În cadru ședinței din 18 februarie 2025 Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că este neconstituțională soluția legislativă din cuprinsul art.438 alin.(1) pct.8 din Codul de procedură penală care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal.
În esență, pentru a pronunța această soluție, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 438 alin.(1) pct.8 din Codul de procedură penală creează un regim juridic diferit al procurorului și, respectiv, al inculpatului, sub aspectul posibilității acestora de a invoca, pe calea recursului în casație, o greșită apreciere de către instanța competentă a incidenței/neincidenței unei cauze de încetare a procesului penal, dând naștere unui dezechilibru între mijloacele procesuale puse la dispoziția celor doi participanți la procesul penal anterior menționați, prin asigurarea, doar în favoarea procurorului, a dreptului reglementat prin prevederile legale ce constituie obiectul controlului de constituționalitate.
Astfel, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 438 alin.(1) pct.8 din Codul de procedură penală creează, în privința inculpatului, o situație procesuală net dezavantajoasă față de cea a procurorului, diferență care nu este justificată obiectiv și rezonabil, fiind contrară prevederilor art.16 alin.(1) și art.21 alin.(3) din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi și la dreptul la un proces echitabil.
