Titlul problemei de drept: Dacă fapta administratorului care achiziționează în numele societății bunuri de mare valoare, pe care le înregistrează în contabilitate drept cheltuieli deductibile însă le folosește în scop pur personal, fără a justifica beneficiul economic pe care acestea îl aduc activității societății, constituie infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor sau creditului societății
- Materia: penal
- Subcategoria: infracțiuni
- Acte normative incidente: art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 C.pen.; art. 272 alin. (1) lit. b), art. 281 din Legea nr. 31/1990
- Cuvinte cheie: delapidare, folosire cu rea-credință a bunurilor sau creditului societății
Autorul întrebării nu a precizat care sunt opiniile diferite identificate în practica judiciară.
În opinia INM, pentru aceleași motive expuse la punctul precedent, fapta administratorului nu poate constitui infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor sau creditului societății, în condițiile în care ipoteza descrisă de autorul întrebării se încadrează în elementele de tipicitate ale infracțiunii de delapidare. Indiferent de natura bunurilor, – sume de bani sau alte bunuri mobile/imobile – câtă vreme acestea fac parte din patrimoniul societății și sunt folosite în interesul personal al administratorului, fapta acestuia se încadrează numai în dispozițiile art. 295 alin.(1) raportat la art. 308 C.pen.
Așadar, tipicitatea faptei prevăzute de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 este una reziduală, putând fi reținută doar în condițiile în care nu sunt întrunite condițiile unei alte tipicități, mai grave, conform art. 281 din aceeași lege. Or, ipoteza prezentată de autorul întrebării se suprapune peste elementele de tipicitate ale infracțiunii mai grave prevăzute de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 C.pen., motiv pentru care relația de subsidiaritate cu infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 exclude concursul ideal, prin aceeași acțiune sau inacțiune fiind lezată aceeași valoare socială protejată prin cele două norme de incriminare.
Participanții la întâlnire, în unanimitate, au agreat punctul de vedere al INM, cu mențiunea formulată pentru punctul anterior privind subiectul activ calificat.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel,dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului penal și dreptului procesual penal – Curtea de Apel București, 16-17 mai 2019.
