În ședința din 21 octombrie Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de de Tribunalul Neamţ – Secţia I civilă şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 5367/291/2023, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune:
“Dacă, în interpretarea dispoziţiilor art. 1108 alin. 2 din Codul civil, art. 43 din Codul civil, art. 41 alin. 3 din Codul civil şi art. 144 din Codul civil, acceptarea expresă a moştenirii de către un minor lipsit de capacitate de exerciţiu reprezintă un act de dispoziţie şi, în caz afirmativ, dacă acest act necesită autorizarea instanţei de tutelă. “
În consecinţă, Înalta Curte a stabilit că: în interpretarea dispoziţiilor art. 1.108 alin. (2), art. 43 alin. (3), art. 41 alin. (3) şi art. 144 din Codul civil, acceptarea expresă a moştenirii de către un minor lipsit de capacitate de exerciţiu reprezintă un act de dispoziţie şi necesită încuviinţarea instanţei de tutelă.
Decizia este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
