Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit, joi, că statele membre ale UE trebuie să acorde o despăgubire oricărei victime a unei infracțiuni intenționate săvârșite prin violență, inclusiv celor care au reședința pe propriul teritoriu, nu doar victimelor care se află într-o situație transfrontalieră. În plus, chiar dacă despăgubirea nu trebuie să acopere repararea integrală a prejudiciilor, cuantumul acesteia nu poate fi pur simbolic, au decis judecătorii instanței europene.
Interpretarea a fost făcută într-un caz în care Cabinetul Primului Ministru din Italia a fost obligat să plătească 50.000 de euro victimei unei infracțiuni sexuale, după ce autorii s-au sustras executării pedepsei și nu au achitat suma impusă cu titlul de daune interese. În acțiunea sa împotriva instituției statului italian, victima a invocat ”netranspunerea în timp util, de Italia, a Directivei 2004/80” – referitoare la despăgubirea victimelor infracționalității în alte țări ale UE.
Instanța din Italia care judecă un recurs în acest dosar a ridicat la CJUE problema posibilei aplicări a regimului răspunderii extracontractuale a unui stat membru, ca urmare a transpunerii tardive a Directivei 2004/80, în privința unor victime ale unor infracțiuni intenționate săvârșite prin violență care nu se aflau într-o situație transfrontalieră. Pe de altă parte, judecătorii din peninsulă aveau o îndoială cu privire la caracterul „echitabil și corespunzător”, în sensul Directivei 2004/80, al sumei forfetare de 4800 de euro prevăzute de reglementarea italiană pentru despăgubirea victimelor unei violențe sexuale.
”Ținând seama de termenii Directivei2004/80, de contextul său și de obiectivele sale, Curtea a arătat în special că, prin această directivă, legiuitorul Uniunii a optat nu pentru instituirea de către fiecare stat membru a unui sistem de despăgubire specific, limitat numai la victimele infracțiunilor intenționate săvârșite prin violență care se află într-o situație transfrontalieră, ci pentru aplicarea, în favoarea acestor victime, a sistemelor naționale de despăgubire a victimelor infracțiunilor menționate săvârșite pe teritoriile respective ale statelor membre. La finalul analizei sale, ea a considerat că Directiva 2004/80 impune fiecărui stat membru obligația de a se dota cu un sistem de despăgubire care să privească toate victimele infracțiunilor intenționate săvârșite prin violență pe teritoriul său, iar nu numai victimele care se află într-o situație transfrontalieră”, se arată într-un comunicat al CJUE.
Potrivit Curții Europene de Justiție, despăgubirea acordată victimelor unor infracțiuni violente trebuie să compenseze, într-o măsură adecvată, suferințele la care au fost expuse. ”O despăgubire forfetară a unor astfel de victime poate fi calificată drept „echitabilă și corespunzătoare”, în măsura în care baremul despăgubirilor este suficient de detaliat, astfel încât să se evite ca despăgubirea forfetară prevăzută pentru un anumit tip de violență să se poată dovedi, având în vedere împrejurările unui caz particular, vădit insuficientă”, au precizat reprezentanții CJUE.
Comunicatul integral al CJUE:
