţiile stabilite de art. 199 din Codul de procedură civilă, în aceeaşi zi, fiind trimisă ulterior orei la care încetează activitatea instanţei, constituie sau nu o excepţie de la regula consacrată de art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
77. Aşadar, problema de drept punctuală din litigiul pendinte vizează efectele transmiterii unei căi de atac – act de procedură care, potrivit legii, trebuie depus la instanţă – prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului procedural de decădere, în cazul în care ora primirii, evidenţiată de calculatorul sau faxul instanţei, este situată după ora la care activitatea încetează în mod legal la instanţă, anume dacă actul este socotit a fi făcut în termen.
78. Dat fiind că într-un cadru de analiză mai larg sesizarea a fost fundamentată pe preexistenţa dezlegărilor regăsite în Decizia nr. 34 din 15 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pe conţinutul noilor reglementări ale art. 183 din Codul de procedură civilă şi pe necesitatea de a lămuri, în aplicarea dispoziţiilor art. 521 alin. (4) coroborat cu art. 518 din Codul de procedură civilă, în ce măsură noile soluţii legislative ale Codului de procedură civilă au condus la încetarea aplicabilităţii dezlegărilor deciziei anterior menţionate, tot cu titlu preliminar se impun a fi reliefate unele considerente teoretice referitoare la efectele în timp ale hotărârilor prealabile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
79. Astfel, potrivit art. 521 alin. (4) din Codul de procedură civilă: “dispoziţiile art. 518 se aplică în mod corespunzător”. Potrivit acestei ultime dispoziţii legale, hotărârea pronunţată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării.
80. Or, potrivit art. I pct. 24 din Legea nr. 310/2018, Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
“24. La articolul 183, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
Art. 183. – (1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen. (…)
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, precum şi menţiunea datei şi orei primirii faxului sau a e-mailului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanţei, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.”
81. Acest text relevă neechivoc modificarea art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, astfel că, în prezenţa acestui eveniment legislativ care se circumscrie sferei celor menţionate în cuprinsul art. 518 din Codul de procedură civilă, se constată că efectele obligatorii ale Deciziei nr. 34 din 15 mai 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu pot fi extinse asupra normelor care nu au constituit obiect al interpretării, problema încetării efectelor acestei hotărâri fiind astfel lămurită.
82. Întrucât normele interpretate prin această decizie sunt norme de procedură civilă, aplicarea în timp a acestora trebuie raportată la dispoziţiile art. 24-27 din Codul de procedură civilă, cu caracter general, în sensul că procedurilor judiciare (lites pendentes) le este incidentă legea în vigoare la momentul declanşării lor, iar hotărârile judecătoreşti rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
83. În consecinţă, cad sub incidenţa efectelor obligatorii ale acestei decizii doar litigiile declanşate anterior modificării aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 310/2018.
84. De asemenea, lămurirea împrejurării dacă modificările aduse art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă lipsesc sau nu de valabilitate statuările anterioare ale instanţei supreme, inserate în cuprinsul considerentelor acestei decizii obligatorii, presupune verificarea aspectului dacă aceste considerente cu caracter decizoriu au ca premisă o situaţie juridică similară, întrucât numai în ipoteza unei dezlegări de principiu a unei probleme de drept, identice, un astfel de raţionament poate fi aplicat mutatis mutandis şi, prin urmare, se impune a fi rezolvată o problemă de compatibilizare a aplicării considerentelor deciziei menţionate cu noua formă a textelor de lege interpretate, iar nu şi în ipoteza în care normele legale interpretate au suferit modificări de esenţă.
85. Efectele dispoziţiilor de modificare a unei dispoziţii legale sunt individualizate de art. 62 teza I din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că dispoziţiile de modificare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta.
86. Modificarea unui act normativ printr-un nou act normativ, care legiferează parţial în acelaşi domeniu, impune ca norma modificată să nu poată fi interpretată şi aplicată independent de obiectul de reglementare a acestuia, ci în acord cu scopul urmărit de legiuitor la momentul adoptării actului normativ modificator.
87. Trebuie observat că, în esenţă, interpretarea prevederilor art. 182 şi art. 183 din Codul de procedură civilă, realizată prin Decizia nr. 34 din 15 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a avut ca premisă caracterul derogatoriu de la regula înscrisă în art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a art. 183 din Codul de procedură civilă, cu consecinţa aplicării metodei interpretării restrictive a ultimei norme de drept, care nu reglementa şi ipoteza comunicărilor de acte de procedură realizate prin fax sau e-mail.
88. Dată fiind omisiunea legiuitorului de a reglementa, printr-o normă specială, efectele “depunerii” actelor de procedură la instanţă, în modalitatea alternativă a utilizării mijloacelor moderne de comunicare reprezentate de fax sau e-mail, din perspectiva momentului la care termenul calculat pe zile se consideră împlinit, prin decizia amintită s-a concluzionat în sensul că, în acest caz, sunt aplicabile prevederile art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În consecinţă, actul de procedură astfel transmis, în ultima zi a termenului, poate fi considerat ca fiind depus în termen numai dacă ora depunerii – care, în lipsa altor dispoziţii legale derogatorii, se impunea a fi atestată conform regulii consacrate de art. 199 din Codul de procedură civilă şi art. 94 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375 din 17 decembrie 2015 – se situa înăuntrul programului de lucru al instanţelor.
89. Astfel, potrivit art. 182 şi art. 183 din Codul de procedură civilă, în forma anterioară modificării aduse acestuia prin Legea nr. 310/2018, doar actele de procedură depuse prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depuse la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare până la ora 24,00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege puteau fi socotite a fi fost depuse înăuntrul termenului de decădere prevăzut de lege, deşi nu îndeplineau condiţia de a fi fost depuse la instanţă de parte personal sau prin reprezentant şi nici de a fi fost transmise instanţei prin poştă, curier, fax sau poştă electronică până la ora la care activitatea instanţei încetează în mod legal.
90. Spre deosebire de forma avută de art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la momentul adoptării Codului de procedură civilă, actuala formă a acestei norme, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 310/2018, stabileşte neechivoc faptul că actul de procedură, trimis prin fax sau e-mail, înăuntrul termenului prevăzut de lege, este socotit a fi făcut în termen.
91. Astfel, potrivit actualei forme a art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, aceste mijloace tehnice de transmitere a actelor de procedură au fost incluse în categoria modalităţilor alternative celei a depunerii actelor de procedură la registratura instanţei, alături de depunerea prin poştă sau serviciul de curierat rapid, respectiv depunerea la unitatea militară sau la administraţia locului de deţinere, ceea ce evidenţiază voinţa legiuitorului de a asimila trimiterea actelor de procedură prin fax sau poştă electronică trimiterii efectuate prin oficiul poştal, serviciul de curierat sau prin alt serviciu specializat de comunicare.
92. Aşadar, spre deosebire de reglementarea iniţială a art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la momentul adoptării Legii nr. 310/2018, legiuitorul a renunţat la soluţia legislativă anterioară care, deşi stipula expres posibilitatea părţilor de a utiliza aceste mijloace de comunicare pentru a transmite acte de procedură către instanţe [art. 148 alin. (2), art. 149 alin. (4), art. 199 alin. (1), art. 154 alin. (6), art. 241 alin. (3) şi art. 471 alin. (3) din Codul de procedură civilă], nu reglementa, în mod distinct, efectele depunerii actelor de procedură la instanţă în această modalitate.
93. În acest caz, art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede că dovada datei şi orei depunerii actului de procedură este reprezentată de data şi ora primirii faxului, respectiv a e-mailului, astfel cum acestea sunt evidenţiate şi atestate de către calculatorul sau faxul instanţei.
94. Adoptarea Legii nr. 310/2018, care a modificat textul art. 183 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, extinzând sfera facilităţilor puse la dispoziţia persoanelor interesate care nu pot sau întâmpină dificultăţi în a se deplasa la sediul instanţei pentru a depune acte de procedură, evidenţiază preocuparea legiuitorului de a adapta legislaţia realităţii sociale prezente, în condiţiile în care utilizarea acestor mijloace de comunicare directă a actelor de procedură era deja reglementată ca reprezentând o posibilitate aflată la îndemâna celor interesaţi, prin mai multe norme de drept a căror semnificaţie putea fi dedusă doar din interpretarea corelată a acestora cu celelalte norme cuprinse în Codul de procedură civilă şi de a acoperi o lacună legislativă.
95. Aşadar, considerentele care au justificat soluţia pronunţată prin Decizia nr. 34 din 15 mai 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, la care se face trimitere în cuprinsul încheierii de sesizare şi care au avut ca temei omisiunea legiuitorului de a reglementa regimul probator al datei şi orei transmiterii actelor de procedură prin intermediul acestor mijloace de comunicare în mod similar modalităţilor alternative de depunere a acestora, prevăzute de forma iniţială a art. 183 din Codul de procedură civilă, nu pot fi apreciate ca fiind şi în prezent valabile.
96. Ca atare, se impune a se concluziona că prin modificările aduse art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, legiuitorul a optat pentru a conferi celor două mijloace de comunicare – faxul şi e-mailul – aceleaşi beneficii sub aspectul termenului ca şi în cazurile transmiterii actelor de procedură prin poştă şi curierat.
97. La baza acestei concluzii stă, în mod determinant, interpretarea gramaticală a textului art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă, din perspectiva analizei semantice a termenilor folosiţi de legiuitor.
98. În acest sens este de remarcat utilizarea explicită a sintagmei “servesc ca dovadă a depunerii actului” atât în cazul în care transmiterea actelor de procedură se realizează prin fax sau e-mail, cât şi în cazul celorlalte mijloace alternative de comunicare a actelor de procedură reglementate prin art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în timp ce art. 199 din Codul de procedură civilă reglementează modul de “înregistrare” în evidenţele instanţei a actelor de procedură – operaţiune administrativă care se realizează în timpul programului de lucru al instanţelor, indiferent de modalitatea de depunere a acestora (atât în cazul depunerii la sediul instanţei, cât şi în cazul modalităţilor alternative de transmitere a actelor de procedură prin poştă, serviciu de curierat, fax sau e-mail, respectiv la administraţia locului de deţinere sau la unitatea militară).
99. Aplicând principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, rezultă aşadar că intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a reglementa în mod diferit consecinţele juridice ale depunerii actelor de procedură prin fax sau e-mail din perspectiva datei şi orei la care se consideră împlinite termenele procedurale în funcţie de situarea momentului recepţionării acestor acte de procedură de către calculatorul sau faxul de primire al instanţei, înăuntrul programului de lucru al instanţelor sau în afara acestui program.
100. În absenţa oricărei distincţii în cuprinsul normei speciale reprezentate de art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă, eficacitatea probatorie a datei şi orei atestate de faxul sau calculatorul instanţei, în privinţa depunerii actelor de procedură înăuntrul unui termen procedural care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani, nu poate fi condiţionată de respectarea regulii speciale relative la darea de dată certă actului de procedură, transmis prin intermediul acestor mijloace de comunicare.
101. De altfel, expresia “depunerea actului” are, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, sensul de predare, înaintare a unui act/cerere, în timp ce înregistrarea semnifică consemnarea, înscrierea actului sau a cererii într-un registru, cele două expresii nefiind sinonime.
102. Aşadar, utilizarea sintagmei “servesc ca dovadă a datei depunerii actului”, în cuprinsul art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, are drept consecinţă faptul că, potrivit actualei reglementări, pentru verificarea depunerii în termenul de decădere, calculat pe zile, săptămâni, luni sau ani, a actului de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, nu prezintă relevanţă data certă pe care grefierul o dă actului la momentul înregistrării acestuia conform procedurii reglementate de art. 94 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375 din 17 decembrie 2015 şi art. 199 din Codul de procedură civilă, ci data şi ora atestate de faxul sau calculatorul instanţei.
103. De asemenea, interpretarea logică şi sistematică a normelor juridice ce constituie obiectul sesizării sprijină concluzia caracterului special, derogatoriu, al dispoziţiilor art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, în raport cu prevederile art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
104. În acest sens trebuie observat că regula de calcul al termenelor procedurale socotite pe zile, săptămâni, luni sau ani este stabilită de art. 182 alin. (1) din Codul de procedură civilă care prevede că ele se împlinesc la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.
105. Art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care limitează programul de depunere a actelor de procedură la sediul instanţei, reprezintă o normă derogatorie de la regula instituită prin art. 182 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul că limitează termenele de depunere a actelor de procedură, socotite pe zile, săptămâni, luni sau ani, în funcţie de programul de lucru al instanţelor.
106. Prin urmare, această normă trebuie interpretată restrictiv, conform principiului exceptio est strictissimae interpretationis, fără a se putea extinde la ipoteza actelor de procedură care trebuie depuse la instanţă într-un astfel de termen, transmise prin mijloacele alternative de “depunere” care sunt reglementate prin art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
107. În condiţiile în care art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede că în cazul actelor care trebuie depuse la instanţă prevederile art. 183 sunt aplicabile, iar art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu reglementează nicio diferenţă de tratament juridic în privinţa datei şi orei “depunerii” actelor de procedură în cazul utilizării modalităţilor alternative celei a depunerii actului de procedură la instanţă, permise de art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă, interpretarea prevederilor art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în sensul că, întrucât nu există un program de funcţionare a acestor mijloace de comunicare, trebuie considerat că numai actul transmis şi recepţionat de calculatorul sau faxul instanţei, în ultima zi a termenului, anterior încetării programului de lucru al instanţei, poate fi socotit ca fiind depus în termen, ar echivala, în ipoteza analizată, cu înlăturarea de la aplicare a prevederii înscrise în art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă, contrar tezei finale a art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
108. În alţi termeni, o altă interpretare a art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă ar lipsi practic de conţinut dispoziţiile art. 182 alin. (2) teza finală din acelaşi act normativ, care stabilesc în mod expres faptul că prevederile art. 183 din Codul de procedură civilă rămân aplicabile, fără nicio distincţie în funcţie de mijlocul tehnic prin intermediul căruia se depun actele de procedură.
109. Or, normele juridice trebuie interpretate în sensul lor pozitiv, generator de efecte juridice, iar modalităţile juridice de interpretare a normelor legale trebuie să aibă în vedere nu numai litera, ci şi spiritul legii, astfel încât rezultatul aplicării practice a acestora să fie cât mai aproape de finalitatea urmărită de legiuitor.
110. De asemenea, dispoziţiile art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă reprezintă norme speciale în raport cu art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel că rezolvarea conflictului dintre aceste norme juridice concurente, ce fac obiectul întrebării prealabile, se realizează pe baza principiului lex specialis derogant lex generali.
111. Rezultă aşadar că, de vreme ce art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede neechivoc că, în cazul actelor care trebuie depuse la instanţă, înăuntrul unui termen socotit pe zile, săptămâni, luni sau ani, dispoziţiile art. 183 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile, iar art. 183 din Codul de procedură civilă nu stabileşte reguli diferite şi nici cerinţe diferite pentru ipoteza actelor de procedură transmise prin fax sau e-mail, interpretarea prevederilor art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă în sensul că, pentru a socoti un act de procedură ca fiind făcut în termen, data depunerii acestuia, astfel cum aceasta este evidenţiată de faxul sau calculatorul instanţei, trebuie să fie situată în timpul programului de lucru al instanţei, ar echivala cu ignorarea regulii de interpretare a normelor juridice reprezentată de adagiul specialia generalibus derogant.
112. În consecinţă, pentru situaţia în care actul de procedură este transmis prin fax ori poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, zile, ora la care încetează activitatea instanţei, la care face trimitere art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, nu poate reprezenta reperul temporal în raport cu care se determină dacă actul este sau nu depus în termen.
113. În contextul în care aceste modalităţi de trimitere a actelor de procedură sunt acceptate de lege şi nu presupun un program de lucru, deoarece accesarea lor nu depinde de un orar, fiind funcţionale şi accesibile independent de programul de activitate al instanţei, astfel că nu există o oră la care activitatea acestor servicii să înceteze, nu există niciun impediment pentru aplicarea regulii instituite prin art. 182 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi a se considera că actul de procedură transmis prin intermediul acestor mijloace de comunicare în ultima zi a termenului şi recepţionat de faxul sau calculatorul instanţei, anterior orei 24,00 a acestei zile, este depus în termen.
114. În acest caz, potrivit actualei reglementări, data care produce consecinţe juridice cu privire la depunerea în termen a actului de procedură este data şi ora atestate de faxul sau de calculatorul instanţei, iar nu data certă – a înregistrării actului la instanţă, determinată conform art. 199 din Codul de procedură civilă şi Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375 din 17 decembrie 2015.
115. Împrejurarea că, în ipoteza transmiterii actelor de procedură prin fax sau poştă electronică, data şi ora depunerii acestora nu sunt certificate în modalitatea clasică a înregistrării şi atestării acestei operaţiuni în ipoteza depunerii acestora în alt loc decât la sediul instanţei – de către serviciile de poştă sau curierat ori de către administraţia locului de deţinere, respectiv de unitatea militară -, ci sunt cele atestate de faxul sau calculatorul instanţei, nu poate constitui un argument care să justifice înlăturarea de la aplicare a prezumţiei legale instituite prin art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
116. Astfel, dispoziţiile art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă nu fac nicio distincţie între proba “depunerii” în termen a actelor de procedură printr-un mijloc de comunicare electronic, reprezentată de memoria acestor mijloace de comunicare şi atestare a datei şi orei depunerii acestora la poştă, serviciul de curierat, administraţia locului de deţinere sau unitatea militară, realizată de aceste servicii sau instituţii.
117. Atât în cazul faxului, cât şi în cazul poştei electronice operaţiunile de transmitere se stochează în memoria acestor aparate aflate în dotarea instanţei, fiind asigurată astfel reflectarea cu acurateţe atât a operaţiunilor de transmitere şi a datei şi orei la care acestea au avut loc şi, prin urmare, determinarea cu certitudine a acestora.
118. De altfel, prin Decizia nr. 34 din 24 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2017, s-a statuat deja că “mijloacele informatice de comunicare a textului asigură posibilitatea dovedirii împrejurării că salariatul a primit decizia de concediere, precum şi a datei exacte a primirii”, respectiv că “Utilizarea tehnologiei informaţiei pentru transmiterea de date asigură dovezi mult mai puternice decât în cazul mijloacelor tradiţionale”.
119. De asemenea, trebuie observat că pentru ipoteza actelor de procedură transmise prin intermediul mijloacelor alternative de trimitere a actelor de procedură, cum este cazul poştei sau serviciului de curierat, reglementate prin art. 183 din Codul de procedură civilă, nici anterior modificării acestei norme prin Legea nr. 310/2018, data certă, stabilită conform art. 199 din Codul de procedură civilă, şi situarea acesteia înăuntrul termenului procedural nu constituiau o cerinţă impusă de lege pentru ca actul astfel transmis să poată fi considerat a fi făcut în termen.
120. În consecinţă, se impune a se concluziona că actul de procedură care, potrivit legii, trebuie depus la instanţă, înăuntrul unui termen care se socoteşte pe zile, transmis prin e-mail sau fax, chiar ulterior orei la care încetează programul de lucru al instanţei, însă recepţionat de faxul sau calculatorul instanţei până la ora 24,00 a ultimei zile a termenului procedural, este prezumat de lege ca socotit a fi făcut în termen.
Această decizie este cuprinsă în Buletinul Jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – culegere de decizii pe anul 2020.
