În Monitorul Oficial Partea I nr. 31/15.I.2025 a fost publicată Decizia ÎCCJ Nr. 77 din 18 noiembrie 2024 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea conexă formulată de Curtea de Apel Cluj — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 838/84/2023, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că: În interpretarea și aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 65/2003 și ale Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, brigăzile de combatere a criminalității organizate fac parte din structura Inspectoratului General al Poliției Române.
Totodată Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Giurgiu — Secția civilă, în Dosarul nr. 56/116/2023, în privința pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
„Dacă, în interpretarea dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 65/2003 și ale Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, acordarea contravalorii financiare a normei de hrană 12B are aplicabilitate generală sau doar cu titlu de excepție, în unitățile unde nu există posibilități de distribuire în natură, iar pentru personalul care își desfășoară activitatea în ture, alocarea la suplimentul 12B se realizează doar pentru perioada în care își desfășoară efectiv activitatea?”.
În motivarea deciziei Înalta Curte arată că Potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 65/2003: „Personalul aparținând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul polițistului, beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocație de hrană zilnică, în limita unor plafoane calorice, diferențiate pe categorii, care constituie norme de hrană.”
Art. 2 al hotărârii menționate prevede că „Normele dehrană zilnice, plafoanele calorice și categoriile de personal pentru care se acordă sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre”, iar în anexă este inclusă norma de hrană 12 suplimentul „B” — supliment pentru eforturi deosebite sau situații speciale — ce se acordă, inter alia, „personalului căruia i se aplică Statutul polițistului, care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura Inspectoratului General al Poliției Române”.
Reglementarea terțiară — anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I.nr. 136/2017 nu conține prevederi diferite în privința beneficiarilor normei de hrană 12 suplimentul „B”.
Pentru a determina dacă reclamantul, angajat al unei brigăzi teritoriale pentru combaterea criminalității organizate, este inclus în sfera de aplicare subiectivă a dreptului la norma de hrană în discuție, este necesar a fi avute în vedere mai multe dispoziții legale ce conturează modul de organizare a Inspectoratului General al Poliției Române.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 218/2002 privind organizareași funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 218/2002), „Poliția Română face parte din Ministerul Afacerilor Interne și este instituția specializată a statului, care exercită atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în condițiile legii”.
Art. 5 din același act normativ prevede că: „PolițiaRomână are următoarea structură organizatorică:
Inspectoratul General al Poliției Române;unități teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția generală de poliție a municipiului București și inspectoratele județene de poliție;
instituții de învățământ pentru formarea și pregătirea
continuă a personalului;
alte unități necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice poliției, înființate potrivit legii.”
Conform art. 7 din lege, „Inspectoratul General al Poliției Române este unitatea centrală a poliției, cu personalitate juridică și competență teritorială generală, care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților de poliție subordonate, desfășoară activități de investigare si cercetare a infracțiunilor deosebit de grave, circumscrise crimei organizate, criminalității economico-financiare sau bancare, a altor infracțiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflate în supravegherea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și orice alte atribuții date în competența sa prin lege”.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 218/2002, „InspectoratulGeneral al Poliției Române are în structura sa organizatorică direcții generale, direcții, servicii și birouri, înființate prin ordin al ministrului afacerilor interne, în limita fondurilor la dispoziție”.
Art. 5 alin. (1) din Ordinul Ministerului Afacerilor Internenr. S/71/2010 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspectoratului General al Poliției Române (menționat în întâmpinarea formulată în fața primei instanțe de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române) prevede că în structura organizatorică a Inspectoratului General al Poliției Române intră, inter alia, și Direcția de Combatere a Criminalității Organizate.
Art. 5 alin. (2) din același ordin prevede că cele 15 brigăzide combatere a criminalității organizate funcționează în subordinea nemijlocită a Inspectoratului General al Poliției Române.
Pe de-o parte, art. 11 din Legea nr. 218/2002 prevede căîn structura Inspectoratului General al Poliției Române intră direcții generale, direcții, servicii și birouri, înființate prin ordin al ministrului, între aceste direcții numărându-se și Direcția de Combatere a Criminalității Organizate (conform ordinului ce reglementează la nivel terțiar activitatea Inspectoratului General al Poliției Române), iar brigăzile teritoriale de combatere a criminalității organizate fac parte din amintita direcție, aspect necontestat de către recurentul-pârât.
Pe de altă parte, desfășurarea de către InspectoratulGeneral al Poliției Române a activității prevăzute de art. 7 din Legea nr. 218/2002, „de investigare și cercetare a infracțiunilor deosebit de grave, circumscrise crimei organizate”, nu s-ar putea realiza decât prin intermediul structurilor specializate — între care direcția menționată și cele 15 brigăzi teritoriale — astfel încât dispozițiile legale ce organizează activitatea Inspectoratului General al Poliției Române susțin apartenența structurii în cadrul căreia își desfășoară activitatea reclamantul la organismul pârât.
În aceste coordonate, relația de subordonare a brigăzilorde combatere a criminalității organizate față de Inspectoratul General al Poliției Române, la care se referă argumentele contrarii acestei teze, nu poate primi o altă valență decât cea proprie noțiunii de subordonare (raport de ierarhie în temeiul căruia organul superior îndrumă și controlează, coordonează activitatea organului inferior), fără a semnifica și sustragerea primei instituții din ansamblul organizatoric al celei de-a doua.
Având în vedere că nici Direcția de Combatere aCriminalității Organizate și nici brigăzile teritoriale nu au personalitate juridică, nu poate fi primită teza în care acestea ar funcționa într-o ordine juridică separată, distinctă de Inspectoratul General al Poliției Române.
Dimpotrivă, ele funcționează dependent de organismuldin care fac parte și căruia îi sunt subordonate, astfel încât distincția între apartenența la structura Inspectoratul General alPoliției Române și subordonarea față de Inspectoratul General 102. În urma acestor argumente rezultă că brigăzile de al Poliției Române este una artificială, ce nu poate primi efecte combatere a criminalității organizate fac parte din structura juridice în contextul pendinte. Inspectoratului General al Poliției Române.
