Prin Decizie nr. 7/2023 din 29 mai 2023 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 559 din 21 iulie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vizând următoarea problemă de drept: „Dacă fapta de furt săvârşită prin folosirea unui dispozitiv improvizat care blochează activarea sistemului de închidere centralizată a uşilor unui autovehicul, prin bruierea semnalului aferent acestui sistem, întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de furt prevăzute de art. 228 alin. (1) din Codul penal sau pe cele ale infracţiunii de furt calificat săvârşit prin folosirea unei chei mincinoase, prevăzută de art. 228 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod.”
În consecință, Înalta Curte a stabilit că fapta de furt săvârşită prin folosirea unui dispozitiv improvizat care blochează activarea sistemului de închidere centralizată a uşilor unui autovehicul, prin bruierea semnalului aferent acestui sistem, întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de furt calificat săvârşit prin folosirea unei chei mincinoase, prevăzută de art. 228 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) teza finală din acelaşi cod.
În decizie, Înalta Curte arată că legiuitorul a reglementat în Codul penal, partea specială, în conţinutul dispoziţiilor art. 228 din Codul penal, infracţiunea de furt, iar în prevederile art. 229 din acelaşi cod, infracţiunea de furt calificat, enumerând printre împrejurări, în alin. (1) lit. d), prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase.
Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare. Codul penal actual nu conţine un înţeles legal al termenului de „cheie mincinoasă”, însă anterior în alte coduri penale fie a fost reglementată varianta agravantă a furtului calificat prin folosirea de „chei mincinoase” sau definit termenul de „chei mincinoase”, fie explicat în jurisprudenţă sau în literatura de specialitate au fost expuse opinii cu privire la această variantă.
Art. 310 paragrafele 3 şi 4 din Codul penal din 1864 (modificat prin Legea din 4 mai 1895) prevedea: (paragraful 3) „dacă, spre a comite furtul, culpabilul a întrebuinţat chei mincinoase spre a intra într’o casă, apartament, odaie sau bastimet, sau într’o curte închisă sau spre a deschide uşile, mobilele, casele de fer, dulapurile, lăzile şi ori-ce alte lucruri destinate spre păstrarea banilor, a sculelor sau a altor obiecte care se află înăuntru”; (paragraful 4) „dacă culpabilul, prin tăierea legăturilor prin ruperea sigiliilor, prin deschiderea coperişelor sau prin întrebuinţare de chei mincinoase, a furat, pe drumuri publice sau pe străzi ori pieţe publice, într’o diligenţă sau în curtea ori casa poştei, în drumul de fer sau în vr’o staţiune, în vapor sau în alte vase de pe râurile navigabile, vre-unul di lucrurile călătorilor sau din cele destinate spre a se transporta”; (citat în opinia Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti); Codul penal din 1865 definea în art. 315 termenul de „cheie mincinoasă” în sensul „chei mincinoase se înţeleg ori-ce cârlige, chei diverse prefăcute sau semuite, şi ori-ce fel de unealtă care să nu fi fost hotărâtă de către proprietar, chiriaş sau birtaş a deschide sau a închide broaşte, lacăte şi ori-ce încuietoare va fi descuiat cu dânsele culpabilul”; (citat în opinia Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti şi în opinia Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai); Codul penal din 1936 în art. 525 alin. (3) lit. c) şi Codul penal din 1969 în art. 209 lit. i) au incriminat furtul calificat prin folosirea unei chei mincinoase (citat în opinia Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a, Decizia nr. 17 din 1886, apud. P.I. Pastion, M.I. Papadopolu, Codul Penal adnotat, Editura Librăriei Socec & Comp. Societate Anonimă, Bucureşti, 1922, p. 577, în sensul restrictiv al termenului de cheie mincinoasă că o adevărată cheie folosită în mod fraudulos nu poate fi asimilată cheii mincinoase (citat în opinia Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti). M.I. Papadopolu, Codul penal. Adnotat, Editura Naţională S. Ciornei, Bucureşti, 1930, p. 299, în care se arăta cu referire la furtul comis prin folosirea unei chei mincinoase faptul că „e vorba despre deosebire de instrumentele de efracţiune, de instrumente punând în mişcare mecanismul propriu aparatului de închidere” (citat în opinia Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai).
În literatura penală română contemporană într-o opinie se arată că termenul de „cheie mincinoasă” are o sferă largă de incidenţă şi vizează „o cheie falsă, contrafăcută sau orice sistem de deschidere a sistemelor de închidere, indiferent dacă este vorba de uşi, portiere de la autovehicule, mecanisme cu care sunt dotate casele de bani sau genţile diplomat, dulapurile de orice fel, casetele”.
Într-o altă opinie, prin „cheie mincinoasă” se înţelege o cheie copiată în mod fraudulos, falsificată sau orice alt dispozitiv care poate fi utilizat pentru a acţiona asupra unui mecanism de închidere fără a-l distruge ori deteriora, respectiv „orice instrument care nu este destinat de proprietar sau de cel în drept la deschiderea în mod regulat a încuietorii”.
De asemenea, s-a reţinut că reprezintă o „cheie mincinoasă” nu doar o cheie falsă, ci şi orice fel de instrument sau de dispozitiv care poate fi utilizat pentru a acţiona asupra unui mecanism de închidere fără a-l distruge, deteriora sau aduce în stare de neîntrebuinţare.
131. Alţi autori au arătat că, raportat la noile realităţi tehnologice şi conform unei interpretări evolutive, pot fi chei, în sensul circumstanţial de agravare, şi cartela de acces într-un imobil, codul de acces, amprenta unei persoane sau vocea acesteia. Totodată şi în jurisprudenţă s-a dat relevanţă accepţiei de „cheie mincinoasă”, în sensul că „legiuitorul a înţeles să pedepsească mai greu furtul comis prin folosirea unei chei mincinoase, având în vedere nu îndemânarea de a confecţiona cheia neadevărată şi nici asemănarea acesteia cu cea adevărată, ci împrejurarea că a fost violată încuietoarea, menită să asigure o protecţie sporită bunurilor încuiate.
În contextul actual, jurisprudenţa relevă folosirea unui dispozitiv special electronic de tip telecomandă confecţionat pentru bruierea (unde radio care copiază codul de acces al cheii electronice) prin blocarea sistemului comenzii de închidere centralizată a unui autoturism, care asigură uşile unui autovehicul, acestea rămânând deschise, fără ca sistemul de închidere să fie distrus sau deteriorat, ceea ce a permis inculpaţilor sustragerea unor bunuri aflate în interiorul acestuia. Folosirea unui asemenea dispozitiv electronic de tip telecomandă confecţionat special pentru bruierea (unde radio care copiază codul de acces al cheii electronice) prin blocarea sistemului comenzii de închidere centralizată a unui autoturism, care asigură uşile, acestea rămânând deschise, fără ca sistemul de închidere să fie distrus sau deteriorat, se circumscrie termenului de „cheie mincinoasă” pe calea interpretării evolutive tehnologice a realităţii, ceea ce atrage reţinerea elementului circumstanţial agravant, prevăzut de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) teza finală din Codul penal, de furt calificat prin folosirea fără drept a unei chei mincinoase.
136. Dacă în cazul încuietorilor tradiţionale (clasice), cheia pune în funcţiune mecanismul de închidere-deschidere printr-o acţiune mecanică, existând un contact direct între cheie şi mecanism, în cazul sistemului de închidere centralizată, mecanismul de închidere este pus în funcţiune prin intermediul unui semnal (undă radio) emis de cheie (emiţător) către un receptor situat la bordul maşinii, care acţionează în mod direct asupra sistemului de închidere-deschidere a uşilor.
Sistemul (unda radio) este o componentă a mecanismului care asigură închiderea-deschiderea uşilor autovehiculului, astfel încât, prin bruierea acestuia şi împiedicarea primirii lui de către receptor, se acţionează în mod direct asupra închiderii centralizate care nu mai este activată. Din această perspectivă, nu este nicio diferenţă între a bloca închiderea unui mecanism care are rolul de a proteja bunul (care rămâne astfel în poziţia deschis) şi a deschide un mecanism aflat în poziţia închis, deoarece, în ambele situaţii, mecanismul de închidere devine ineficient ca urmare a unei activităţi intenţionate a făptuitorului, iar scopul acestuia de a avea acces la bunurile pe care doreşte să le sustragă este atins.
De altfel, chiar şi din opinia tehnică exprimată de un specialist în domeniul electronic în condiţiile expuse a rezultat că, atunci când este dată comanda de blocare a uşilor autovehiculului posesorului de către infractor, efectul acesteia constă în faptul că posesorul autoturismului nu este conştient că uşile au rămas neblocate. Această comandă „este echivalentă cu descuierea uşilor automobilului, iar folosirea dispozitivului de blocare este echivalentă cu folosirea unei chei mincinoase, deoarece permite descuierea, fără ştiinţa proprietarului, a unor uşi încuiate”. O faptă de furt săvârşită prin blocarea activării sistemului de închidere este substanţial diferită de o faptă de furt simplu, deoarece presupune săvârşirea de către autor şi a unei alte acţiuni decât cea de luare, prin care urmăreşte să facă inoperabil sistemul de închidere centralizată şi, astfel, să îşi faciliteze accesul la bun, împrejurare de natură să confere faptei o gravitate sporită şi care justifică încadrarea acesteia într-o infracţiune mai gravă. Condiţia de tipicitate obiectivă a luării în stăpânire de fapt a unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia fără consimţământul acestuia din interiorul unui autoturism ale cărui uşi au rămas deschise după ce proprietarul acestuia a folosit cheia electronică a autoturismului, fără însă a verifica dacă acestea au fost închise, prin folosirea de către subiectul activ al infracţiunii, fără drept, a unui dispozitiv electronic special confecţionat de tip telecomandă pentru bruierea (unde radio care copiază codul de acces al cheii electronice) prin blocarea sistemului de închidere centralizată a autoturismului, care asigură uşile acestuia, prin folosirea unei chei contrafăcute de tip electronic care se circumscrie unei chei mincinoase, complineşte dispoziţiile art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) teza finală din Codul penal, de furt calificat prin folosirea fără drept a unei chei mincinoase.
Totodată şi sub aspectul condiţiei de tipicitate subiectivă, subiectul activ, prin folosirea unui asemenea dispozitiv în condiţiile mai sus menţionate, are reprezentarea desfăşurării unui efort suplimentar în vederea sustragerii, conştientizând periculozitatea socială sporită a acţiunii sale, recurgând la un asemenea dispozitiv procurat în prealabil, urmărind direct reuşita rezoluţiei infracţionale de sustragere, privând bunurile de protecţia conferită de proprietarul autoturismului.
143. Aşadar, pe calea interpretării evolutive a realităţilor tehnologice actuale, în accepţia de „cheie mincinoasă” se include şi dispozitivul confecţionat artizanal de tip telecomandă pentru bruierea (unde radio care copiază codul de acces al cheii electronice) prin blocarea sistemului comenzii de închidere-deschidere centralizată a unui autoturism, care asigură uşile unui autovehicul, acestea rămânând deschise, fără ca sistemul de închidere să fie distrus sau deteriorat, aşa încât se exclude de plano interpretarea analogică care vizează extinderea aplicării unei norme dincolo de înţelesurile posibile ale noţiunilor utilizate în preceptul normei. Altfel spus dispozitivul mai sus-menţionat nu reprezintă un alt element circumstanţial distinct care să depăşească sfera de incidenţă a agravantei prevăzute de art. 229 alin. (1) lit. d) teza finală din Codul penal, „cheia mincinoasă”, ci, dimpotrivă, se subsumează definirii acesteia, aşa cum a fost statuat de doctrina şi jurisprudenţa contemporană.
De altfel, prin Decizia nr. 6 din 17 februarie 2020, instanţa supremă a dat relevanţă interpretării evolutive a realităţii tehnologice care a asimilat elementului circumstanţial agravant prevăzut la art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. e) din Codul penal scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă sau de supraveghere, împiedicarea declanşării alarmei sonore şi optice prin îndepărtarea dispozitivelor antifurt ataşate pe produse; elementele circumstanţiale reţinute la încadrarea faptei drept furt calificat au avut în vedere scopul urmărit de autor, perspectiva subiectivă a acestuia şi periculozitatea sporită, regăsindu-se şi cu privire la fapta de furt săvârşită prin folosirea unui dispozitiv pentru bruierea semnalului aferent sistemului de închidere centralizată a autovehiculelor.
În jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea progresivă a normelor privind răspunderea penală, prin interpretarea judiciară a fiecărei cauze în parte, însă să existe condiţia ca rezultatul să fie concordant cu substanţa infracţiunii şi previzibil în mod rezonabil32.
În ceea ce priveşte compatibilitatea interpretării judiciare cu substanţa infracţiunii, Curtea a arătat că este necesar ca interpretarea să fie în conformitate cu textul dispoziţiei din legea penală în cauză, citită în contextul său, şi să nu fie nerezonabilă, iar în ceea ce priveşte caracterul previzibil al interpretării judiciare este necesar ca reclamantul să poată prevedea în mod rezonabil la momentul faptelor, la nevoie cu ajutorul unui jurist, că riscă să fie acuzat şi condamnat pentru infracţiunea în cauză.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 471 raportat la art. 474 din Codul de procedură penală, se va admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) teza finală din Codul penal, va stabili că: fapta de furt săvârşită prin folosirea unui dispozitiv improvizat care blochează activarea sistemului de închidere centralizată a uşilor unui autovehicul, prin bruierea semnalului aferent acestui sistem, întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de furt calificat săvârşit prin folosirea unei chei mincinoase, prevăzută de art. 228 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) teza finală din acelaşi cod.
