Prin Deczia nr. 24/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 77 din 30 ianuarie 2023 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană, cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, scopul diurnei este compensarea inconvenientelor rezultate din riscurile la care este supus personalul participant la misiunile în afara teritoriului statului român, în zonele de operaţii.
În motivarea deciziei, Înalta Curte arată că soluţionarea problemei de drept invocate prin sesizare impune analiza din perspectiva legislaţiei care reglementează drepturile prevăzute a fi acordate personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, în zonele de operaţii, în vigoare în perioadele pentru care se solicită plata dreptului reglementat de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004.
Interpretarea normei de drept în cauză, care, deşi a prevăzut dreptul la diurnă, nu a indicat elemente din care să rezulte conţinutul acesteia, scopul pentru care a fost stabilită, trebuie să ţină seama de actele normative în executarea cărora a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, întrucât hotărârile de Guvern, potrivit art. 108 din Constituţia României se emit pentru organizarea executării legilor, şi apoi a se analiza dispoziţiile acesteia, legăturile normelor în cauză cu celelalte norme ale hotărârii de Guvern şi cu dispoziţii din alte acte normative, finalitatea urmărită de legiuitor.
Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 a fost emisă de Guvernul României în temeiul art. 108 din Constituţia României privind actele Guvernului şi al art. 26 din Legea nr. 42/2004 privind participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român (Legea nr. 42/2004). Nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României.
Legea nr. 42/2004 a reglementat condiţiile în care forţele armate ale României participă la misiuni în afara teritoriului statului român şi a prevăzut, la art. 27, faptul că “Dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi celorlalte instituţii din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Competenţele ministrului apărării naţionale, stabilite prin prezenta lege, sunt îndeplinite, după caz, de conducătorii instituţiilor respective”.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 42/2004, “În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va stabili sporurile specifice, drepturile de diurnă, cazare şi hrană ale personalului militar şi civil participant la misiunile prevăzute la art. 2 lit. a)-d), precum şi ale celui care execută controale, în conformitate cu specificul fiecărui tip de misiune.” Misiunile prevăzute de art. 2 lit. a)-d) din Legea nr. 42/2004 sunt: a) de apărare colectivă; b) în sprijinul păcii; c) de asistenţă umanitară; d) tip coaliţie.
Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 cuprinde, de asemenea, dispoziţii care extind aplicabilitatea ei de la personalul militar, şi anume art. 6, care a prevăzut că “Dispoziţiile hotărârii, fără excepţie, se aplică în mod corespunzător şi celorlalte instituţii de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Competenţele ministrului apărării naţionale, stabilite prin această hotărâre, sunt îndeplinite, după caz, de conducătorii instituţiilor respective”.
Legea nr. 42/2004 a fost în vigoare de la 21 martie 2004 până la 19 iunie 2011, fiind abrogată şi înlocuită prin Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, cu completările ulterioare (Legea nr. 121/2011).
Prin art. 27 din Legea nr. 121/2011, similar art. 27 din Legea nr. 42/2004, s-au menţinut aceleaşi dispoziţii referitoare la destinatari, “Dispoziţiile prezentei legi se aplică tuturor instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Competenţele ministrului apărării naţionale, stabilite prin prezenta lege, sunt îndeplinite, după caz, de conducătorii instituţiilor respective”.
S-a prevăzut, de asemenea, prin art. 26 alin. (1), faptul că “Drepturile de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere şi transport ale personalului militar şi civil participant la misiunile şi operaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1), precum şi ale celui care execută misiuni în zona de operaţii, în sprijinul forţelor armate dislocate, în conformitate cu specificul fiecărui tip de misiune sau operaţie, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului”.
Misiunile şi operaţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) sunt următoarele: a) de apărare colectivă în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau de asigurare a securităţii statelor membre ale Uniunii Europene; a1) de implementare a măsurilor de asigurare a aliaţilor, prezenţă înaintată şi descurajare, precum şi a altor acţiuni stabilite prin decizii ale Consiliului Nord-Atlantic pentru asigurarea securităţii în spaţiul Atlanticului de Nord, în conformitate cu prevederile Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949; b) de răspuns la crize; c) de pace; d) de asistenţă umanitară. Alineatul (2) al aceluiaşi articol menţionează faptul că “Misiunile şi operaţiile prevăzute la alin. (1) pot fi desfăşurate sub mandatul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, sub conducerea Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau a Uniunii Europene, precum şi în cadrul unor coaliţii”.
Dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 au rămas aplicabile şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 121/2011, care a abrogat Legea nr. 42/2004, fiind abrogată prin intrarea în vigoare, la data de 27 ianuarie 2020, a Hotărârii Guvernului nr. 46/2020 pentru stabilirea drepturilor de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere şi transport ale personalului militar şi civil participant la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 27 ianuarie 2020, emisă în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 26 din Legea nr. 121/2011.
Cu privire la dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 este de menţionat şi faptul că prin art. 91 din Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările şi completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 518/1995), introdus prin Hotărârea Guvernului nr. 582/2015 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar (Hotărârea Guvernului nr. 582/2015), în vigoare la data de 11 august 2015, s-a prevăzut că “Poliţiştii care participă la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român în comun cu forţele armate ale României sau similare celor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, pentru forţele armate, beneficiază de diurnă şi cazare cu aplicarea dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, cu modificările şi completările ulterioare”.
Acest articol a fost modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 999/2015 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar (Hotărârea Guvernului nr. 999/2015), în vigoare de la data de 23 decembrie 2015, în sensul că “(1) Personalul Ministerului Afacerilor Interne care participă la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român în comun cu forţele armate ale României sau similare celor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, pentru forţele armate, beneficiază de diurnă, cazare şi hrană care se stabilesc în raport cu nivelul acestora utilizat la data de 31 decembrie 2009, potrivit legislaţiei aplicabile forţelor armate care participă la misiuni în afara teritoriului statului român, în lipsa acordării acestor drepturi de către aliaţii, partenerii sau organizaţiile internaţionale sub egida cărora se desfăşoară misiunile şi operaţiile. (2) În raport cu gradul de risc al misiunilor şi operaţiilor la care participă personalul Ministerului Afacerilor Interne, ministrul afacerilor interne poate aproba majorarea cu până la 100% a valorii diurnei stabilite potrivit alin. (1)”.
Modificarea art. 91 din Hotărârea Guvernului nr. 518/1995, prin Hotărârea Guvernului nr. 999/2015, din care rezultă că personalul Ministerului Afacerilor Interne beneficiază de diurnă în situaţia în care aceasta nu a fost acordată de partenerii sau organizaţiile internaţionale, nu distinge, de asemenea, cu privire la scopul sau conţinutul diurnei, astfel că nu s-a reflectat în practica judiciară a instanţelor care au apreciat că acest drept are un scop diferit de cele acordate în baza documentelor europene/internaţionale.
Deşi nu formează obiectul prezentei sesizări, pentru a înţelege modalitatea în care legiuitorul s-a raportat la cadrul legislativ anterior, sunt de menţionat următoarele:
– prin Hotărârea Guvernului nr. 46/2020, în vigoare de la data de 27 ianuarie 2020, care a abrogat Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, s-a prevăzut, la art. 1, faptul că ” (1) Personalul participant la misiunile şi operaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) -c) din Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, cu completările ulterioare, denumit în continuare personal, beneficiază de diurnă în valută în următoarele cuantumuri: a) ofiţerii – 140 de euro/zi/persoană; b) maiştrii militari, subofiţerii, agenţii de poliţie şi agenţii de poliţie penitenciară – 130 de euro/zi/persoană; c) alte categorii de personal – 120 de euro/zi/persoană. (2) Personalul participant la misiunile şi operaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 121/2011, cu completările ulterioare, beneficiază de diurnă în valută în următoarele cuantumuri: a) ofiţerii – 70 de euro/zi/persoană; b) maiştrii militari, subofiţerii, agenţii de poliţie şi agenţii de poliţie penitenciară – 65 de euro/zi/persoană; c) alte categorii de personal – 60 de euro/zi/persoană. (3) Diurna în valută prevăzută la alin. (1) şi (2) reprezintă costul cheltuielilor uzuale, precum şi costul transportului în interiorul localităţii în care îşi desfăşoară activitatea; aceasta nu include cheltuieli de hrană şi se calculează de la data părăsirii teritoriului naţional şi până la data intrării în ţară după executarea misiunii sau operaţiei (…) “;
– s-a reglementat, prin acelaşi act normativ, la art. 6, faptul că “Personalul beneficiază de drepturile prevăzute de prezenta hotărâre în lipsa acordării acestor drepturi de către aliaţii, partenerii sau organizaţiile internaţionale sub egida cărora se desfăşoară misiunile şi operaţiile, indiferent de denumirea sub care sunt acordate de către aceste entităţi şi de cuantumul acordat”;
– prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul apărării naţionale, în vigoare de la 11 februarie 2020, a fost introdus, la art. 26 din Legea nr. 121/2011, alineatul (4), în sensul că “Personalul care participă la misiuni şi operaţii sub mandatul/conducerea organizaţiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 7 alin. (3) beneficiază de drepturile stabilite la alin. (1), numai în măsura în care aceste drepturi, indiferent de denumirea sub care sunt acordate şi de cuantumul acestora, nu sunt asigurate de organizaţiile internaţionale sub egida cărora se desfăşoară misiunile şi operaţiile”;
– prin Legea nr. 17/2021 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul apărării naţionale, care a abrogat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2020, a fost introdus, la art. 26, alineatul (7), şi anume: “Personalul care participă la misiuni şi operaţii sub mandatul/conducerea organizaţiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 7 alin. (3) beneficiază de drepturile stabilite la alin. (1), numai în măsura în care aceste drepturi, indiferent de denumirea sub care sunt acordate şi de cuantumul acestora, nu sunt asigurate de organizaţiile internaţionale sub egida cărora se desfăşoară misiunile şi operaţiile.”
Revenind la dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, se constată faptul că dreptul la diurnă a fost reglementat distinct de drepturile de cazare şi hrană prin Legea nr. 42/2004, iar, ulterior, prin Legea nr. 121/2011, distinct de drepturile de cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere şi transport.
Art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 prevede distinct dreptul la diurnă, în mod expres faptul că “nu include cheltuieli de hrană”, se calculează de la data părăsirii teritoriului naţional şi până la data intrării în ţară, pentru fiecare zi, cuantumul acesteia pentru “misiunile prevăzute la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 42/2004”. De asemenea, prevede faptul că “în raport cu gradul de risc al misiunilor existente în zona de desfăşurare a operaţiilor”, se poate aproba majorarea cu până la 100% a valorii diurnei, iar pentru “misiunile prevăzute la art. 2 lit. a) şi d) din Legea nr. 42/2004, în zonele de operaţii”, diurna se majorează cu 100%.
Separat de dreptul la diurnă se prevede faptul că personalul beneficiază gratuit de drepturi de hrană şi cazare, prin art. 2, şi anume: “(1) Personalul participant la misiuni în afara teritoriului statului român prevăzut la art. 1, denumit în continuare personal, beneficiază gratuit de drepturi de hrană şi cazare. (2) Hrănirea şi cazarea personalului se asigură în conformitate cu prevederile acordurilor/înţelegerilor tehnice încheiate pentru participarea la misiune. (3) În lipsa unor acorduri/înţelegeri tehnice, personalul beneficiază de o alocaţie valorică de hrană de 20 de dolari SUA/zi/persoană şi de cazare potrivit Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, cu modificările şi completările ulterioare.”
Rezultă din aceste dispoziţii, în mod cert, faptul că diurna nu include cheltuieli de hrană şi cheltuieli de cazare, cu privire la care se prevede expres faptul că se asigură în conformitate cu prevederile acordurilor/înţelegerilor tehnice încheiate pentru participarea la misiune, iar în lipsa acestora se acordă o alocaţie valorică de hrană în cuantum de 20 de dolari SUA/zi/persoană şi cazare potrivit Hotărârii Guvernului nr. 518/1995; tot referitor la Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 se prevede şi faptul că personalul poate închiria spaţiu de locuit în vederea cazării în situaţia în care cuantumul zilnic al chiriei/zi/persoană se situează sub plafoanele de cazare prevăzute de acest act normativ.
În absenţa unei norme exprese care să definească scopul sau conţinutul diurnei şi recurgând pentru acest motiv la alte acte normative care prevăd dreptul de diurnă, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, reţinându-se faptul că, atunci când este necesar, interpretarea sistematică a normelor juridice sau a unei sintagme dintr-un text legal cuprins într-o lege specială presupune determinarea sensului conceptual al acestora nu doar în contextul actului normativ în care sunt integrate, ci şi plasarea respectivei norme sau noţiuni în ansamblul reglementării generale (Decizia nr. 3 din 7 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 8 aprilie 2022, paragraful 66), se observă faptul că în legislaţia naţională, în Hotărârea Guvernului nr. 518/1995, care reglementează drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, la care Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 face trimitere, însă numai pentru cheltuielile de cazare, prevăzute distinct de diurnă, se regăseşte o indemnizaţie denumită diurnă.
La data emiterii Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004, potrivit art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 518/1995, pentru personalul trimis în străinătate în condiţiile acestei hotărâri, se acorda, în străinătate, “a) o indemnizaţie zilnică în valută, denumită în continuare diurnă, în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale, precum şi a costului transportului în interiorul localităţii în care îşi desfăşoară activitatea; b) o sumă zilnică în valută, denumită în continuare plafon de cazare, în limita căreia personalul trebuie să-şi acopere cheltuielile de cazare”. Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 582/2015, aceste dispoziţii au fost modificate, în sensul că se acordă “A. În străinătate, o indemnizaţie zilnică în valută primită pe perioada delegării şi detaşării în străinătate, denumită în continuare indemnizaţie de deplasare, compusă din: a) o sumă zilnică, denumită în continuare diurnă, în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale, precum şi a costului transportului în interiorul localităţii în care îşi desfăşoară activitatea; b) o sumă zilnică, denumită în continuare indemnizaţie de cazare, în limita căreia personalul trebuie să îşi acopere cheltuielile de cazare. Prin cheltuieli de cazare se înţelege, pe lângă tarifele sau chiria plătite, şi eventualele taxe obligatorii pe plan local, precum şi costul micului dejun, atunci când acesta este inclus în tarif”.
Diurna stabilită de Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 este destinată, însă, pentru acoperirea cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale, precum şi a costului transportului în interiorul localităţii în care se desfăşoară activitatea, astfel că nu corespunde dreptului la diurnă, reglementat în mod diferit de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, care exclude cheltuielile de hrană pentru acest drept şi nu prevede elemente din care să rezulte că ar fi destinată pentru acoperirea inconvenientelor de ordin material rezultate din misiuni, privind cheltuielile mărunte uzuale, costul transportului, neputându-se stabili o analogie între cele două drepturi.
Este relevant, în ceea ce priveşte diferenţierea drepturilor ce pot fi acordate angajaţilor, raportat la scopul acestora, de a acoperi efectiv cheltuielile suportate sau alte inconveniente, şi raţionamentul dezvoltat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în interpretarea Directivei 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, prin Hotărârea din 12 februarie 2015, Sähkoalojen ammattiliitto, C-396/13, pct. 46-49, prin care s-a reţinut că diurna prevăzută sub forma plăţii zilnice a unei sume fixe, care “nu este vărsată lucrătorilor cu titlu de rambursare a cheltuielilor suportate efectiv pentru detaşare”, “este destinată să asigure protecţia socială a lucrătorilor în cauză, compensând inconvenientele cauzate de detaşare, care constau în îndepărtarea persoanelor interesate de mediul lor obişnuit”, precum şi raţionamentul dezvoltat prin Hotărârea din 8 iulie 2021, Ol şi alţii, C-428/19, pct. 49-50, prin care s-a reţinut, cu privire la diurna în discuţie în litigiul principal, care nu era “vărsată cu titlu de rambursare a cheltuielilor suportate efectiv, cum ar fi cheltuielile de transport, de cazare sau de masă”, a cărei valoare era diferită după durata detaşării, faptul că “acest al doilea element, în special caracterul forfetar şi progresiv al diurnei menţionate, pare să indice că aceasta din urmă nu are ca obiect atât acoperirea cheltuielilor efectuate de lucrători în străinătate, cât mai degrabă, asemenea diurnei în discuţie în cauza în care s-a pronunţat Hotărârea din 12 februarie 2015, Sähkoalojen ammattiliitto (…), compensarea inconvenientelor cauzate de detaşare, care constau în îndepărtarea acestor lucrători de mediul lor obişnuit”.
În raport cu situaţiile specifice pe care le reglementează actul normativ în discuţie, Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, diurna, stabilită într-un cuantum care nu este circumstanţiat de cheltuielile locului misiunii, nu include cheltuieli care acoperă cazare şi hrană (prevedere expresă), dar nici cheltuieli diverse în legătură cu misiunea, care să conducă la concluzia că are ca scop compensarea inconvenientelor de ordin material.
Potrivit art. 1 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, diurna este o sumă fixă, stabilită diferenţiat pentru ofiţeri şi alte categorii de personal şi în funcţie de tipul misiunilor, astfel cum erau reglementate de art. 2 din Legea nr. 42/2004. Pentru misiunile prevăzute la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 42/2004, în sprijinul păcii şi de asistenţă umanitară, diurna are un anumit cuantum; pentru ofiţeri cuantumul iniţial stabilit a fost de 40 de dolari SUA/zi/persoană, iar pentru alte categorii de personal 35 de dolari SUA/zi/persoană [alin. (1)]. Poate fi majorată, în raport cu gradul de risc al misiunilor existente în zona de desfăşurare a operaţiilor, cu până la 100%, [alin. (2)], în timp ce pentru misiunile prevăzute la art. 2 lit. a) şi d) din hotărârea Guvernului, de apărare şi tip coaliţie, diurna este majorată cu 100% [alin. (3)].
În absenţa unei norme privind conţinutul diurnei, astfel cum emitentul actului normativ a procedat în cazul diurnei din Hotărârea Guvernului nr. 518/1995, a unei norme de trimitere la o altă normă, precum în cazul cheltuielilor de cazare şi hrană, faptul că, exceptând diferenţierea între ofiţeri şi alte categorii de personal, specifică structurilor din care face parte personalul căruia i se adresează actul normativ, elementele care determină modificarea cuantumului diurnei sunt tipul misiunilor şi gradul de risc în zona de desfăşurare a operaţiilor, conduce la concluzia că aceasta are un scop fundamental diferit de cel al drepturilor care vizează acoperirea cheltuielilor de cazare, de hrană şi a celor diverse determinate de misiune, reprezentând o compensaţie acordată în considerarea riscului la care este supus personalul care participă la misiuni în afara teritoriului statului român, în zonele de operaţii.
Din modalitatea de reglementare a diurnei, prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, emisă în temeiul dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 42/2004, în vigoare şi ulterior abrogării acesteia, prin Legea nr. 121/2011, act normativ abrogat prin Hotărârea Guvernului nr. 46/2020, coroborat cu celelalte dispoziţii ale actului normativ, rezultă că scopul diurnei este compensarea inconvenientelor rezultate din riscurile la care este supus personalul participant la misiunile în afara teritoriului statului român, în zonele de operaţii. […]
