Dispozițiile referitoare la perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai, considerată suspendare, sunt constituționale

În Monitorul Oficial Partea I Nr. 1331/31.XII.2024 a fost publicată Decizia Nr. 168 din 21 martie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. (2), ale art. 97 alin. (3) și ale art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. (2), ale art. 97 alin. (3) și ale art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepție ridicată de Curtea de Apel Constanța — Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, din oficiu, în Dosarul nr. 24.255/212/2016 al acestei instanțe.

1. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că situația-premisă reținută în hotărârea de condamnare este urmarea aplicării de drept (fără posibilitatea legală a contestării măsurii în fața unei instanțe de judecată) a dispozițiilor art. 111 alin. (1) lit. b) coroborate cu cele ale art. 111 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 corelat cu art. 97 alin. (3) și art. 86 alin. (2) din aceeași ordonanță în forma în vigoare la data de 5 februarie 2012.

Astfel, în concordanță cu practica administrativă și judiciară constantă, așa cum rezultă și din formularea normelor speciale antereferite (ce nu pot fi considerate norme de punere în executare doar a hotărârii judecătorești de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației rutiere, întrucât sunt integrate sintetic într-un ansamblu de norme incidente în mod specific activității de constatare a organelor poliției rutiere), la depistarea în trafic a unei persoane ce conduce pe drumurile publice un autovehicul încadrat în altă categorie de înmatriculare decât cea pentru care aceasta posedă permis de conducere (avea acordat dreptul de a conduce pe drumurile publice autovehicule din respectiva categorie de înmatriculare), prin efectul acestor dispoziții legale (fără a avea posibilitatea contestării pe cale administrativă a vătămării dreptului de a conduce), permisul său de conducere legal dobândit și vizând o altă categorie de vehicule decât cea în care era încadrat vehiculul condus fără permis se consideră reținut, eliberându-i-se o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație.

Această modalitate de legiferare specială și subsecventă, princare unei persoane i se îngrădește în mod nejustificat exercitarea unui drept legitim dobândit, acela de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, printr-o dispoziție emisă de către un organ administrativ, care nu poate fi atacată în fața unei jurisdicții administrative până la soluționarea cauzei penale, încalcă prezumția de nevinovăție reglementată prin art. 23 alin. (11), precum și dispozițiile art. 21, respectiv ale art. 52 din Constituție.

Prin atingerea adusă de către dispozițiile art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 unui drept legitim dobândit anterior, în absența unei hotărâri definitive de condamnare pentru săvârșirea uneia dintre infracțiunile în mod specific legiferate ca ocrotind siguranța circulației rutiere, care să conțină (pe calea stabilirii unei pedepse accesorii sau complementare ori a unor obligații impuse în termenul de supraveghere) interdicția temporară a conducerii unei anumite categorii de vehicule (dintre cele anterior autorizate prin emiterea permisului de conducere), se încalcă prevederile art. 124 din Constituție.

1. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 86 alin. (2), ale art. 97 alin. (3) și ale art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, în forma în vigoare la data de 5 februarie 2012. 
2. Textele de lege criticate aveau următorul cuprins:

— Art. 86 alin. (2): „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”;

— Art. 97 alin. (3): „Perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai se consideră suspendare, conform dispozițiilor art. 96 alin. (2) lit. b).”;

— Art. 111 alin. (1) lit. b) din: „Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține în următoarele cazuri: 

(…)

b) când titularul acestuia a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 85, art. 86 alin. (2), art. 87 alin. (1), (2), (4) și (5), art. 89 alin. (1), art. 90 alin. (1) și la art. 92 alin. (3) și (5)”.

1. Art. 86 din Ordonanța de urgență a Guvernuluinr. 195/2002 a fost abrogat prin art. 121 pct. 1 din titlul II al Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, iar art. 111 alin. (1) lit. b) a fost modificat prin art. 121 pct. 4 din titlul II al Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, fără a păstra soluția legislativă inițială.
2. Art. 97 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernuluinr. 195/2002 a fost modificat prin art. I pct. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 29 august 2014, a păstrat soluția legislativă criticată și în prezent are următorul conținut: „Perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai se consideră perioadă de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.”
3. Având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare”, precum și faptul că dispozițiile de lege criticate sunt aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 86, ale art. 97 alin. (3) și ale art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
4. În opinia instanței care a sesizat Curtea, textele de legecriticate aduc atingere următoarelor prevederi constituționale: art. 21 — Accesul liber la justiție, art. 23 — Libertatea individuală, art. 52 — Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 124 — Înfăptuirea justiției.
5. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curteaobservă, potrivit art. 86 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, că se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă săvârșirea următoarelor fapte: conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv; conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost retras sau anulat; conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.

Curtea constată că în cauza în care a fost ridicatăexcepția de neconstituționalitate inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea faptei de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată”, reglementată de art. 86 alin. (2) teza a treia din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Or, critica formulată de instanța care a sesizat Curtea Constituțională din oficiu se raportează la art. 86 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, respectiv, așa cum reține instanța în încheierea de sesizare, „depistarea în trafic a unui conducător de autovehicul conducând pe drumurile publice un autovehicul încadrat în altă categorie de înmatriculare decât cea pentru care acesta posedă permis de conducere”.

De asemenea, Curtea reține că, în motivarea excepției,instanța care a sesizat-o a arătat că această modalitate de legiferare specială și subsecventă, prin care unei persoane i se îngrădește în mod nejustificat exercitarea unui drept legitim dobândit, acela de a conduce un autovehicul pe drumurile publice printr-o dispoziție emisă de către un organ administrativ care nu poate fi atacată în fața unei jurisdicții administrative până la soluționarea cauzei penale încalcă prezumția de nevinovăție reglementată prin art. 23 alin. (11), precum și dispozițiile art. 21 respectiv art. 52 din Constituție. Or, în prezenta cauză nu s-a emis nicio dispoziție de către un organ administrativ care să nu poată fi atacată până la soluționarea definitivă a cauzei penale. Dispoziția la care face referire instanța s-a emis în cauza penală în care autorul faptei a fost judecat în precedent. Nici nu se putea emite o astfel de dispoziție în prezenta cauză deoarece dreptul de a conduce era deja suspendat.

Mai mult, Curtea constată că prima instanță care a judecatcauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a aplicat legea penală mai favorabilă și a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată”, prevăzută de art. 86 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 (criticat în prezenta cauză), în infracțiunea de „conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată”, prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal. 

Referitor la excepția de neconstituționalitate aprevederilor art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține când titularul acestuia a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 86 alin. (2), Curtea reține că acest text de lege nu are incidență în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Măsura reținerii permisului de conducere a fost dispusă pentru săvârșirea în precedent a unei alte fapte penale, în altă cauză decât aceea în care a fost ridicată excepția. Autorul faptei din prezenta cauză avea permisul de conducere deja reținut, fiind trimis în judecată pentru „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată”.

Pornind de la cele anterior menționate, Curtea reține cănici art. 86 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și nici art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, astfel că aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă.