Curtea Constituțională a României (CCR) a explicat, printr-o decizie publicată, vineri, pe pagina de internet a instanței, care au fost argumentele pentru care a declarat neconstituționale dispozițiile unui articol din Legea 254/2013, care reglementa recursul compensatoriu. Deși au fost abrogate în 2019, normele care ofereau reduceri din pedepsele privative de libertate ca urmare a condițiilor necorespunzătoare de detenție continuau să-și producă efectele.
Totuși, în virtutea principiului acțiunii legii penale mai favorabile, cei care au comis infracțiuni sau erau în spatele gratiilor în perioada cât legea era în vigoare pot beneficia de reducerea pedepselor pentru condițiile necorespunzătoare din penitenciare. Decizia CCR în cauză face ca la calculul termenelor pentru recursul compensatoriu să poată fi adăugat și intervalul petrecută de un deținut în tranzit.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, printre alții, de Zsolt Csaba Erli, deținutul condamnat la 30 de ani de închisoare pentru evaziune și devenit, în timpul detenției, student la Drept.
De precizat că, în luna aprilie a acestui an, Erli a reușit să-i convingă pe judecătorii Tribunalului Bihor să-i admită o altă cerere de sesizare a Curți Constituționale într-un caz care a pornit de la refuzul administrației închisorii de a-l lăsa să primească mâncare gătită de la membrii familiei.
”Curtea Constituțională, în cadrul controlului legilor posterior promulgării, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.55 ind.1 alin.(5) lit.b) din Legea nr.254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt neconstituționale”, se arăta într-un comunicat al CCR din 17 mai 2022.
Art. 55 ind.1 alin.(5) lit.b) din Legea nr.254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal – ”în sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost: (…) b) în tranzit.”
Argumentele CCR – extras din Decizia 293/17 mai 2022:
33. Curtea reține că, prin Decizia nr.242 din 8 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.677 din 8 iulie 2021, paragrafele 62 și 63, referitor la obiectul de reglementare al dispozițiilor art.551 din Legea nr.254/2013, a constatat că acestea se referă la instituirea unui mecanism de calculare a pedepsei executate efectiv în cazul plasării persoanei condamnate în condiții necorespunzătoare de cazare, mecanism aplicabil în cazul analizării condițiilor de acordare a liberării condiționate. Cu privire la scopul reglementării, Curtea, prin Decizia nr.760 din 28 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.295 din 8 aprilie 2020, paragrafele 14 și 17, a reținut, pe de-o parte, că dispozițiile legale se referă la instituirea unei măsuri compensatorii pentru condiții necorespunzătoare în cazul cazării în centrele de detenție din România a persoanelor aflate în executarea unor pedepse privative de libertate ori a unor măsuri preventive, iar, pe de altă parte, că soluția legislativă urmărește remedierea problemelor structurale legate de supraaglomerare, precum și a urmărilor acestora, în așa fel încât să fie respectate dispozițiile art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care interzic în termeni categorici tortura sau tratamentele și pedepsele inumane sau degradante. Totodată, prin Decizia nr.423 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.721 din 11 august 2020, paragraful 21, Curtea a observat că, potrivit expunerii de motive a Legii nr.169/2017, reglementarea are ca scop acordarea unei compensații persoanelor care execută pedepse privative de libertate în condiții de supraaglomerare severă, contribuind, în același timp, la degrevarea penitenciarelor.
Mecanismul astfel instituit este caracterizat ca fiind o vocație a ”condamnatului”, legiuitorul delimitând astfel sfera destinatarilor beneficiului legal al compensării. Totodată, prin Decizia nr.620 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.82 din 26 ianuarie 2021, Curtea a statuat că această modalitate de calcul se aplică, spre deosebire de celelalte prevăzute de art.96 din Legea nr.254/2013, și persoanelor condamnate la detențiunea pe viață. Așa fiind, rezultă că, în principiu, mecanismul de calculare a pedepsei executate efectiv în cazul plasării persoanei condamnate în condiții necorespunzătoare de cazare este aplicabil tuturor persoanelor condamnate la detențiunea pe viață sau la pedeapsa închisorii.
34. Curtea constată că dispozițiile art.551 alin.(5) din Legea nr.254/2013 instituie o excepție de la această regulă, în sensul că nu se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost internată în infirmeriile din cadrul locurilor de deținere, în spitalele din rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din rețeaua sanitară publică ori în tranzit. În ceea ce privește prima ipoteză, reglementată de dispozițiile art.551 alin.(5) lit.a) din Legea nr.254/2013, Curtea observă că instanța de contencios constituțional a statuat deja că aceasta nu încalcă prevederile art.16 din Constituție. În ceea ce privește ipoteza reglementată de art.551 alin.(5) lit.b) din Legea nr.254/2013, Curtea observă că aceasta are în vedere perioada în care persoana condamnată se află „în tranzit”.
35. Curtea reține că, potrivit Regulamentului de aplicare a Legii nr.254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.157/2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.271 din 11 aprilie 2016, și a Deciziei directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.704/2016 privind profilarea locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.912 din 14 noiembrie 2016, atât „persoanele private de libertate aflate în tranzit”, cât și cele care nu sunt considerate a fi aflate în tranzit sunt reprezentate de persoane condamnate aflate în executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață și de persoane față de care s-a dispus măsura preventivă a arestului preventiv, fără nicio deosebire.
37. În continuare, Curtea apreciază că trebuie analizat în ce măsură diferența de situație dintre categoriile anterior menționate poate apărea din punctul de vedere al locului de deținere. Curtea reține că, potrivit art.1 lit.f) din Decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.704/2016, se aprobă profilarea locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu următorul cuprins: „stabilirea locurilor de deținere în care se efectuează tranzitul persoanelor private de libertate transferate între unitățile subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor, conform anexei nr.6 la această decizie” (anexă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.912bis din 14 noiembrie 2016). Curtea observă că toate aceste locuri de deținere sunt subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor, fiind, în primul rând, destinate executării pedepselor privative de libertate.
38. Totodată, Curtea observă că față de niciunul dintre aceste locuri de deținere nu există prezumția respectării sau nerespectării normelor necesare cazării corespunzătoare. Astfel, pentru persoanele care execută pedeapsa în aceste locuri de deținere se va analiza pentru fiecare zi/perioadă îndeplinirea/neîndeplinirea acestor condiții. În egală măsură, persoanele aflate în tranzit în aceste penitenciare sunt cazate în spații de deținere față de care, de asemenea, nu subzistă prezumția respectării sau nerespectării normelor necesare cazării corespunzătoare. Chiar și în cazul organizării unor spații speciale de detenție în cadrul acestor locuri de deținere, utilizate exclusiv pentru persoanele private de libertate aflate în tranzit, nu se poate institui o prezumție absolută a respectării sau a nerespectării de către acestea a condițiilor unei cazări corespunzătoare.
39. Așa fiind, Curtea constată că, din perspectiva locurilor de deținere, nu poate fi decelată o diferență între categoria persoanelor care execută pedeapsa în aceste locuri de deținere și categoria persoanelor private de libertate aflate în tranzit. Or, în condițiile în care, indiferent de interpretarea dată noțiunii de „persoane private de libertate aflate în tranzit”, se constată că nu există nicio diferență între aceste persoane și persoanele care execută pedeapsa în locurile de deținere în care se efectuează tranzitul celor dintâi nu poate fi acceptată nici modalitatea de reglementare a dispozițiilor art.551 alin.(5) lit.b) din Legea nr.254/2013. Cu alte cuvinte, din perspectiva mecanismului de calculare a pedepsei executate efectiv în cazul plasării persoanei condamnate în condiții necorespunzătoare de cazare, Curtea reține că între o persoană care execută pedeapsa într-un loc de deținere și o altă persoană care, pentru anumite perioade de timp, se află temporar în același loc de deținere ca prima nu există nicio diferență de situație care să determine aplicarea unui tratament diferit.
40. Având în vedere cele anterior expuse, rezultă că, prin dispozițiile art.551 alin.(5) lit.b) din Legea nr.254/2013, legiuitorul a instituit un tratament diferit unor situații identice, fără a exista un criteriu obiectiv și rațional, ceea ce contravine prevederilor art.16 din Constituție.
41. Curtea apreciază că în cauza de față este incident art.16 alin.(1) din Constituție, teza referitoare la interzicerea discriminării, fapt ce are ca
urmare aplicarea dispozițiilor art.55 indice 1 alin.(1)-(4) și alin.(6)-(8) din Legea nr.254/2013 și pentru perioada aflării în tranzit a persoanelor private de libertate, dacă se constată că această perioadă a fost executată în condiții necorespunzătoare.
DOCUMENT – Decizia nr.293 din 17 mai 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.55 indice 1 alin.(5) din Legea nr.254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal:
