Un șofer sancționat pentru o depășire neregulamentară a atacat la Curtea Constituțională prevederile articolului 45 din Ordonanța de Urgență 195/2002 care definesc depășirea. Conducătorul auto a susținut că felul în care este reglementată manevra încalcă normele Constituției, fiind neclar și lăsând la aprecierea polițistului dacă o depășire a fost făcută corect sau nu. Decizia luată de Curtea Constituțională în acest caz a fost publicată în Monitorul Oficial 127 din 11 martie 2021.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de un șofer într-o cauză care a avut ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții rutiere. În motivarea excepției, autorul a susținut că dispozițiile de lege criticate conferă polițistului liberul arbitru în aprecierea efectuării manevrei de depășire, iar destinatarul ei nu se bucură de claritatea normei legale, astfel încât să-și adapteze conduita în funcție de aceasta.
”Astfel, se consideră că textul legal criticat, în lipsa etapelor care trebuie parcurse pentru a fi considerată epuizată manevra de depășire, coroborat „în sens fizic“ cu lungimea marcajului longitudinal stradal sau prin panouri, fără a exista un text de lege care să reglementeze lungimea cu semnalizarea longitudinală a părții carosabile, expune toți destinatarii normei criticate abuzului autorității acuzatoare. De asemenea, norma legală criticată nu prevede posibilitatea conducătorului auto de a-și adapta conduita în funcție de marcajul longitudinal, astfel încât să nu se încalce regulile de depășire, întrucât o manevră de depășire începută pe o linie discontinuă se poate transforma brusc într-o încălcare a liniei continue, caz în care este interzisă depășirea, deși conducătorul auto nu poate să prevadă apariția acesteia”, se arată în sesizarea citată în decizia Curții Constituționale.
Autorul excepției considera că dispozițiile art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituționale în măsura în care oferă destinatarului lor posibilitatea să își orienteze conduita în funcție de marcajul stradal longitudinal sau de panotajul stradal, care să reglementeze distanța pe care se poate efectua manevra de depășire pe partea carosabilă.
Instanța pe rolul căreia se afla procesul în cadrul căpruia a fost ridicată excepția – Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal – a considerat că reglementările atacate sunt constituționale, întrunind condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate.
Analiza Curții Constituționale
Examinând excepția de neconstituționalitate, sub aspectul criticilor de neconstituționalitate raportate la art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006). În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrarului.
Curtea a mai statuat că o lege îndeplinește condițiile calitative impuse de Constituție numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, fată de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragraful 17).
De asemenea, în Hotărârea din 24 august 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, „din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una din tehnicile tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Totodată, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi, pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Interpretarea și aplicarea unor asemenea texte depind de practică. Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor“.
Aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea reține că dispozițiile art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 stabilesc definiția legală a depășirii, folosind o manieră limpede și exactă de descriere a acestei manevre și impun conducătorului vehiculului care execută depășirea să se asigure că vehiculul care circulă în fața sau în spatele lui nu a inițiat o asemenea manevră, că din sens opus nu se apropie un vehicul și că dispune de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, unde are obligația să revină după efectuarea manevrei de depășire. De asemenea, alin. (5) al aceluiași articol instituie o regulă simplă și clară privind unica modalitate legală de realizare a depășirii.
În aceste condiții, Curtea constată că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate oferă suficiente repere și elemente pentru ca persoanele cărora acestea li se adresează să înțeleagă conținutul normativ al acestora, în scopul adaptării comportamentului și acțiunilor în conformitate cu regulile prescrise de acestea.
Cu privire la determinarea în concret a circumstanțelor specifice fiecărei situații în parte, Curtea reține că aplicarea și interpretarea textelor de lege criticate la spețe individuale sunt aspecte ce excedează obiectului controlului de constituționalitate, fiind atribute ale organelor competente în această materie sau ale instanței de judecată. Așadar, instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate urmează să decidă dacă și în ce măsură au fost respectate în speță prevederile art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Decizia este definitivă și general obligatorie.
DOCUMENT – Decizia 657 din 29 septembrie 2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice:
