”E atât de ciudat, încât mi se pare că totul e un film prost.” E constatarea amară a unui tânăr om de afaceri, care a rămas și fără 91.000 de euro, și fără jocurile video pe care voia să le cumpere de la un timișorean. Acesta din urmă ar fi plecat cu banii fără să predea marfa promisă, pentru ca mai apoi să nu recunoască nimic. Mai mult, victima spune că suspectul i-ar fi cerut încă 20.000 de euro ca să nu le spună anchetatorilor că jocurile pe care urma să le vândă ar fi fost, de fapt, furate. Culmea e că, deși au trecut 10 zile de la comiterea faptei de care este acuzat, timișoreanul nu a ajuns încă în fața anchetatorilor. Citat telefonic și, după câteva zile, la sediul firmei sale, bărbatul nu a venit la audieri, iar procurorii nu au fost de acord să-i fie supravegheat telefonul și nici să-i fie percheziționat aparatul pe care se aflau imagini din locul unde urma să se încheie tranzacția. De cealaltă parte, timișoreanul are un singur lucru de spus în legătură cu această întâmplare: ”Nevinovat”.
Prima întâlnire, ratată
Totul a început după ce un tânăr om de afaceri din Bistrița, a cărui identitate BihorJust o va proteja la cererea acestuia, a hotărât să cumpere 600 de console Nintendo Switch, la prețul de 750 de lei/bucată de la un timișorean, Gabriel Constantin. Aflase de oportunitate de la o cunoștință și i s-a părut o afacere bună.
După schimburi de mesaje cu vânzătorul și după ce acesta i-a arătat fotografii cu consolele, a hotărât să plece spre Timișoara să le cumpere. Pe 22 ianuarie, împreună cu tatăl său și cu o cunoștință, cumpărătorul a ajuns în biroul lui ”Gabi”, așa cum se recomanda cel care oferea jocurile. Acesta din urmă le-a transmis că are nevoie de o oră să pregătească livrarea și le-a dat un document de transport pe care să-l completeze între timp. ”Am fost la restaurant și am mâncat o oră-două, după care am revenit la biroul lui. A zis că merge după jocuri și l-am așteptat încă o oră. Apoi nu ne-a răspuns la telefon două-trei-patru ore. Ne-am zis că ceva nu e ok, am zis să mergem acasă, mai ales că eu nu văzusem toate consolele, ci doar niște poze”, a povestit bistrițeanul pentru BihorJust.
”Să mai încercăm o dată”
Vânzătorul nu i-a răspuns clientului la mesaje decât după câteva zile, când i-a scris că a avut probleme cu marfa. Au convenit să se întâlnească pe 29 ianuarie, dar pentru că tânărul nu a putut să meargă, i-a trimis la Timișoara pe tatăl său și pe un unchi, împreună cu cel care intermedia vânzarea. La cererea lui ”Gabi”, unchiul bistrițeanului a rămas în oraș, iar la întâlnirea cu vânzătorul, în biroul firmei acestuia, s-au dus tatăl cumpărătorului și intermediarul, care aveau la ei o geantă cu 91.000 de euro.
Acolo, vânzătorul i-ar fi cerut unui angajat să aducă în curte mașina cu care veniseră bistrițenii, pentru a o încărca cu jocurile promise, iar poarta a fost închisă cu cheia.
”Când au intrat în birou, tata a pus pe masă geanta cu bani și Gabi a adus un joc ambalat. Tata a început să facă poze jocului ca să mi-l arate, timp în care Gabi a luat banii ca să-i verifice și să-i numere. Tata a zis că de ce să-i numărăm, că trebuie să-i depunem oricum în firmă, să facem transfer – că ne-a promis că ne face factură. În acel moment Gabi a luat banii, a ieșit prin spatele biroului, zicând să aștepte puțin, și a dispărut. Tata a crezut că verifică banii”, a povestit bistrițeanul.
După 10 minute, tânărul a fost sunat de tatăl său care i-a spus că vânzătorul a fugit cu banii. După altă oră de așteptare, văzând că ”Gabi” nu apare, bistrițeanul a sunat la 112 și a pornit spre Timișoara.
”Tu ai încredere în tatăl tău?”
Tânărul spune că polițiștii care au sosit la locul indicat și-au pornit body-cam-urile: ”Pe imagini ar trebui să se vadă că poarta era închisă cu cheia, iar tata nu a putut să plece.” Bistrițeanul susține că, în timp ce tatăl său discuta cu polițiștii, vânzătorul i-ar fi scris acestuia că marfa ce urma să fie cumpărată este, de fapt, furată.
O dată ajuns la Timișoara, tânărul și-a luat tatăl și au mers la Secția 3 de Poliție, după care au ajuns la Poliția Municipiului, unde au depus o plângere. Bistrițeanul susține că, deși se aștepta să-i fie arătate fotografii pentru a-l identifica pe suspect, iar polițiștii să înceapă căutările, s-a trezit în fața unei situații absurde: ”Ei au crezut că eu vreau să-l fur pe tatăl meu sau tatăl meu pe mine. M-a luat un polițist deoparte și m-a întrebat dacă am încredere în tata. Cum să nu am încredere în tata? Dacă nu ai încredere în părinți, nu ai încredere în nimeni, nu?”
Revenit acasă, tânărul susține că în zilele care au urmat a început să primească tot felul de mesaje de ”Gabi”: ”Mi-a cerut 20.000 de euro, că dacă nu, se autodenunță – bănuiesc că se referă la ce i-a transmis apoi tatălui meu, că ar fi furate jocurile – și mergem toți, și eu, și tatăl meu, și unchiul meu, la pușcărie. Apoi, într-o noapte, pe la ora 2:00, mi-a transmis: ”Mă, boss, m-am gândit mai bine, dă-mi 5.500 de euro și facem pace. Mi-a transmis la un moment dat că mă pupă mort.”
Bistrițeanul susține că atunci când i-a întrebat pe polițiști de ce nu l-au găsit și adus la audieri pe suspect, aceștia i-au răspuns ironic: ”Tu crezi că aici ești la tine, la Bistrița? Aici e orașul mare.” Bărbatul atrage atenția că în acest caz nu se poate vorbi de abuz de încredere, cum ar fi bănuit în primă fază anchetatorii, pentru că tatăl său nu i-a dat banii vânzătorului, ci i-a pus pe masă, de unde ”Gabi” i-ar fi luat ca să-i verifice și a plecat.
În plus, dezvăluie tânărul, anchetatorii nu ar fi reținut în cauză comiterea infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate, pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unor astfel de fapte.
BihorJust a încercat să obțină o reacție din partea lui Gabriel Constantin (foto stânga), cel acuzat de înșelăciune în acest caz. Acesta a răspuns solicitării printr-un mesaj scurt: ”Nevinovat. Mulțumesc.”
Timișoreanul nu ar fi la prima acuzație de înșelăciune. Din informațiile BihorJust, în anii 2000 a fost condamnat la închisoare pentru o astfel de infracțiune, dar și pentru furt.
”Datele solicitate exced liberul acces la informații de interes public”
Despre ancheta declanșată în acest nu sunt informații publice în acest moment. Se știe doar că, în ciuda faptului că a fost citat telefonic și, la câteva zile distanță, la sediul firmei sale, Gabriel Constantin nu a fost audiat până în prezent în dosarul în care este acuzat de înșelăciune. Asta în condițiile în care la mijloc e vorba de o sumă consistentă – ”bani pe care i-am strâns din munca mea, de dimineața până seara târziu”, spune păgubitul care este convins că suspectul a premeditat totul. În plus, procurorii nu au vrut să ceară supravegherea telefonului timișoreanului și nici să fie percheziționat aparatul ce stoca imagini din sediul firmei acestuia.
BihorJust a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara să comunice dacă la această unitate de parchet a fost înregistrată o reclamație în legătură cu faptele presupus a fi comise pe 29 ianuarie, dacă și ce fel de măsuri procedurale au fost luate. Invocând prevederile art. 12 din Legea 544/2001 referitoare la situațiile în care este exceptat accesul liber al cetățenilor la informații, cererea ne-a fost refuzată: ”În contextul în care dumneavoastră nu aveți nicio calitate procesuală în dosarul penal indicat, vă aducem la cunoștință că datele solicitate de dumneavoastră exced liberul acces la informații de interes public.”
Înțelegând că informații despre procedurile judiciare pot să nu fie făcute publice (deși sunt nenumărate cazuri în care acestea sunt date publicității în comunicate de presă ale parchetelor din întreaga țară), am revenit cu o solicitare adresată Parchetului Timișoara prin care ne-am mărginit să cerem confirmarea înregistrării unei reclamații în acest caz. Ne-am bazat în acest demers pe art. 28 alin. 5 din Ghidul de bune practici privind relația sistemului judiciar cu mass-media, aprobat de Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea 197/17 septembrie 2019, care arată că ”în mod excepțional, în situația în care autorul sesizării anunță public că acest act a fost înregistrat la organul de urmărire penală, se poate confirma sau infirma de către unitatea de parchet competentă împrejurarea respectivă.” Or, BihorJust a discutat anterior chiar cu autorul sesizării de la care am aflat că a depus o plângere în legătură cu întâmplarea în care a fost implicat, fiind îndeplinită astfel condiția impusă de textul legal mai sus enunțat.
Și această solicitare a fost refuzată, pe motiv că prevederea pe care am invocat-o este cuprinsă într-un ghid care ”nu instituie obligații în sarcina organelor de urmărire penală – procurori și nici a purtătorului de cuvânt, având scopul numai de a crea un cadru unitar de comunicare a datelor publice, în legătură cu activitatea parchetelor”.
Arătând că procedura în cursul urmăririi penale este nepublică (art. 285 alin. 2 Cod de procedură penală), reprezentanții Parchetului Timișoara ne explică faptul că ”nu constituie o anunțare în mod public a înregistrării unui act de sesizare de către autorul ei, în situația în care doar un reprezentant mass-media a fost anunțat în acest sens, fără a fi identificat niciun articol de presă sau mod de comunicare a acestui aspect (nici măcar pe site-ul public al unității de presă sesizate)”.
Cu alte cuvinte, aflăm că nu e suficient ca un singur jurnalist să afle despre o întâmplare pentru a fi în situația unei ”anunțări în mod public”. Cât despre identificarea unui articol în care să menționăm existența unei sesizări a organelor penale, am considerat deontologic să ne adresăm anchetatorilor înainte de publicarea materialului, nu după. Chiar și cu riscul unui refuz.
Comments 1