Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizările formulate de Curtea de Apel Suceava, Secția penală și pentru cauze cu minori, respectiv Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori.
Prin Decizia nr. 43/2023, publicată azi, 14 iulie, M. Of. nr. 646, referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile privind interpretarea și aplicarea prevederilor art. 426 lit. b) și art. 431 din Codul de procedură penală, Curtea a stabilit că:
Dispozițiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că instanța care soluționează pe fond contestația în anulare nu poate să reanalizeze care dintre legile penale ce s-au succedat în timp este mai favorabilă în cazul în care se invocă incidența unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu o lege succesivă care nu a fost reținută ca fiind mai favorabilă în cauză.
Omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra incidenței unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu legea penală mai favorabilă de la data comiterii faptei până la data judecării cauzei în apel nu poate fi invocată prin intermediul contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală.
Art. 426Cazurile de contestație în anulare b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal
Art. 431 (1) Instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
(2) Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
