Aceasta e hotărârea de azi a Curții de Apel Oradea. E una dintre cele mai aspre pedepse aplicate într-un dosar de ucidere din culpă deși părinții copilului ar fi vrut ca Alexandru Buciuman să fie judecat pentru omor. Horia Chiva de 12 ani a fost ucis în urma unui accident produs pe 22 iunie 2023 pe trecerea de pietoni de pe Calea Aradului. Copilul a murit în spital câteva săptămâni mai târziu. Horia Chiva a fost lovit din plin de Alexandru Buciuman de 25 de ani, care a și fugit de la locul accidentului. Avea o alcoolemie în sânge de 2,03 g/l alcool pur.„Eram destul de tare ameţit de la consumul de alcool şi nu cred că mai puteam să îmi menţin echilibrul” , a recunoscut Alexandru Buciuman Avea, conform expertizei, o viteză de 74-84 km/h ceea ce a dus la concluzia că accidentul nu putea fi evitat. <Curtea reține că faptele comise de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, iar pedepsele aplicate de către prima instanță sunt corect individualizate>.
Instanța s-a pronunțat azi asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ORADEA, persoanele vătămate CHIVA MARIA-LUIZA şi CHIVA CONSTANTIN ADRIAN şi inculpatul BUCIUMAN ALEXANDRU CĂLIN,trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunilor conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. (1) Cod penal; părăsirea locului accidentului, prevăzută şi pedepsită de art. 338 alin. (1) Cod penal, caplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal; ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 192alin. (2) Cod penal, împotriva sentinţei penale nr. 1740/2023 din 12 decembrie 2023Prin sentinţa penală nr. 1740/2023 din data de 12 decembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Oradea. Alexandru Buciuman a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) Cod penal. În temeiul art. 396 alin. (2) şi (10) Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) Cod penal. În temeiul art. 396 alin. (2) şi (10) Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de părăsirea locului accidentului, prevăzută de art. 338 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod pena l.În temeiul art. 38 alin. (1) Cod penal, raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 8 luni închisoare, care a fost majorată cu o treime din totalul celorlalte pedepse (1 an şi 4 luni închisoare) urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare în regim de detenţÎn temeiul art. 399 alin. (1) Cod procedură penală s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpatul Buciuman Alexandru Călin, luată prin încheierea nr. 67/2023 pronunţată în dosarul nr. 11045/271/2023 al Judecătoriei Oradea de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 39/23.06.2023. În temeiul art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa de 6 ani închisoare durata reţinerii şi arestului preventiv de la data de 22.06.2023 la zi. S-a constatat că persoanele vătămate Chiva Maria ş.m.d nu s-au constituit parte civilă în procesul penaÎn temeiul art. 397 alin. (1) Cod procedură penală, raportat la art. 21 alin. (1) Cod procedură penală, coroborat cu RIL 1/2016 s-a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea. În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Instanţa de fond a reţinut gravitatea deosebită a faptelor pentru care Buciuman a fost trimis în judecată
Prin rechizitoriul emis în dosarul penal nr. 3363/P/2023 din data de 07 septembrie 2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 07 septembrie 2023, sub nr. 15504/271/2023, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Buciuman Alexandru Călin sub aspectul comiterii infracţiunilor de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută şi pedepsită de art. 336 Cod penal, părăsirealocului accidentului, prevăzută și pedepsită de art. 338 alin. (1) Cod penal şi uciderea din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) Cod penal.
Procedura de cameră preliminară a fost finalizată prin încheierea penală nr. 1943/2023 din data de 19 octombrie 2023, rămasă definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Oradea, în temeiul art. 346 alin. (1) Cod procedură penală, constatând legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul din data de 07 septembrie 2023 emis în dosar nr. 3363/P/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, privindu-l pe inculpatul Buciuman Alexandru Călin, trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) Cod penal; conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. (1) Cod penal; părăsirea locului accidentului, prevăzută și pedepsită de art. 338 alin. (1) Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) Cod penal. S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul Buciuman Alexandru Călin, în dosarul nr. 15504/271/2023 al Judecătoriei Oradea. În cursul judecăţii în primă instanţă, la termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2023, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul Buciuman Alexandru Călin a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoaşterii învinurii, însă instanţa de fond, procedând potrivit art. 377 alin. (5) Cod procedură penală, a dispus efectuarea cercetării judecătoreşti pentru a stabili încadrarea juridică. Prin cererea depusă la data de 15 noiembrie 2023, persoana vătămată, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) Cod penal în infracţiunea de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) Cod penal.
Instanţa de fond a apreciat că inculpatul Buciuman Alexandru Călin nu a acceptat producerea rezultatului (moartea victimei) şi s-a întemeiat pe împrejurări obiective, care l-au făcut să creadă că rezultatul nu se va produce.
Astfel, s-a reţinut că potrivit buletinului de analiză toxicologică la prima probă recoltată, inculpatul a avut o alcoolemie de 2.03 g/l alcool în sânge, însă această valoare nu afost de natură a-i afecta în aşa măsură capacitatea de a conduce autovehicule pe drumurile publice, încât să determine concluzia că inculpatul ar fi realizat că abilităţile sale de conducător auto sunt atât de mult diminuate încât doar întâmplarea ar face să nu se producă un accident rutier. În acest sens, prima instanţă a reţinut că potrivit examenului clinic, realizat la ora 18.55 ( la o oră de la accident) care reprezintă o probă obiectivă, dat fiind testele la care estesupus, inculpatul era orientat temporal, spaţial, alopsihic, autopshic, nu prezenta tulburări de echilibru (proba Romberg, proba braţelor întinse) şi nici dinamic (proba de mers cu ochii
deschişi/închişi). De asemenea, potrivit aceluiaşi examen clinic, inculpatul era coordonat motoriu, neprezentând imprecizie în mişcări şi avea reflex fotomotor şi de acomodare convergentă. Instanţa de fond a mai reţinut că inculpatul nu a declarat cu exactitate modul în care a resimţit efectele alcoolului, acesta arătând că nu crede că îşi putea menţine echilibrul, ulterior învederând că în acele momente s-a considerat capabil să conducă . Întrucât inculpatul nu a fost precis cu privire la acest aspect, raportat la principiul in dubio pro reo şi având în vedere şi examenul clinc obiectiv, precum şi declaraţia martorei care a arătat că inculpatul se putea ţine pe picioare, instanţa de fond a reţinut că starea fizică a acestuia nu era de aşa natură încât să nu poată conduce vehicule. În acest sens s-a arătat că pledează şi traseul urmat de inculpat, acesta conducând de la sediul firmei, până pe strada 6 Martie din Oradea şi ulterior până la locul accidentului, fără a produce un accident de circulaţie, deşi distanţa parcursă este considerabilă, cu situaţii complicate de trafic. Or, în condiţiile în care capacităţile sale psihofizice ar fi fost mult diminuate, este greu de crezut că acesta ar fi fost capabil să conducă pe o asemenea distanţă şi în condiţiile de trafic date. Din imaginile înregistrate de camerele de supraveghere a rezultat că la secunda 22 victima începe traversarea străzii, la secunda 23 autoturismul de culoare alb, tip dubiţă, aflat pe banda întâi încetineşte, iar la secunda 24 opreşte pentru a acorda prioritate de trecere pietonului. Potrivit raportului de expertiză criminalistică în al zecelea cadru din secunda 24 roata dreaptă spate a autoturismului condus de inculpat apare în cadru, partea din faţă a caroseriei fiind paralelă cu autoturismul de pe banda unu, iar la secunda 25 are loc impactul cu pietonul. Raportat la imaginile camerelor de supraveghere, s-a arătat că se confirmă susţinerea inculpatului că nu a văzut că autovehiculul de pe banda I ar fi oprit înainte de trecerea de pietoni. Astfel, prima instanţă a reţinut că vehiculul de pe banda I a încetinit în secunda 23 şi a oprit efectiv în secunda 24. Or, în secunda 24 maşina condusă de inculpat se afla deja în paralel cu autoturismul de pe banda I, fapt ce demonstrează afirmaţia inculpatului că nu a văzut că autoturismul de pe banda I a oprit. Prin urmare, în condiţiile în care inculpatul nu a văzut că autoturismul de pe banda I a oprit, nu se poate concluziona că inculpatul ar fi prevăzut că un pieton s-a angajat în traversarea străzii şi ar fi acceptat că, deşi îşi va continua deplasarea, datorită şansei, pietonul nu va fi acroşat. Susţinerile reprezentatului Ministerului Public învederate în argumentarea cererii de schimbare a încadrării juridice, prin care acesta a arătat că potrivit raportului de expertiză criminalistică din momentul declanşării stării de pericol şi până în momentul impactului a trecut o secundă şi 40 de sutimi, astfel că inculpatul a acţionat de aşa manieră şi în asemenea condiţii în care era posibilă o singură urmare prevăzută de legea penală, respectiv uciderea unei persoane, s-a apreciat că sunt nefondate. Contrar celor susţinute de procuror, prima instanţă a reţinut că un timp atât de scurt de la momentul declanşării stării de pericol (momentul în care inculpatul a observat victima) şi până în momentul impactului, l-a pus pe inculpat în imposibilitatea de mai lua o măsură obiectivă pentru a preveni rezultatul. Problema intenţiei indirecte s-ar fi pus doar în situaţia în care inculpatul ar fi avut timpul necesar pentru a evita impactul şi cu toate acestea şi-a continuat acţiunea, apreciind că doar întâmplarea nu va duce la producerea rezultatului. În continuare, contrar celor susţinute de reprezentantul Ministerului Public, instanţa de fond a reţinut că desfăşurarea acţiunii infracţionale pe timp de zi şi carosabil uscat reprezintă condiţii obiective de natură a crea impresia inculpatului că în cazul în care un pieton s-ar fi
angajat în traversarea străzii ar avea posibilitatea de a-l observa de la o distanţă mai mare, suficientă pentru a opri în condiţii de siguranţă. De asemenea, instanţa de fond a reţinut că viteza avută de inculpat, în condiţiile în care nu există date din care să reiasă că autorul a condus haotic înainte de producerea evenimentului (parchetul nesolicitând imaginile video ale camerelor de supraveghere amplasate pe traseul urmat de inculpat) sau că a încălcat o altă regulă de circulaţie importantă, nu reprezintă un criteriu decisiv în stabilirea formei de vinovăţie a intenţiei indirecte. Pentru aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) Cod penal în infracţiunea de omor, prevăzută de art. 188 Cod penal este nefondată. În consecinţă, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului Buciuman Alexandru Călin, care în data de 22.06.2023, în jurul orei 17.45, a condus autoturismul marca Dacia cupe str. Calea Aradului din mun. Oradea din direcția str. Bld. Decebal spre str. Meșteșugarilor, pe banda de circulație nr. 2, cu viteza de cca 74-84 km/h, având o îmbibație alcoolică de 2,03 mg/l alcool pur în sânge, iar înainte de intersecția cu str. Traian Blajovici, nu a acordat prioritate de trecere, a surprins și accidentat pe minorul Chiva Horia – Andrei, care se afla în calitate de pieton în traversarea străzii Calea Aradului pe trecerea destinată pietonilor, marcată și semnalizată corespunzător, venind din partea lui dreaptă, după care a părăsit locul accidentului rutier fără încuviințarea organelor de poliție, în urma accidentului rutier rezultând vătămarea corporală a numitului Chiva Horia – Andrei, ulterior decedând în data de 19.07.2023, întrunește elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) Cod penal, conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) Cod penal şi părăsirea locului accidentului, prevăzută de art. 338 alin. (1) Cod penal. S-a învederat că, după impact, inculpatul nu s-a oprit la faţa locului, continuându-şi în
viteză deplasarea, efectuând o manevră de viraj spre stânga peste limitele de tramvai, fiind ulterior depistat pe strada Alexandru Roman, nr.2C din Oradea, în aceeaşi locaţie fiind găsit şi autoturismul marca Dacia Logan.
În urma testării cu aparatul alcooltest a inculpatului Buciuman Alexandru Călin a rezultat o valoare de 0,78 mg/l alcool pur în aerul expirat Conform Buletinului de Analiză Toxicologic nr. 2068/A1/561-562 din data de 22.06.2023, numitul Buciuman Alexandru Călin a avut la prima probă biologică recoltată la ora 18:27 o alcoolemie de 2,03 g/l alcool pur în sânge, iar la cea de-a doua probă recoltată la ora 19:27 a avut o alcoolemie de 1,89 g/l alcool pur în sânge. Potrivit raportului de expertiză criminalistică privind dinamica producerii accidentului nr. 98/17.08.2023, emis de către INEC – Laboratorul Interjudețean Timișoara , rezultă că – viteza medie de deplasare a autoturimului condus de către inculpat este de cca 74- 84 km/h,- impactul s-a produs pe trecerea de pietoni, – având în vedere viteza de deplasare a inculpatului, impactul nu putea fi evitat prin frânare,- dacă inculpatul ar fi condus cu viteza legală de 50km/h, impactul putea fi evitat doar dacă ar fi acționat sistemul de frânare încă din momentul declanșării stării de pericol. Legătura de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi decesul victimei a fost stabilită prin raportul de expertiză medico-legală necroptică nr. 2446/III/255 din data de 21.07.2023 emis de către SJML Bihor, potrivit căruia moartea numitului Chiva Horia – Andrei a fost una violentă, între leziunile suferite și decesul victimei există legătură de cauzalitate directă necondiționată. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanţă a ţinut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, astfel cum sunt reglementate de art. 74 Cod penal. Instanţa de fond a reţinut gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, aspect care rezultă atât din pedepsele prevăzute de lege pentru astfel de infracţiuni, cât şi din urmările care s-au produs. S-a constatat de către prima instanţă că anterior producerii evenimentului rutier, inculpatul ar fi consumat, astfel cum rezultă din declaraţia acestuia, trei pahare de vin şi cinci pahare de whisky, iar ulterior s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia, pe care l-a condus pe mai multe străzi din mun. Oradea, fapt ce dovedeşte teribilism, conduită neconformă regulilor de circulaţie, neglijenţă raportat la ceilalţi participanţi la trafic, inculpatul neavând nici o reţinere în a pune în pericol chiar şi integritatea corporală a colegei sale de muncă, martorul, pe care a invitat-o să-l însoţească cu maşina de serviciu.
Agresiv în timpul examenului clinic
În continuare, s-a avut în vedere de către instanţa de fond atitudinea ulterioară producerii evenimentului rutier, inculpatul pă răsind locul accidentului, iar în timpul examenului clinic a manifestat o atitudine neadecvată, ostilă, agresivă verbal, proferând injurii, fapt ce relevă lipsa unei minime conștientizări şi regret cu privire la fapta presupus a fi comisă. De asemenea, s-a reţinut şi viteza mare cu care circula inculpatul la momentul comiterii presupuselor fapte, deşi potrivit legii avea obligaţia de a reduce viteza în zona trecerii de pietoni, implicarea în fapte de natură penală, fiind trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 24.03.2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, sub aspectul comiterii infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, precum şi conduita în trafic a inculpatului, din istoricul sancţiuni rezultând că acesta a avut, în mod repetat, abateri de la normele privind circulaţia pe drumurile publice. Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut elementele pozitive ale inculpatului, respectiv vârsta tânără, gradul de integrare socială, acesta având un loc de muncă, atitudinea de recunoaştere a faptelor, lipsa antecedentelor penale, precum şi atitudinea de regret manifestată pe tot parcursul procesului. Raportat la împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, analizate mai sus, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată susţinerea apărătorului inculpatului de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Raportat la riscul scăzut de recidivă, s-a apreciat că nu se impune prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.G.D.J. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, persoanele vătămate Chiva Maria-Luiza şi Chiva Constantin Adrian, inculpatul Buciuman Alexandru Călin, criticând-o sub aspectul netemeiniciei. În ceea ce priveşte apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, s-a solicitat desființarea sentinței penale nr. 1740/12.12.2023 a Judecătoriei Oradea si, implicit, a încheierii din data de 28.11.2023 prin care s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de ucidere din culpă, fapta prevăzută si pedepsită de art. 192 alin. (2) Cod penal în infracțiunea de omor, fapta prevăzută şi pedepsită de art. 188 alin. (l) Cod penal, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare către instanța competenta, în speță Tribunalul Bihor. S-a susţinut că din împrejurările factuale în care s-a produs accidentul rezultă fără echivoc că inculpatul nu avea niciun temei să considere că rezultatul mai grav nu se va produce astfel că s-a bazat exclusiv pe hazard şi a acceptat rezultatul mai grav, fapta fiind săvârşită cu intenție indirectă. Astfel, s-a făcut referire la împrejurarea că viteza cu care s-a deplasat inculpatul cu autoturismul a fost estimata la valoare de 74-84 km/h în momentul impactului.
S-a mai arătat că, din momentul declanșării stării de pericol iminent (momentul în care inculpatul putea sesiza victima angajata în traversarea părţii carosabile) şi până în momentul impactului, autoturismul Dacia a parcurs 30,64 metri, iar victima 2,44 metri, timpul scurs între cele 2 momente fiind 1,40 secunde. S-a punctat că la viteza cu care a circulat inculpatul, 74- 84 km/h, accidentul nu putea fi evitat. S-a făcut trimitere la faptul că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice având o îmbibaţie alcoolică de 2,03 g/l la momentul prelevării probelor biologice aşa cum rezultă din buletinul de analiză existent la dosar. S-a făcut trimitere şi la declarația dată de inculpat în fata instanței de judecată (fila 193-194 dosar instanță), în care acesta arăta că nu îşi putea menține echilibrul si că nu a observat pietonul din cauza faptului că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. De asemenea, a arătat că nu îşi mai amintește dacă a văzut trecerea de pietoni sau nu. S-a arătat că trecerea de pietoni era semnalizată și marcată astfel că nu se poate susține că nu era vizibilă. S-a mai arătat că pe banda 1 de mers se afla autoutilitara marca Fiat care era oprită pentru a acorda prioritate de trecerevictimei, astfel că inculpatul şi-a dat seama sau putea să îşi dea seama ca exista posibilitatea ca un pieton sa traverseze. Cu privire la argumentele instanței de fond, s-a susţinut că acestea nu au suport probator întrucât sunt rezultatul unei analize subiective a împrejurărilor factuale în care s-a produsaccidentul. S-a arătat că examenul clinic la care instanța de fond a făcut referire când a stabilit că inculpatul era apt de a conduce s-a realizat după aproximativ 2 ore de la momentul producerii accidentului, precizându-se că examenul clinic are rolul de a stabili starea fizică a persoanei
aflată sub influenta alcoolului şi nu cea psihică. S-a mai arătat că starea în care inculpatul se afla în momentul producerii accidentului a fost detaliată chiar de acesta care a arătat faptul că era ameţit şi nu îşi putea păstra echilibrul şi concentrarea, învederându-se că raportat la această declarație nu se poate reţine existenţa unui dubiu legat de modul în care consumul de alcool i-a afectat inculpatului capacitatea de a conduce. S-a precizat că timpul foarte scurt pe care inculpatul l-a avut (1,4 secunde) pentru a reacționa este exclusiv rezultatul vitezei cu care acesta circula în proximitatea trecerii de pietoni, viteza la care nu putea să evite accidentarea persoanei vătămate, viteză despre care s-a arătat că fost dublată de reflexele întârziate pe care inculpatul le-a avut ca urmare a consumului de alcool, împrejurări decisive în producerea accidentului. S-a apreciat că acest timp scurt de reacție nu poate interpretat în favoarea inculpatului atâta timp cât a fost generat de modul în care a acționat acesta. De asemenea, s-a punctat că, faptul că inculpatul nu a observat autoturismul oprit pe banda 1 de mers, este tot rezultatul vitezei pe care acesta a avut-o şi a efectelor consumului de alcool, împrejurări care au determinat acel timp de reacție foarte scurt. S-a susţinut că inculpatul nu avea niciun temei să considere că rezultatul mai grav nu se va produce astfel că sa bazat exclusiv pe întâmplare, hazard, acceptând acest lucru, poziție subiectivă ce caracterizează intenția indirectă. Cu ocazia susținerii orale a motivelor de apel, reprezentantul parchetului a arătat că, în situaţia în care instanţa de control judiciar va reţine cauza spre judecare, solicită admiterea apelului declarat în cauză şi pronunţarea unei hotărâri prin care inculpatului să i se aplice o pedeapsă pentru comiterea infracţiunii de omor, în forma prevăzută de art. 188 alin. (1) Co penal, către limita minimă prevăzute de lege având în vedere că această infracţiune a fost comisă cu intenţie indirectă.
S-a cerut pedeapsa maximă
În ceea ce priveşte apelul declarat de către persoanele vătămate Chiva MariaLuiza şi Chiva Constantin Adrian, s-a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) Cod penal în infracţiunea de omor, prevăzută de art. 188 Cod penal. S-a solicitat, de asemenea, în subsidiar, majorarea pedepsei aplicate inculpatului Buciuman Alexandru Călin la pedeapsa maximă prevăzută de lege, respectiv de 7 ani şi 4 luni, ca urmare a efectuării cumulului juridic pentru cele trei infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, susţinându-se că faptele comise de către inculpat sunt de o gravitate extrem de ridicată, iar toleranţa socială faţă de acestea nu există. S-a mai relevat faptul că în actualul context juridic, care a apărut după comiterea faptei de către inculpat, nu mai este prevăzută posibilitatea de a se dispune suspendarea executării sub supraveghere pentru astfel de fapte. În ceea ce priveşte motivul de apel referitor la schimbarea încadrării juridice, s-a punctat faptul că prin raportare la circumstanţele obiective de producere a faptei rezultă că inculpatul Buciuman Alexandru Călin a luat decizia de a conduce un autoturism având o îmbibaţie alcoolică deosebită, chiar acesta în declaraţia dată precizând faptul că „eram destul de tare ameţit de la consumul de alcool şi nu cred că mai puteam să îmi menţin echilibrul.” S-a învederat că este evident că inculpatul cunoaște extrem de bine acea zonă, pe care o frecventa zilnic având în vedere că este o arteră principală a orașului și este locul prin care acesta mergea la muncă. S-a arătat că un aspect deosebit de important este reprezentat de faptul că inculpatul nu a schițat niciun gest de frânare a autoturismului, chiar după că a realizat că a lovit o persoană, acesta continuând deplasarea cu aceeași viteză și a încercat să se facă nevăzut virând pe o altă stradă alăturată și refugiindu-se într-o curte. S-a mai arătat că inculpatul Buciuman Alexandru Călin a fost urmărit în trafic de martorii care au asistat la acest eveniment care i-au reproșat odată ajunși în acea curte că a omorât un copil.
Conducere caracterizată de teribilism
S-a susţinut că toate aceste chestiuni de ordin obiectiv trebuie privite şi din perspectiva cazierului contravenţional al inculpatului din care rezultă că aceasta activitate a sa de conducere este caracterizată de teribilism, acesta fiind sancţionat de nenumărate ori pentru depăşiri de linie continuă, depăşirea vitezei cu peste 50 km/h şi alte abateri la regimul rutier, chiar şi neprezentarea la organele de poliţie după ce a produs alte tamponări. S-a precizat că, deși formal în fața instanței de judecată și-a exprimat regretul, conduita sa ulterioară comiterii infracțiunii trădează în mod evident acest aspect. Astfel, s-a arătat că după ce a fugit de la locul accidentului, acesta a fost condus la Serviciul medicină legală Bihor
pentru a-i fi luate probe biologice în yederea determinării alcoolemiei și a substanțelor interzise, loc în care a avut un comportament agresiv și necooperant, fiind indignat de faptul că trebuie să fie supus unor astfel de proceduri.
S-a mai arătat că inculpatul Buciuman Alexandru-Călin chiar a recunoscut în fața instanței de fond faptul că „cu privire la anumite aspecte am exagerat fiind agresiv verbal”. S-a susţinut că inculpatul a minţit în momentul în care a precizat că nu a oprit întrucât era în stare de șoc după impact, în condițiile în care ajuns la medicina legală se comporta
agresiv și era total necooperant cu personalul unității medicale și organele de constatare. S-a menţionat că este evident că inculpatul a răpit viața copilului cu intenție indirectă, având în vedere şi declaraţia dată de acesta în faţa primei instanţe, respectiv „probabil din cauza alcoolului sau din neatenție nu am văzut că acea dubită a oprit la trecerea de pietoni. Eram destul de tare amețit de la alcool și nu cred că puteam să îmi mențin echilibrul.” S-a făcut trimitere la declaraţia dată de inculpat în cursul urmăririi penale, acesta declarând că a văzut că duba mare s-a oprit la trecerea de pietoni şi „nu am observat pietonul deoarece autoturismul care a oprit pe banda 1 era o dubă mai mare. S-a făcut trimitere şi la alte fragmente din declaraţia dată de către insculpat, respectiv „ am văzut trecerea de pietoni de la o distanță de aprox. 20 de metri”; „neatenția poate fi explicată datorită faptului că probabil am vorbit cu colega mea și nu din cauza faptului că aș fi
avut un telefon mobil în mână.”
S-a relevat că este evident că toate aceste circumstanțe factuale și personale generează concluzia că fapta săvârșită de inculpat nu se rezumă strict la o simplă culpă, întrucât inculpatul a prevăzut posibilitatea acroșării unei persoane, chiar dacă nu a urmărit acest lucru, a acceptat posibilitatea producerii lui, în raport de circumstanțele mai sus menționate (alcoolemia mare,viteza de peste 50 km/h peste limita legală, în oraș, continuarea deplasării după acroșarea copilului conștientizând fapta săvârșită, încercarea de a fugi de răspunderea penală, atitudinea agresivă ulterioară săvârșirii faptei și caracterul său necooperant la SML, toate grefate peste tipologia acestui inculpat predispus la fapte antisociale – cumulând 6 contravenții în anul 2023).S-a arătat că este foarte important a se observa atât conduita anterioară, cât și conduita ulterioară a inculpatului, care nu poate fi caracterizată de culpă în raport rezultatul produs inculpatul prevăzând și acceptând că în condițiile date poate accidenta o persoană în maniera în care a făcut-o. Cu privire la examenul clinic avut în vedere de către prima instanţă, s-a arătat că acesta reprezintă o probă care se referă la un aspect ulterior accidentului și care nu demonstrează faptul că inculpatul, cu o oră înainte de examinarea clinică nu se afla în starea pe care a afirmato în declarație, respectiv aceea că „ eram destul de tare amețit de la alcool și nu cred că puteam să îmi mențin echilibrul.”
Deși starea fizică în care se afla inculpatul nu este decisivă pentru evaluarea criteriilor obiective prin care poate delimita o culpă de o intenție indirectă, indiferent de concluzia primei instanţei referitoare la capacitatea fiziologică a inculpatului de a conduce sau nu acel autovehicul în acel moment, s-a arătat că trebuie observat că modalitatea de ignorare a mai mult
dispoziții legale care guvernează circulația pe drumurile publice într-o manieră de total dezinteres, a dus în mod direct la accidentarea minorului. S-a arătat că instanța de fond a reţinut în mod eronat faptul că „în condițiile în care nu există date din care să reiasă că autorul a condus haotic înainte de producerea accidentului sau că a încălcat o altă regulă de circulaţie importantă, nu reprezintă un criteriu decisiv în stabilirea formei de vinovăție”. S-a relevat că inculpatul a circulat cu peste 50 km/h față de limita legală stabilită pe acel segment de drum, nu a încetinit deși a văzut trecerea de pietoni (conform propriilor spuse cu aprox. 20 de metri înainte), deși a spus că văzut că duba albă oprește la trecerea de pietoni, dar totuși a gonit ca un cartuș continuându-și deplasarea nesocotind 2 grave norme de circulație prin însăși producerea accidentului (a depășit limita de viteza cu peste 50 km/h și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton).
Copilul a avut o moarte violentă
Din raportului de expertiză medico-legală necroptică nr. 2446/III/255 din data de 21.07.2023 emis de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bihor, moartea numitului Chiva Horia-Andrei a fost una violentă, între leziunile suferite și decesul victimei există legătură de cauzalitate directă necondiționată . În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice care să stabilească dinamica producerii accidentului rutier; viteza de deplasare a autoturismului marca Dacia; locul impactului; momentul declanșării stării de pericol iminent; posibilitățile de evitare și prevenire a producerii evenimentului rutier și cauza producerii accidentului.Din document rezultă că impactul s-a produspe marcajul trecerii pentru pietoni, pe a doua bandă de circulație a sensului de deplasare B-dulDecebal – str. Meșteșugarilor, iar victima se deplasa de la dreapta la stânga față de direcția de deplasare a autoturismului; în condițiile reținute (viteză de deplasare cuprinsă în intervalul de 74-84km/h), accidentul nu putea fi evitat, prin frânare de către inculpat; dacă inculpatul ar fi
condus cu viteza legală de 50 km/h, impactul putea fi evitat doar dacă ar fi acționat sistemul de frânare încă din momentul declanșării stării de pericol (filele 163-171 dosar urmărire penală). Având în vedere dinamica şi cauzele producerii accidentului, precum şi normele legale încălcate, se reţine că inculpatul Buciuman Alexandru Călin are culpă exclusivă în producerea accidentului rutier, în urma căruia a rezultat decesul victimei Chiva Horia-Andrei.
Constatările făcute de expertul criminalist se coroborează cu celelalte acte de urmărire penală administrate în cauză, din ansamblul materialului probator rezultând fără îndoială că inculpatul Buciuman Alexandru Călin are culpă exclusivă în producerea accidentului rutier în urma căruia a rezultat decesul victimei Chiva Horia – Andrei.
Ce a constatat instanța:
Astfel, inculpatul Buciuman Alexandru Călin a încălcat următoarele norme rutiere,
respectiv art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.
195/2002 ,,conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere şi (…) h)
pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat
corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe
sensul de mers al vehiculului” şi art. 49 alin. (1) din OUG 195/2002 – ,,Limita maximă de
viteză în localităţi este de 50 km/h”.
De asemenea, prin declaraţia dată potrivit art. 374 alin. (4) Cod procedură penală (fila
193 dosar instanţă), inculpatul Buciuman Alexandru Călin a recunoscut comiterea faptelor
astfel cum au fost expuse în actul de sesizare a instanței și nu a contestat probele administrate
în faza de urmărire penală, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate
prevăzute de art. 375 Cod procedură penală.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de ucidere din
culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) Cod penal, în infracțiunea de omor, prevăzută de art.
188 alin. (1) Cod penal, formulată de parchet și persoanele vătămate apelante, curtea
constată:
Ceea ce diferenţiază cele două forme de vinovăţie, în condiţiile în care au în comun un
element esenţial şi anume prevederea, este atitudinea faţă de rezultat. Astfel în cazul culpei în
forma prevăzută de art. 16 alin. (4) lit. a) Cod penal, autorul prevede rezultatul faptei sale, dar
nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce, iar în cazul intenţiei indirecte,
prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) Cod penal, autorul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nul urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui. Altfel spus, în cazul intenţiei indirecte este
nevoie ca autorul să nu urmărească apariţia rezultatului faptei sale, însă să accepte, în mod
conştient, posibilitatea survenirii lui.
Spre deosebire de culpa cu prevedere, în cazul intenţiei indirecte speranţa că rezultatul
vătămător sau periculos nu se va produce se bazează pe o întâmplare, pe un eveniment care ar
putea sau nu ar putea să se producă, dar care în realitate are sau nu are loc, fiind astfel vorba
de o acceptare a riscului producerii rezultatului.
În cazul culpei cu prevedere producerea rezultatului apare ca imposibilă raportat la
posibilitățile autorului şi în raport cu propriile criterii de evaluare. În aceste condiţii autorul nu
se bazează pe intervenţia norocului sau pe speranţe deşarte, ci are în vedere capacitatea sa
reală, care în alte condiţii, mai puţin complexe, s-a verificat a fi în stare să evite un rezultat
periculos.
Dacă autorul acceptă intervenţia hazardului, norocului, forma de vinovăţie poate fi doar
intenţia directă sau indirectă. În cazul culpei este vorba despre o nesăbuinţă, o lipsă de
concentrare psihică, o neatenţie sau ignoranţă a şoferului faţă de normele de circulaţie,
încălcarea putând fi atât conştientă, cât şi involuntară. Printr-o astfel de conduită se
evidențiază anumite deficiențe ale conștiinței agentului, o nefuncționare, la nivelul exigențelor
normale, obișnuite, a proceselor psihice ale individului. Aceasta capătă, însă, învelişul unei
intenţii atunci când cumulul de neglijenţe devine prea nefast pentru a mai putea fi acoperit de
elementele obiective în care şoferul şi-ar fi pus credinţa. Încălcarea unor norme de circulație
care, din perspectiva șoferului, poate fi acoperită prin abilităţi proprii sau ale maşinii, poartă
încadrarea de culpă cu prevedere.
Așadar, cea mai importantă chestiune în cauză este latura subiectivă, respectiv forma de
vinovăție cu care a comis fapta inculpatul, respectiv intenție indirectă sau culpă cu prevedere.
Se reține că prevederea rezultatului socialmente periculos în cazul culpei cu prevedere
apropie această formă de vinovăție de intenție (atât directă, cât și indirectă), însă distincția ce
se face remarcată între aceste două forme de vinovăție este aceea că în cazul intenției indirecte
rezultatul este acceptat, pe când în cazul culpei cu prevedere rezultatul nu este acceptat,
autorul socotind fără temei că acesta nu se va produce.
Situaţia de fapt reţinută de prima instanță şi necontestată de inculpat este conturată de
materialul probator administrat în cauză, iar din analiza şi coroborarea acestuia rezultă
modalitatea concretă în care a acţionat inculpatul:
În data de 22.06.2023, în jurul orei 17:45, inculpatul Buciuman Alexandru Călin a
condus autoturismul marca Dacia, pe str. Calea Aradului din mun. Oradea din direcția str. Bld. Decebal spre str. Meșteșugarilor, pe banda a doua de circulație, cu viteza de cca 74-84 km/h, având o îmbibație alcoolică de 2,03 mg/l alcool pur în sânge. În același timp, pe prima bandă de circulație se deplasa o autoutilitară
care a oprit acordând prioritate de trecere minorului Chiva Horia – Andrei angajat în
traversarea părții carosabile pe marcajul trecerii pentru pietoni, de la dreapta la stânga în
raport cu sensul de deplasare al autoturismului. În aceste condiții, victima a fost lovită de
partea laterală dreapta a autovehiculului marca Dacia și proiectată pe carosabil, iar inculpatul
și-a continuat deplasarea, părăsind locul accidentului rutier fără încuviințarea organelor de
poliție. În urma accidentului rutier a rezultat accidentarea numitului Chiva Horia – Andrei, iar
la data de 19.07.2023 a survenit decesul acestuia.
Așadar, se reține că deosebirea între culpa cu prevedere prevăzută de art.16 alin. (4) lit.
a) Cod penal și intenția indirectă, definită la art. 16 alin. (3) lit. b) Cod penal este legată de
acceptarea producerii rezultatului de către infractor. În ambele situații ale formelor de
vinovăție, infractorul prevede rezultatul activității sale, însă în cazul culpei cu prevedere
acesta nu-l urmărește și nici nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, în timp ce
în cazul intenției indirecte, acesta acceptă producerea rezultatului deși nu-l urmărea inițial.
Curtea, procedând la o analiză a probelor și a mijloacelor de probă administrate în
cursul urmăririi penale și al judecății, constată că există o îndoială puternică a faptului că la
data de 22 iunie 2023, inculpatul Buciuman Alexandru Călin a acceptat posibilitatea
producerii unui accident mortal de circulație. Această îndoială profită, conform art. 4 alin. (2)
Cod procedură penală, inclusiv sub aspectul formei de vinovăție, inculpatului. Acceptarea
posibilității producerii rezultatului letal, respectiv acceptarea producerii nu doar a unui
accident de circulație, ci a unui accident mortal de circulație trebuie să rezulte indubitabil din
probele dosarului.
De altfel, se reține că nici parchetul și nici persoanele vătămate apelante nu motivează
împrejurările din care rezultă neechivoc că inculpatul a prevăzut că va ucide o persoană și a
acceptat această posibilitate.
Într-adevăr, consumul de alcool provoacă diminuarea reflexelor, a timpilor de reacție,
aprecierea eronată a distanțelor și, desigur, afectarea în general a capacității de a conduce
autovehicule în siguranță, însă, în speță, inculpatul a avut o alcoolemie de 2.03 g/l alcool în
sânge, valoare care nu a fost de natură a-i afecta în aşa măsură capacitatea de a conduce
autovehicule pe drumurile publice, încât să determine concluzia că inculpatul ar fi realizat căabilitățile sale de conducător auto sunt atât de mult diminuate încât doar întâmplarea ar face să
nu se producă un accident rutier. Alături de rezultatele examinării clinice efectuate la o oră de
la producerea accidentului, potrivit cărora inculpatul era orientat temporal, spaţial, alopsihic,
autopshic, nu prezenta tulburări de echilibru (proba Romberg, proba braţelor întinse) şi nici
dinamic (proba de mers cu ochii deschişi/închişi), era coordonat motoriu, neprezentând
imprecizie în mişcări şi avea reflex fotomotor şi de acomodare convergentă , de declarația martorei , care a arătat că inculpatul se putea să meargă pe picioare , instanţa va reţine și împrejurarea că
inculpatul a condus autoturismul de la sediul firmei, până pe strada 6 Martie din Oradea şi
ulterior până la locul accidentului, deci o pe distanță destul de lungă, la o oră la care traficul
era intens circulat, ceea ce nu ar fi reușit, în condiţiile în care capacităţile sale psihofizice ar fi
fost mult diminuate. Se reţin şi cele susţinute de martora care a arătat
în cuprinsul aceleași declarații date în faţa instanţei de fond că „ pe drum, respectiv de la
serviciu până în acel loc din cartierul Rogerius şi ulterior până pe calea Aradului, inculpatul a
condus ok, neîncălcând reguli de circulaţie”.
Nu înseamnă că inculpatului nu i-a fost diminuat nivelul de vigilitate, însă nu în așa
măsură încât prin acțiunea să prevadă și să accepte producerea rezultatului, respectiv
accidentul moral de circulație.
Este acceptat că activitatea de a conduce sub influența alcoolului un autovehicul, dacă
aceasta conduce la uciderea unei persoane, constituie un comportament infracțional de o
gravitate ieșită din comun, însă pentru reprimarea unui astfel de comportament se impune un
tratament sancționator adecvat, de altfel, în prezent pedeapsa pentru astfel de infracțiuni
nemaiputând fi suspendată sub supraveghere ca urmare a modificărilor legislative survenite
prin Legea nr. 213 din 7 iulie 2023 (art. 91 alin. (3) indice 1 Cod penal).
Este adevărat că parchetul și persoanele vătămate au enumerat și alți factori ce au
determinat concluzia acestora că inculpatul ar fi acceptat producerea rezultatului, însă aceștia
derivă în cvasimajoritatea acestora din conducerea cu alcoolemie de 2,03 g%o alcool în sânge
la prima probă şi de 1,89 g%o alcool în sânge la cea de a doua probă.
Luând în considerare factorii considerați determinanți de către parchet și persoanele
vătămate pentru schimbarea încadrării juridice, respectiv gradul ridicat de alcoolemie de 2,03
g%o alcool în sânge la prima probă; viteza de ccc 74-84 km/h pe raza localității; faptul că
trecerea de pietoni era semnalizată și marcată, fiind astfel vizibilă; faptul că pe banda 1 de
mers se afla autoutilitara marca Fiat care era oprită pentru a acorda prioritate de trecere
victimei, astfel că inculpatul și-a dat seama sau putea să-ți dea seama că exista posibilitatea ca
un pieton să traverseze; faptul că nu a observat autoturismul oprit pe banda 1 de mers este tot
rezultatul vitezei pe care acesta a avut-o şi a efectelor consumului de alcool; continuarea
deplasării după acroșarea copilului conștientizând fapta săvârșită; atitudinea agresivă
ulterioară săvârșirii faptei, toate grefate peste tipologia inculpatului predispus la fapte
antisociale – cumulând 6 contravenții în anul 2023, curtea, având în vedere circumstanțele
faptice reținute ca obiect al acuzației aduse inculpatului prin rechizitoriu, reține că există o
îndoială extrem de ridicată a faptului că inculpatul a prevăzut şi acceptat faptul că activitatea
sa infracțională va conduce la decesul a unei persoane pentru a constitui omor.
Curtea, după cum a precizat anterior, constată că din probe nu rezultă că inculpatul a
acceptat posibilitatea producerii rezultatului uciderii victimei în momentul în care a început
traseul său de la sediul firmei situată pe strada Alexandru Roman, până pe B-dul Dacia, de
unde și-a continuat deplasarea, intrând pe strada Calea Aradului din Oradea, din direcţia
străzii b-dul Decebal, iar din dosar nu rezultă că pe tot acest traseu, înainte de producerea
accidentului, ar fi condus haotic încât doar întâmplarea ar face să nu se producă un accident
rutier.
Chiar dacă inculpatul nu are profilul unui conducător auto prudent, aceasta nu înseamnă
că a acționat printr-o lipsă totală de considerație faţă de propria sa viaţă şi faţă de viaţa altora.
Mai mult, din imaginile înregistrate de camerele de supraveghere rezultă că la secunda
22 victima începe traversarea străzii, la secunda 23 autoturismul de culoare alb, tip dubiţă,
aflat pe banda întâi încetineşte, iar la secunda 24 opreşte pentru a acorda prioritate de trecere
pietonului, iar potrivit raportului de expertiză criminalistică în al zecelea cadru din secunda 24
roata dreaptă spate a autoturismului condus de inculpat apare în cadru, partea din faţă a
caroseriei fiind paralelă cu autoturismul de pe banda unu, iar la secunda 25 are loc impactul
cu pietonul, astfel că se confirmă susţinerea inculpatului că nu a văzut că autovehiculul de pe
banda I ar fi oprit înainte de trecerea de pietoni, or în condițiile în care nu a văzut că
autoturismul de pe banda I a oprit, nu se poate concluziona că inculpatul ar fi prevăzut că un
pieton s-a angajat în traversarea străzii şi ar fi acceptat că, deşi îşi va continua deplasarea,
datorită șansei, pietonul nu va fi acroşat.
Totodată, din concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat în cauză rezultă
că impactul s-a produs într-un timp foarte scurt, neexistând nicio posibilitate de evitare.
Astfel, se reține că din momentul declanșării stării de pericol iminent și până în momentul
impactului autoturismului marca Dacia a parcurs un spațiu de 30,64 m și victima un spațiu de
2,44 m, iar timpul scurs între cele două momente a fost de 1,40 s.
Timpul scurt de la declanșarea stării de pericol iminent și până la impact nu i-a putut
permite inculpatului să prevadă și să accepte producerea rezultatului periculos, respectiv
accidentarea victimei.
Inculpatul Buciuman Alexandru Călin, pe fondul consumului de alcool, a manifestat o
gravă neglijență prin nerespectarea vitezei legale și neacordarea priorității de trecere a
victimei angajată în traversare pe marcajul trecerii pentru pietoni. De asemenea, inculpatul șia cauzat singur starea de intoxicație alcoolică și totodată este răspunzător și pentru viteza
mare. Aceste elemente nu pot conduce la decelarea unei acceptări a posibilității uciderii unei
persoane, ci sunt aspecte ale situației de fapt ce sporesc gravitatea infracțiunii de ucidere din
culpă și se impun a fi avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, prin aplicarea
pedepsei la maximul special prevăzut de lege, redus cu o treime conform dispozițiilor art. 396
alin.10 Cod procedură penală.
Inculpatul din prezenta cauză a prevăzut, dar nu a acceptat producerea rezultatului
socialmente periculos, socotind fără temei că acesta nu se va produce, forma de vinovăție
fiind culpa cu prevedere conform art. 16 alin. (4) lit. a) Cod penal și nu intenția indirectă
conform art.16 alin. (3) lit. a) Cod penal.
Așadar, sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului la momentul
săvârșirii faptei se caracterizează prin vinovăție sub forma culpei cu prevedere, inculpatul în
calitatea sa de conducător auto având posibilitatea de a prevedea rezultatul faptei sale,
respectiv posibilitatea ca, urmare a nerespectării prevederilor legale referitoare la
nerespectarea vitezei legale și neacordarea priorității de trecere prin loc permis și semnalizat
corespunzător, să intre în coliziune cu pietoni, determinând uciderea unei persoane, rezultat
pe care însă inculpatul nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce.
Inculpatul nu s-a bazat pe noroc/hazard că rezultatul nu se va produce, ci a socotit, fără
temei că acesta nu se va produce. Inculpatul nu a luat în calcul însă că gradul ridicat de
intoxicație alcoolică va conduce la un deficit de atenție a acestuia.
Așa fiind, curtea apreciază că cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea
de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) Cod penal, în infracțiunea de omor,
prevăzută de art. 188 alin. (1) Cod penal, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Oradea și persoanele vătămate apelante Chiva Maria-Luiza şi Chiva Constantin Adrian este
neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.
Astfel, faptele inculpatului Buciuman Alexandru Călin, care în data de 22.06.2023, în
jurul orei 17:45, a condus autoturismul marca Dacia , pe str. Calea Aradului din mun. Oradea din direcția str. Bld. Decebal spre str. Meșteșugarilor, pe banda de circulație nr. 2, cu viteza de cca 74-84 km/h, având o îmbibație alcoolică de 2,03 mg/l alcool pur în sânge, iar înainte de intersecția cu str. Traian Blajovici, nu
a acordat prioritate de trecere, a surprins și accidentat pe minorul Chiva Horia – Andrei, care
se afla în calitate de pieton în traversarea străzii Calea Aradului pe trecerea destinată
pietonilor, marcată și semnalizată corespunzător, venind din partea lui dreaptă, după care a
părăsit locul accidentului rutier fără încuviințarea organelor de poliție, în urma accidentului
rutier rezultând vătămarea corporală a numitului Chiva Horia – Andrei, ulterior decedând în
data de 19.07.2023, întrunește elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă,
prevăzută de art. 192 alin. (2) Cod penal, conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau
a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) Cod penal şi părăsirea locului accidentului,
prevăzută de art. 338 alin. (1) Cod penal.
Elementul material al infracţiunii de ucidere din culpă este reprezentat de orice acţiune
sau inacţiune susceptibilă de a produce, direct sau indirect, decesul unei persoane, iar în speţă,
constă în acţiunea inculpatului de a-l accidenta pe numitul Chiva Horia – Andrei în vârstă de
12 de ani, pieton care traversa regulamentar trecerea de pietoni, în urma leziunilor suferite
victima decedând.
Acţiunea a fost săvârşită cu ocazia efectuării unei activităţi – aceea de conducere a unui
autoturism pe drumurile publice, pentru exercitarea căreia sunt stabilite reguli prin acte
normative – O.U.G. nr. 195/2002 şi H.G. nr. 1391/2006.
Totodată, acţiunea este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale pentru efectuarea
activităţii de conducere a unui autoturism, așa cum s-a arătat mai sus. Acţiunea inculpatului a
avut ca rezultat moartea unei persoane, victima decedând la data de 19.07.2023.
Legătura de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi decesul victimei rezultă din
raportul de expertiză medico-legală necroptică nr. 2446/III/255 din data de 21.07.2023 emis
de către Serviciul Județean de Medicină Legală Bihor.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta cu vinovăţie în forma culpei
cu prevedere – art. 16 alin. (4) lit. a) Cod penal -, așa cum s-a arătat mai sus.
Elementul material al laturii obiective în privința infracțiunii prevăzute de art. 336 alin.
(1) Cod penal este realizat de acţiunea inculpatului de conducerea autoturismului Dacia , pe drumurile publice, respectiv pe str. Calea Aradului
din mun. Oradea, din direcția str. Bld. Decebal spre str. Meșteșugarilor, având în momentul
prelevării probelor biologice în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l
alcool pur în sânge, respectiv 2,03 gr ‰ alcool pur în sânge.
Conform Buletinului de Analiză Toxicologic nr. 2068/A1/561-562 din data de
22.06.2023, numitul Buciuman Alexandru Călin a avut la prima probă biologică recoltată la
ora 18:27 o alcoolemie de 2,03 g/l alcool pur în sânge, iar la cea de-a doua probă recoltată la
ora 19:27 a avut o alcoolemie de 1,89 g/l alcool pur în sânge (fila 120 dosar urmărire penală).
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale creat în jurul conceptului
de siguranță a traficului rutier, valoare socială ocrotiră penalmente.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză
ex re, din însăşi săvârşirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției
indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b) Cod penal, întrucât a prevăzut rezultatul
faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui – starea de pericol
pentru siguranța traficului rutier.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 338 Cod penal,
situația premisă a infracțiunii este reprezentată de implicarea de către inculpat într-un accident
de circulație soldat cu rănirea/decesul unei persoane.
Elementul material al infracțiunii constă în părăsirea locului accidentului fără
încuviințarea poliției sau a procurorului, urmarea imediată constând în producerea unei stări
de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe
drumurile publice, în periclitarea siguranței circulației pe drumurile publice, iar legătura de
cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, așa cum reiese din textul de lege, fapta se săvârșește cu
vinovăție în modalitatea intenției directe. În speța de față inculpatul a acționat cu intenție
directă prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei.
Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. (2) Cod procedură
penală întrucât faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat, în mod
corect prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru faptele reținute în sarcina
acestuia.
Totodată, raportat la gravitatea infracţiunilor (împrejurările, modul de comitere,
mijloacele folosite, starea de pericol creată, natura şi gravitatea rezultatului produs, mobilul şi
scopul urmărit), se reţine gravitatea rezultatului (decesul unei persoane), dar şi faptul că în
producerea accidentului rutier victima nu a avut nicio culpă, inculpatul nu a manifestat atenţia
cuvenită la volan, nu a supravegheat cu atenţie calea de rulare fiind sub influența băuturilor
alcoolice, nu a adaptat viteza de deplasare în localitate, rulând cu o viteză peste limita legală
și nu a acordat prioritate de trecere, cauzând un accident rutier ce a dus la decesul unei
persoane, după cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală necroptică, curtea constată
că pedepsele aplicate pentru infracțiunile săvârșite corespund criteriilor de individualizare
prevăzute de art. 74 alin. (1) Cod penal, respectând principiul proporţionalităţii în sensul
corectei adecvări a pedepsei penale, ca și natură, cuantum, modalitate de executare faţă de
situaţia de fapt şi scopul legii penale.
Curtea apreciază că scopul pedepsei care este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni se
poate realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea în cuantumul și modalitatea de
executare stabilită de prima instanță.
În ceea ce privește pluralitatea de infracțiuni reținute în sarcina inculpatului prin actul
de sesizare a instanței, în mod corect s-a că sunt incidente dispozițiile art. 38 alin. (1) Cod
penal, referitoare la concursul de infracțiuni, care prevăd că există concurs real de infracțiuni
când când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni
sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
Așadar, coroborând gradul de pericol social al faptelor cu finalitatea aplicării sancţiunii
penale, curtea apreciază că scopul preventiv-educativ al pedepsei de executat poate fi atins în
cazul inculpatului în cuantumul și modalitatea de executare stabilită de prima instanță,
neimpunându-se majorarea pedepselor. Se constată că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea
de ucidere din culpă (4 ani și 8 luni închisoare) este situată la limita maximă specială
prevăzută de lege redusă ca urmare a aplicării art. 396 alin. (10) Cod procedură penală,
pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului (2
ani închisoare) este situată la limita medie prevăzută de textul incriminator, redusă ca urmare
a aplicării art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea
de părăsirea locului accidentului (2 ani închisoare) este orientată spre limita minimă specială
prevăzută de lege, redusă ca urmare a aplicării art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.
Curtea consideră că aplicarea unor pedepse cu închisoarea în cuantumul mai sus arătat
pentru infracțiunile săvârșite sunt suficiente pentru responsabilizarea inculpatului și pentru
atingerea scopului pedepsei.
Față de cele arătate mai sus apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Oradea și persoanele vătămate Chiva Maria-Luiza și Chiva Constantin Adrian sunt nefondate
și urmează a fi respinse ca atare.
Referitor la apelul declarat de inculpatul Buciuman Alexandru Călin prin care se
solicită reducerea pedepselor aplicate pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia şi prin
care se formulează ciritici cu privire la latura civilă a cauzei, curtea reține:
Pentru argumentele mai sus arătate cu ocazia analizării apelurilor declarate de parchet și
persoanele vătămate, ocazie cu care s-a supus examinării și starea de fapt și de drept reținută
în privința inculpatului referitor la săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, curtea reține că
prima instanță a făcut o apreciere corectă a probelor administrate atât în cursul urmăririi
penale, cât şi în cursul judecăţii, astfel că hotărârea nu comportă niciun fel de discuţie sub
acest aspect.
De altfel, se constată că inculpatul apelant prin apelul declarat nu contestă starea de fapt
reținută în sarcina sa, ci critică individualizarea judiciară a pedepselor, solicitând reducerea
acestora, precum și nelegalitatea sentinţei pronunţate de către prima instanţă ca urmare a
faptului că nu s-a dispus o soluţie cu privire la latura civilă a cauzei.
Totodată, se constată că inculpatul apelant Buciuman Alexandru Călin a recunoscut
comiterea faptelor, astfel cum au fost reținute prin actul de sesizare al instanței, fiind judecat
în procedura simplificată.
La individualizarea tratamentului penal, instanța trebuie să efectueze o corectă analiză
și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptei, în
raport cu criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal.
Raportat la valorile sociale ocrotite de normele penale încălcate de inculpat, respectiv
dreptul la viață, precum și la urmările concrete produse, respectiv decesul unei persoane, dar
și la modalitatea de comitere a infracțiunilor, curtea reține că faptele comise de inculpat
prezintă un grad ridicat de pericol social, iar pedepsele aplicate de către prima instanță sunt
corect individualizate.
Astfel, curtea reține că, față de gradul de pericol social concret ridicat al infracţiunilor
comise de inculpat, determinat de importanţa valorilor sociale lezate, modul și împrejurările
comiterii faptelor, urmarea concretă produsă, respectiv decesul unei persoane, și care s-ar fi
putut produce, precum şi punerea în pericol pentru toţii participanţii la trafic, cărora le este
pusă în pericol viaţa, integritatea corporală şi proprietatea asupra bunurilor, valori esentiale
garantate constitutional, motivul și scopul urmărit, valoarea ridicată a alcoolemiei –
conducerea autovehiculelor cu alcoolemie peste limita legală fiind cauza principală şi
determinantă pentru producerea accidentelor de circulaţie -, conduita inculpatului de natură a
pune în pericol siguranța traficului, viața altor participanți la trafic, comportamentul
inculpatului care, după ce a provocat un accident rutier din care a rezultat mai apoi decesul
victimei, a părăsit locul accidentului, modul concret în care a acționat inculpatul care a plecat
de la locul faptei, manifestând o atitudine de pasivitate, mai ales față de situația victimei
căzută pe asfalt, perseverența acestuia în încălcarea normelor de circulație rutieră, persoana
inculpatului, fără antecedente penale, conduita acestuia după săvârșirea infracțiunilor, limitele
speciale de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, nivelul de educație, vârsta, starea de
sănătate, situația familială și socială, curtea constată că pedepsele aplicate pentru infracțiunilesăvârșite ca și cuantum corespund criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 alin. (1)
Cod penal, astfel că nu se impun a fi reduse.Curtea reține că inculpatul a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată,dându-se în acest sens eficiență dispozițiilor art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.
Se constată că, în speță, inculpatul Buciuman Alexandru Călin, în data de 22.06.2023,
a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare provizoriu BH011389, pe str.
Calea Aradului din mun. Oradea din direcția str. Bld. Decebal spre str. Meșteșugarilor, pe
banda de circulație nr. 2, cu viteza de cca 74-84 km/h, având o îmbibație alcoolică de 2,03mg/l alcool pur în sânge, iar înainte de intersecția cu str. Traian Blajovici, nu a acordat
prioritate de trecere, a surprins și accidentat pe minorul Chiva Horia – Andrei, care se afla în
calitate de pieton în traversarea străzii Calea Aradului pe trecerea destinată pietonilor, marcată
și semnalizată corespunzător, venind din partea lui dreaptă, după care a părăsit locul
accidentului rutier fără încuviințarea organelor de poliție, în urma accidentului rutier rezultând
vătămarea corporală a numitului Chiva Horia – Andrei, ulterior decedând în data de
19.07.2023.
Infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către persoană
aflată sub influenţa băuturilor alcoolice este una de pericol, valorile sociale periclitate prin
comiterea faptei fiind viaţa, sănătatea, integritatea corporală şi siguranţa participanţilor la
traficul rutier, respectiv a pietonilor, fiind aptă să ducă la consecinţe dintre cele mai tragice, la
moartea sau vătămarea corporală a altor persoane sau la distrugerea de bunuri. Astfel de fapte
de genul celei din prezenta cauză prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, fiind
comise cu intenţie, inculpatul fiind conştient de riscul producerii unui accident în momentul
în care se urcă la volan în stare de ebrietate.
De asemenea, inculpatul realizând implicarea sa într-un grav accident de circulație, a
părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, realizând că prin atitudinea
sa periclitează siguranța traficului pe drumurile publice.
Ca modalitate de executare, se impune executarea pedepsei rezultante în regim
privativ de libertate, în condițiile art. 60 Cod penal, având în vedere pe de o parte urmările
faptelor și toate circumstanțele comiterii acestora, astfel cum au expuse anterior.
Așadar, curtea constată că pedepsele aplicate inculpatului apelant au fost stabilite în
limitele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina acestuia, ținându-se seama și de
dispozițiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală și de împrejurările în care au fost comise
faptele, respectiv inculpatul după ce a consumat băuturi alcoolice a urcat la volanul
autoturismului și nu a respectat dispozițiile legale care prevăd circulația în siguranță a
conducătorilor auto provocând un accident rutier care a dus la decesul unei persoane, iar după
ce a provocat accidentul rutier nu a oprit la fața locului, ci și-a continuat deplasarea în viteză
la volanul autoturismului, părăsind astfel locul accidentului.Pedeapsa şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatulsă se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte
penale.În cazul dat, curtea apreciază că numai o pedeapsă rezultantă în cuantumul (6 ani
închisoare) și modalitatea de executare stabilită de prima instanță( în regim de detenție)
respectă principiul proporţionalităţii în sensul corectei adecvări a pedepsei penale, ca și
natură, cuantum, modalitate de executare faţă de situaţia de fapt şi scopul legii penale.
Altfel spus, coroborând gradul de pericol social al faptelor cu finalitatea aplicării
sancţiunii penale, curtea apreciază că scopul preventiv-educativ al pedepsei de executat poate
fi atins numai prin aplicarea unei pedepse rezultante în cuantum de 6 ani închisoare, cu
executare în regim de detenţie.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind
la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus
acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se
abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi
generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv
al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii
şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.
Așadar, faptele inculpatului prezintă un pericol social ridicat, iar pentru ca pedepsele
să își atingă scopul menționat mai sus, se impune menținerea acestora în cuantumul și
modalitatea de executare mai sus arătată.
Aspectele învederate de inculpat referitoare la faptul că este o persoană integrată în
societate, apreciată social de colegii și șefii de la locul de muncă, nu pot determina
minimalizarea criteriilor de individualizare a pedepsei, astfel cum sunt prevăzute în art. 74
Cod penal și nu justifică reducerea pedepselor. Acestea, ca şi celelalte aspecte privind
atitudinea sinceră, respectiv faptul că a recunoscut şi colaborat cu organele judiciare au fost
avute în vedere în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, respectiv la stabilirea
cuantumului pedepsei.
Totodată, în pofida caracterizărilor inculpatului întocmite de către angajatorul acestuia,
respectiv fosta dirigintă, aflate la filele 199-200 din dosarul instanței de fond, nu se poate face
abstracție de atitudinea inculpatului de la momentul comiterii faptelor, maniera în care acesta
a acționat și urmările produse denotând o lipsă de maturitate și de preocupare pentru
consecințele pe care le-ar fi putut produce.
Deși inculpatul este o persoană tânără, curtea reține că și victima al cărui deces a fost
cauzat de acțiunea inculpatului, era un minor de 12 ani la data decesului.
Inculpatul a acționat cu o ușurință ieșită din comun, încălcând normele de conduită
opozabile conducătorilor auto și reglementate de dispozițiile Codului rutier și regulamentului
de aplicare a acestuia, sperând, în mod iresponsabil, că rezultatele conduitei sale imprudente
nu se vor produce.
Inculpatul ar fi trebuit să realizeze că, rulând autoturismul în circumstanțele faptice
anterior descrise, ar fi putut crea un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic,
prezența acestora putând cu lejeritate fi anticipată în condițiile în care se deplasa într-o zonă
circulată atât de autoturisme, cât și de pietoni, accidentul având loc pe trecerea de pietoni
aflată pe o arteră intens circulată. Sarcina inculpatului de a anticipa consecințele faptelor sale este apreciată prin
raportare la obligația de diligență ce incumbă conducătorilor auto atunci când conduc
autovehicule pe drumurile publice, de a nu pune în pericol viața celorlalți participanți.
Cu privire la critica prin care se invocă nelegalitatea sentinţei pronunţate de către
prima instanţă ca urmare a faptului că nu s-a dispus o soluţie cu privire la latura civilă a
cauzei, se reține: În mod corect s-a reținut de către instanța de fond împrejurarea că nu există o
constituire de parte civilă în procesul penal şi persoanele vătămate nu au calitatea de părţi
civile în acest proces, față de împrejurarea că în cursul urmăririi penale, acestea, prin avocat,
au arătat că nu se constituie părţi civile în procesul penal şi vor introduce acţiune civilă în faţa
instanţei civile (fila 189 dosar urmărire penală), iar această concluzie se impune față
prevederile art. 20 alin. (1^1), potrivit cărora ,,anterior rezolvării cauzei, organul de urmărire
penală are obligația de a întreba persoana vătămată dacă se constituie parte civilă și dacă cere
introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, încheind un proces-verbal în acest
sens”. Alin. (1^1) al art. 20 Cod procedură penală a fost introdus Legea nr. 201 din 5 iulie
2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură
penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, intrată în vigoare la data de 09 iulie
2023, deci anterior emiterii rechizitoriului în cauză care a avut loc în 07 septembrie 2023.
Prin urmare, pentru toate cele arătate, apelul declarat de inculpatul apelant Buciuman
Alexandru Călin este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Față de cele arătate, curtea, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) Cod procedură penală, va
respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea,
persoanele vătămate Chiva Maria-Luiza, Chiva Constantin Adrian şi inculpatul Buciuman
Alexandru Călin împotriva sentinţei penale nr. 1740/2023 din 12 decembrie 2023 pronunţate
de Judecătoria Oradea, pe care o va menține.
În baza art. 424 alin. (3) Cod procedură penală va deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului Buciuman Alexandru Călin durata reţinerii şi arestului preventiv până la zi, 25
aprilie 2024, inclusiv.
Conform art. 275 alin. (2) Cod procedură penală va obliga pe persoanele vătămate
Chiva Maria-Luiza şi Chiva Constantin Adrian şi pe inculpatul Buciuman Alexandru Călin la
plata sumei de câte 300 lei, fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului, în apel.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat
în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art. 421 pct. (1) lit. b) Cod procedură penală, respinge ca nefondate apelurile
declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, persoanele vătămate Chiva MariaLuiza, Chiva Constantin Adrian şi inculpatul Buciuman Alexandru Călin în prezent aflat în Penitenciarul Oradea] împotriva sentinţei penale nr. 1740/2023 din 12 decembrie 2023 pronunţate de Judecătoria Oradea, pe care o menține.
În baza art. 424 alin. (3) Cod procedură penală deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului Buciuman Alexandru Călin durata reţinerii şi arestului preventiv până la zi, 25
aprilie 2024, inclusiv. Conform art. 275 alin. (2) Cod procedură penală obligă pe persoanele vătămate Chiva
Maria-Luiza şi Chiva Constantin Adrian şi pe inculpatul Buciuman Alexandru Călin la plata
sumei de câte 300 lei, fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului, în apel.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat
în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
