Statul român a fost condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) la plata a 50.000 de euro daune morale pentru cinci italieni care au reclamat anularea ilegală a diplomelor obținute la Facultatea de Medicină din Oradea. CEDO a constatat că a fost încălcat dreptul la respectarea vieții private (reglementat de articolul 8 din Convenția Drepturilor Omului) și le-a mai acordat celor cinci și câte 3.000 de euro – cheltuieli de judecată. Decizia Curții a fost publicată în Monitorul Oficial 743/17 august 2020.
Cei cinci cetățeni italieni au absolvit cursurile facultății de medicină din Oradea în 2010, când au obținut și diploma de licență în stomatologie. Imediat, au început demersuri pentru recunoașterea acestor diplome de către autoritățile italiene pentru a începe să exercite profesia de specialist în stomatologie în țara lor de origine.
În 2011, la cererea autorităților din Italia, Ministerul Educației a verificat autenticitatea diplomelor a 54 de studenți străini de la mai multe universități, printre care se aflau și cei cinci italieni. Pentru că în urma controlului s-a stabilit că existau ”nereguli în ceea ce privește eliberarea cu întârziere a scrisorilor de acceptare ale mai multor studenți”, inclusiv ale celor cinci cetățeni din Italia. Drept urmare, Ministerul Educației a cerut rectorului Universității din Oradea să anuleze diplomele de licență ale reclamanților ca urmare a întârzierii în eliberarea scrisorilor de acceptare.
În consecință, Senatul și rectorul Universității au anulat diplomele de licență eliberate persoanelor în cauză și le-au respins contestațiile ulterioare. Italienii s-au adresat instanței, iar în 2013 Tribunalul Bihor le-a admis parțial contestația reclamanților și a anulat deciziile administrative prin care le erau anulate diplomele de licență.
Decizie întoarsă în recurs
În recurs, la Curtea de Apel Oradea, judecătorii au întors soluția și au decis că ”nedepunerea certificatelor de competență lingvistică la momentul înscrierii și absența semnăturii rectorului universității de pe deciziile de înscriere și absența semnăturii rectorului universității de pe deciziile de înscriere confirmau caracterul fraudulos al obținerii diplomelor de licență de către persoanele în cauză”.
Cazul a ajuns, în cele din urmă, la CEDO, unde reclamanții au susținut că anularea, imprevizibilă din punctul lor de vedere, a diplomelor de licență, după șase ani de studii superioare absolvite, a adus atingere exercitării dreptului lor la respectarea vieții private, întrucât, în opinia lor, neregulile de ordin administrativ care le-au fost reproșate sunt imputabile administrației universitare și Ministerului Educației.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că ”anularea diplomelor a avut consecințe nu numai asupra modului în care își creaseră identitatea socială prin dezvoltarea relațiilor cu alții (…), ci și asupra vieții lor profesionale în măsura în care nivelul lor de calificare fusese pus sub semnul întrebării și intenția lor de a urma cariera pe care o aveau în vedere a fost brusc păgubită (…). În aceste împrejurări, Curtea consideră că măsura în litigiu a antrenat consecințe asupra exercitării de către reclamanți a dreptului lor la respectarea „vieții private“ în sensul art. 8 din Convenție”.
” În prezenta cauză, Curtea observă, de la bun început, că, pentru a justifica măsura în litigiu, Curtea de Apel Oradea a reținut trei motive, și anume: întârzierea în eliberarea scrisorilor de acceptare, întârzierea în obținerea certificatelor de competență lingvistică și inexistența semnăturii rectorului Universității din Oradea pe deciziile de înscriere ale reclamanților (supra, pct. 18). Cu toate acestea, Curtea subliniază că un singur motiv a servit ca temei pentru deciziile de anulare a diplomelor celor în cauză, și anume întârzierea scrisorilor de acceptare”, se arată în decizia CEDO.
Motivarea CEDO
Curtea Europeană a constatat că era datoria rectorului universității să solicite la Ministerul Educației scrisorile de acceptare care aveau ca obiectiv certificarea de către minister a recunoașterii și a echivalării diplomelor de studii prezentate de candidații străini cu ocazia înscrierii acestora într-o instituție de învățământ superior în România. În plus, arată CEDO, reclamanții îndeplineau condițiile impuse de legislația națională în materie de recunoaștere a studiilor și nicio probă aflată la dosar nu dovedește vinovăția lor în legătură cu depunerea cu întârziere a scrisorilor ori a certificatelor de competență lingvistică.
”Pe de altă parte, Curtea observă că autoritățile au permis reclamanților nu numai să se înscrie la universitate și să urmeze cursurile, dar și să participe la examenele de finalizare a studiilor, ceea ce este esențial în opinia sa (…). Reclamanții susțin că nu ar fi avut niciun motiv aparent să urmeze șase ani de studii de stomatologie și să participe la examenele de finalizare a studiilor dacă universitatea le-ar fi refuzat ab initio înscrierea administrativă (…). În acest sens, observă că Senatul Universității, la propunerea decanului Facultății de Medicină și Farmacie și în temeiul principiului autonomiei universitare, a confirmat legalitatea situației administrative a reclamanților și a validat participarea lor la examenele de absolvire prin decizii luate în 2009 și 2010”, au precizat judecătorii CEDO.
În urma deliberărilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că a fost încălcat dreptul la respectarea vieții private în cazul celor cinci italieni. Din acest motiv, statul român ”trebuie să plătească fiecărui reclamant, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă, (…) următoarele sume:
– 10.000 de euro, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
– 3.000 de euro, plus orice sumă ce poate fi datorată pentru acest cuantum de reclamanți cu titlu de impozit, pentru cheltuielile de judecată”.
DOCUMENT – Hotărârea CEDO din 3 martie 2020 în Cauza Convertito și alții împotriva României, publicată în Monitorul Oficial 743/17 august 2020:
