Prin Decizia nr. 3/2022, publicată în M.Of. nr. 375 din 15 aprilie 2022 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală prin încheierea de ședință din 14 octombrie 2021.
ÎCCJ a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000, în situația în care o persoană călătorește în România cu avionul având asupra sa droguri, acestea se consideră introduse în țară (cu consecința consumării infracțiunii) în momentul în care persoana aflată la bordul aeronavei trece frontiera, intrând astfel în spațiul aerian cuprins între frontierele de stat, fără ca efectuarea controlului vamal să prezinte relevanță în privința consumării infracțiunii.
Conform Înaltei Curți, în literatura de specialitate, spaţiul aerian a fost definit ca fiind spaţiul care se întinde deasupra teritoriului cuprins între frontierele statului şi deasupra apelor interioare şi mării teritoriale.
Potrivit art. 1 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, frontiera de stat a fost definită ca fiind linia reală sau imaginară care trece, în linie dreaptă, de la un semn de frontieră la altul, iar potrivit art. 8 alin. (2) din Codul penal, „prin teritoriul României se înţelege întinderea de pământ, marea teritorială şi apele cu solul, subsolul şi spaţiul aerian, cuprinse între frontierele de stat.”
Codul vamal al României, prin art. 3 alin. (1), defineşte teritoriul vamal al României ca fiind teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat a României, precum şi marea teritorială a României, delimitată conform normelor dreptului internaţional şi legislaţiei române în materie, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că teritoriul vamal include şi spaţiul aerian al teritoriului ţării şi al mării teritoriale.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Codul vamal al României, autoritatea vamală exercită, în cadrul politicii vamale a statului, atribuţiile conferite prin reglementările vamale pentru realizarea controlului vamal al mărfurilor introduse sau scoase din ţară. Din economia dispoziţiilor legale menţionate rezultă fără echivoc că, în sensul voit de legiuitor, „intrarea în ţară”, acţiune ce caracterizează elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, este echivalentă cu trecerea frontierei de stat a României, controlul vamal fiind o operaţiune ulterioară intrării pe teritoriul României, având ca scop realizarea controlului vamal al mărfurilor introduse sau scoase din ţară.
Totodată, este de reţinut că legiuitorul, în definirea elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, nu a făcut nicio distincţie între caracterul licit şi cel ilicit al „intrării în ţară”.
De asemenea, în norma de incriminare avută în vedere nu există o dispoziţie care să facă referire explicit sau implicit la aspecte care ţin de regimul vamal şi reglementarea aferentă acestui domeniu de activitate, ci se referă strict şi exclusiv la aspectul introducerii (fără drept) în ţară a anumitor substanţe, calificate drept „droguri de risc” sau „droguri de mare risc”.
Din moment ce legea penală nu defineşte în mod expres şi într-un sens aparte conceptul de introducere în ţară a unor bunuri/substanţe, reiese că se aplică regula generală potrivit căreia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Astfel, orice suprapunere între axele reprezentate de pătrunderea (chiar şi formală) pe teritoriul României a unei persoane şi prezenţa fără drept asupra acesteia (sau în bagajele sale) a unor asemenea substanţe interzise (droguri de risc sau de mare risc) conduce la întrunirea condiţiei constitutive inserate în art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, şi anume: introducerea în ţară a drogurilor de risc/mare risc (pătrunderea pe teritoriul României cu asemenea substanţe). Introducerea de droguri de risc sau de mare risc – ca element material al laturii obiective a infracţiunilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, constând în acţiunea prin care drogurile pătrund în ţară, presupune deplasarea drogurilor dintr-un stat străin peste frontiera de stat a României, fără a fi condiţionată de parcurgerea controlului vamal.
Raportat la problema de drept analizată, nu interesează modalitatea de introducere în ţară a drogurilor – pe cale terestră, aeriană sau navală şi nici mijlocul de transport ori serviciile utilizate – poştale, curierat, coletărie sau comerţ online.
Operaţiunile privind controlul vamal se realizează întotdeauna după trecerea frontierei de stat şi urmăresc verificarea caracterului licit sau ilicit al bunurilor introduse sau scoase din ţară. Prin urmare, efectuarea controlului vamal reprezintă doar o operaţiune administrativă ce poate avea relevanţă doar în privinţa eventualei constatări a infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, nicidecum asupra momentului consumării acesteia.
Infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri se consumă în momentul trecerii frontierei de stat, fiind o infracţiune instantanee.
În consecinţă, având în vedere cele arătate, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, se poate considera că în situaţia în care o persoană călătoreşte în România cu avionul având asupra sa droguri (de risc sau mare risc), acestea se consideră introduse în ţară, cu consecinţa consumării infracţiunii în momentul în care persoana aflată la bordul aeronavei trece frontiera, intrând astfel în spaţiul aerian cuprins între frontierele de stat, fără a avea relevanţă îndeplinirea sau neîndeplinirea formalităţilor şi procedurilor de control, inclusiv de control vamal în cadrul aeroportului de debarcare.
Principiul teritorialităţii legii penale presupune o infracţiune săvârşită, în concret, o infracţiune consumată de trafic internaţional de droguri.
În considerentele Deciziei nr. 15 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 18 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut relevanţa trecerii peste frontiera de stat a României pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta transportului, precum şi elementele constitutive ale infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzute în art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta introducerii în ţară, în concurs.
Prezenta dezlegare priveşte momentul consumării infracţiunii de trafic internaţional de droguri, acela al trecerii frontierei de stat. Plasarea făptuitorului pe teritoriul asimilat sau simpla îmbarcare pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România, în condiţiile deţinerii de droguri, nu echivalează cu săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri, pentru existenţa ori consumarea căreia este necesară translatarea frontierei de stat.
