Mic dicționar de termeni utili (și) în vremea pandemiei de coronavirus – 2020
Cum tot aveam de gând de ceva vreme, să scriu despre, și să organizez o conferință cu tema: ”Despre naivitate și propagandă” ; și cum suntem în plină pandemie de coranavirus (29 martie 2020), cum habar nu avem încă ce va fi și cum va fi, am zis că poate fi util și interesant pentru unii, ca dincolo de ”spectacolul” dureros, trist, și sfâșietor, a ceea ce boala face pe întreaga planetă, să vă sensibilizez atenția, spre un ”spectacol” mai greu de văzut și de descifrat, dar nu mai puțin important, în aceste istorice vremuri.
Astfel că, în rândurile de mai jos, am să vă prezint scurte definiții și puține detalii (dacă doriți mai mult, va trebui să aprofundați individual) care alăturate și integrate, în specificul gândirii și structurii fiecăruia dintre voi, este posibil a vă ajuta să pricepeți mai mult și mai adânc, ceea ce se petrece în jurul vostru, ceea ce se petrece în voi.
Nu mai puțin important, este a cunoaște faptul că, nimic din ceea ce mai jos veți citi, nu este scris de mine. Eu doar am cules informațiile și le-am așezat astfel încât să vă pun (sănătos, sper eu) pe gânduri…În cele din urmă, chiar cu asta mă ocup.
Naivitatea
Cuvântul naivitate, își are originea etimologică, în cuvântul latinesc ”nativus”, care în traducere înseamnă ”născut”, ”înnăscut”, ”natural”
Dicționarul explicativ al limbii române, explică naivitatea din cel puțin trei perspective.
Prima este aceea care spune că naivitate / naiv – este (omul) lipsit de experiență, lipsit de artificialitate, și lipsit de prefăcătorie, adică, este omul simplu, natural, credul, sincer, inocent, ingenuu, candid.
A doua definiție propusă de dicționar, spune cp naivitatea / naiv – este omul lipsit de maturitate în judecată, adică prostuț, simplist, copilăresc. Iar a treia definiție propusă de dicționar în dreptul naivității / naivitate / naivi – se referă la oamenii care fac parte dintr-o grupare artistică, care ignoră intenționat perspectiva, anatomia artistică, principiile, legitățile (proporția, compoziția, spre exemplu, în pictură), și care se inspiră profund din pictura populară (acordând o atenție sporită amănuntelor ce induc lucrării, un aspect narativ)
Propaganda
Propaganda – constă în acțiuni de comunicare persuasivă planificate, susținute de un sponsor, având drept scop final influențarea și chiar modificarea atitudinilor și comportamentelor unei audiențe țintă selectate, pentru satisfacerea unor interes politice ale sponsorului, folosind informații și argumente false, parțial adevărate, denaturate și exclusive, alături de cele adevărate și însoțite de diverse forme de constrângere și cenzură. (definiție formulată de Cătălin Hentea – istoric militar).
Propaganda poate fi – albă (când sponsorul este cunoscut publicului), poate fi gri (când sponsorul nu este identificat, cunoscut de către public), sau neagră (când se lasă să se înțeleagă, că informația emană de la o altă sursă decât cea reală).
Propaganda militară – constă într-o anumită formă de comunicare, planificată din timp, destinată să influențeze spiritul și atitudinea inamicului, a unui grup neutru sau a maselor străine cu atitudini ostile, în interesul unui scop strategic sau tactic bine definit.
Rețineți: dacă realitatea nu poate fi schimbată, cel puțin modalitatea de percepere a ei poate fi indusă.
Informația
Este foarte greu de definit, însă totuși, ea poate fi privită și ca o reprezentare a realității, a reflecției și proiecției acesteia (operațiuni specifice intelectului uman), prin intermediul unui set de simboluri, accesibile de regulă simțurilor și rațiunii umane, dar și unora dintre dispozitivele create de acesta (cum ar fi spre exemplu, calculatoarele).
Informația – nu este nici conținut, nu este nici agent, nici proprietate, nici instrucțiune, nici proces, nici metodă, ci este ceva imaterial, cu o reflecție în stări și trăiri, ce impactează esențial procesul cunoașterii.
Cenzura
Cenzura – constă în prevenirea diseminării informației către public de către un grup de control.
Cenzura este o funcție integrală a oricărui stat, care pune în aplicare un sistem de interdicții și restricții, precum și un mecanism de propagandă.
Există o cenzură anterioară – atunci când este nevoie de obținerea unei permisiuni de a ”elibera” o anumită informație. Există o cenzură ulterioară – atunci când se evaluează o anumită informație, deja ”eliberată” în spațiul să zicem public, și există și auto-cenzura, care este o limitare conștientă a autorului cât privește dezvăluirea unor informații, pe baza unor considerente personale, sau de teama unor pedepse.
Dezinformarea
Dezinformarea – este tehnica ce permite furnizarea de informații generale eronate unor terți, determinându-i să comită acte colective sau să difuzeze judecăți dorite de dezinformatori.
Dezinformarea – are ca și scop, manipularea la nivel rațional, fie prin discreditarea unor informații ce se contrazic, fie prin sprijinirea unor concluzii false, fie prin cenzură.
Printre metodele de dezinformare se pot găsi: negarea faptelor, inversare faptelor, amestecul dintre adevăr și minciună, modificarea motivului, estomparea, generalizarea, utilizarea părților inegale, etc.
Manipularea psihologică
Manipularea psihologică – este un tip de influență socială, care urmărește schimbarea percepției sau comportamentului celorlalți, cu ajutorul unor tactici ascunse, amăgitoare sau chiar abuzive.
Influența socială, nu este în mod necesar negativă. Ea poate fi chiar inofensivă, atunci când se respectă dreptul celui influențat de a alege.
În funcție de context și de motivații, influența socială poate fi considerată manipulare ascunsă.
Patriotism. Naționalism. Xenofobie. Rasism. Homofobie
Cuvântul patriotism, își are originea etimologică în cuvântul latinesc ”patria”, care înseamnă ”tărâm părintesc”, ”tărâm al taților”.
Patriotismul se definește ca fiind legătura emoțională față de o țară, față de o națiune, din motive etnice, politice, culturale sau de altă natură.
Patriotismul se referă la dreptul pământean care definește națiunile prin apartenența la același teritoriu, și tinde a constitui statele pe bază teritorială.
Naționalismul se referă la dreptul strămoșesc care definește comunitățile istorico-lingvistice, și tinde a constitui statele pe bază etnică.
Cuvântul ”xenofobie” are ca și origine etimologică un cuvânt grecesc care înseamnă ”frica de străin”, și desemnează nu doar frica sau / și față de străini, ci și față de necunoscut.
Xenofobia include – rasismul și homofobia.
Rasismul – este convingerea că oamenii sunt inegali, în funcție de etnia căreia îi aparțin sau în funcție de culoarea pielii. Mai global vorbind, rasismul consideră că popoarele sunt inegale.
Homofobia – este termenul prin care se definește un complex de emoții precum anxietatea, dezgustul, aversiunea, stinghereala sau frica, pe care le simte o persoană față de un homosexual sau o lesbiană, după cum include și respingerea persoanelor despre care se crede a fi gay, cât și a tuturor lucrurilor asociate cu acestea.
Există xenofobie fără rasism (când urâm străinii dar fără să-i socotim inferiori sau superiori nouă) și rasism fără xenofobie (când avem convingerea inegalității între popoare, dar fără să ne temem de străini).
Publicitatea
Publicitatea – este activitatea, care se ocupă cu promovarea bunurilor, a serviciilor, a companiilor și a ideilor, de cele mai multe ori prin mesaje plătite.
Scopul publicității este stimularea dorințelor clienților potențiali, și formarea asociațiilor pozitive în legătură cu produsul sau compania promovată, scop care este atins de regulă, prin folosirea metodelor de manipulare psihologică, mai mult sau mai mai puțin subtile.
Publicitatea poate îmbrăca mai multe forme, mai multe tipuri, dintre acestea menționând aici, doar pe cele de – informare, de convingere, de reamintire
Educația. Pedagogia.
Cuvântul educație, își are originea etimologică în cuvântul latinesc ”educatio”, și înseamnă creștere, hrănire, cultivare. Practic, în opinia multora, educația are rolul de a pregăti omul, ca un element activ al vieții sociale.
Educația este o categorie fundamentală a pedagogiei.
Pedagogia – este denumirea tradițională pentru disciplina științifică, care se ocupă de educație.
Educația diferă de la o etapă istorică la alta, în funcție de condițiile materiale și spirituale ale societății.
