În Monitorul Oficial PARTEA I, Nr. 1316/24.XII.2024 nr. a fost publicată Decizia nr. 52 din 21 octombrie 2024 Admite sesizarea formulată de Tribunalul București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal , în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că: pentru personalul care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022, sporul pentru condiții de muncă vătămătoare prevăzut de articolul unic lit. a) din anexa nr. 1 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație” din administrația publică centrală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, este supus plafonării reglementate de art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscalbugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În motivarea deciziei, Înalta Curte arată că în esență, situația premisă care a generat problemade drept în discuție este următoarea:
Reclamanta beneficiază de sporul pentru condiții de muncă vătămătoare încă dinainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. În anul 2018, atât salariul de bază, cât și sporul pentru condiții de muncă vătămătoare au fost majorate cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, în temeiul art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. Ulterior, în perioada anilor 2019— 2022, deși salariul de bază al reclamantei a fost supus diferitelor majorări, conform dispozițiilor art. 38 alin. (4) din același act normativ, valoarea sporului a fost menținută la același nivel, în temeiul unor acte normative succesive, respectiv: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023. Începând cu data de 1 iunie 2023, salariul de bază al reclamantei a atins nivelul grilei de salarizare reglementat pentru anul 2022 în anexa corespunzătoare funcției, sporul pentru condiții de muncă vătămătoare rămânând în continuare plafonat la valoarea anilor anteriori, în temeiul art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023.
În acest context, prin sesizarea formulată, TribunalulBucurești solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să stabilească, pe calea mecanismului hotărârii prealabile reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, dacă pentru personalul care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022 sporul pentru condiții de muncă vătămătoare prevăzut de articolul unic lit. a) din anexa nr. 1 la Regulamentulcadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 este supus plafonării reglementate de art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023.
Sporul pentru condiții de muncă este reglementat prindispozițiile art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, care prevăd că: „Locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I—VIII și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învățământ, sănătate și asistență socială, cultură, diplomație, justiție, administrație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională sau a fiecăreia dintre autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.”
Pentru personalul din administrația publică centrală,art. 1 din capitolul I lit. B din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că: „(1) Funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar corespunzător timpului lucrat. (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților funcționarilor publici, în limita prevederilor din Regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens.”
În aplicarea art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, a fostadoptată Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, act normativ ce reglementează modalitatea de stabilire a locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete, precum și a condițiilor de acordare a sporurilor pentru condiții de muncă prevăzute în cap. II din anexa nr. VII, precum și în cap. I și cap. II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru funcționarii publici și personalul contractual, cu excepția personalului încadrat în administrația publică locală.
Prin articolul unic al anexei nr. 1 la Regulamentul-cadruaprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 s-a stabilit că: „Pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare, mărimea sporului pentru personalul prevăzut la cap. I și cap. II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția personalului din administrația publică locală, în funcție de numărul de factori de risc întruniți, este următoarea:
a) spor de la 10,1% până la 15% din salariul de bază pentru personalul care își desfășoară activitatea sub influența a 4 factori de risc din cei prevăzuți la art. 5 din regulamentul-cadru; b) spor de la 5,1% până la 10% din salariul de bază pentru personalul care își desfășoară activitatea sub influența a 3 factori de risc din cei prevăzuți la art. 5 din regulamentul-cadru; c) spor de până la 5% din salariul de bază pentru personalul care își desfășoară activitatea sub influența a 2 factori de risc din cei prevăzuți la art. 5 din regulamentul-cadru.”
Deși a avut în vedere situația personalului din instituțiilesanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor, dezlegarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020 în privința modului în care trebuie interpretate dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017 referitoare la sporuri are aplicabilitate generală, fiind incidentă și în privința personalului din administrație vizat în prezenta cauză.
În considerentele acestei decizii s-a reținut, în esență, cădispozițiile anexei nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică doar în situația personalului salarizat potrivit art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu și în situația celui salarizat în conformitate cu art. 38 alin. (3) și (4), întrucât doar personalul căruia i se aplică dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv cel care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022, poate fi considerat ca fiind salariat în baza acestei legi, fiindu-i aplicabile în întregime dispozițiile legii, inclusiv cele referitoare la sporuri, ceea ce înseamnă că celorlalți salariați li se aplică sistemul de salarizare reglementat de legislația anterioară, majorat cu procentele aferente fiecărui an.
S-a reținut că, pentru a putea fi acordat un spor prevăzutde Legea-cadru nr. 153/2017, este necesar ca persoana plătită din fonduri publice să beneficieze de salariul prevăzut în anexa legii, conform algoritmului de calcul prevăzut de aceasta. Faptul că regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2018, stabilește criteriile de acordare a sporurilor prin raportare exclusiv la factorii de risc pentru sănătate și nu se referă la nivelul venitului de bază nu înseamnă că acesta se aplică în mod direct în orice situație, fără a se corobora cu dispozițiile legii, în condițiile în care acesta este un act normativ cu putere juridică inferioară legii și este dat în aplicarea acesteia și, prin urmare, se aplică odată cu legea în executarea căreia a fost emis. Data intrării în vigoare nu reprezintă un argument pentru o interpretare contrară, întrucât el este incident în situația personalului care a atins grila de salarizare la un moment dat în perioada 2018— 2022. Dacă legiuitorul ar fi dorit să deroge de la aplicarea etapizată a legii în ceea ce privește dispoziția privind acordarea acestui spor, ar fi menționat-o ca excepție de la art. 38, cum a procedat în privința altor categorii socioprofesionale [a se vedea alin. (3) lit. c), d) sau h) din lege], cu respectarea dispozițiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
În consecință, chiar dacă art. 23 din Legea-cadrunr. 153/2017, în executarea căruia a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, nu condiționează acordarea sporului de nivelul salariului de bază, ci doar de întrunirea factorilor de risc ce se stabilesc într-o procedură specifică, în absența unei dispoziții exprese, nu se poate reține că norma de instituire a sporului are un caracter autonom și s-ar aplica independent de art. 38 alin. (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.
Prin urmare, s-a stabilit că sporul pentru condiții demuncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, se acordă doar personalului care beneficiază de un salariu calculat potrivit dispozițiilor acestei legi, neavând o autonomie proprie care să îi permită o aplicare directă și nemijlocită în baza art. 23, fără o coroborare a acestui text de lege cu cel al art. 38.
Dispozițiile art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 ce reglementează sporul pentru condiții de muncă se supun, așadar, normelor tranzitorii de aplicare a legii, reglementate de art. 38 din același act normativ, care instituie mai multe etape de trecere de la sistemul de salarizare anterior la sistemul reglementat de noua lege.
Această concluzie este în acord și cu interpretarea datăde Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, dispozițiilor Notei 2 lit. c) pct. II lit. A, cap. I din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din aceeași lege.
Deși în cadrul Deciziei nr. 82 din 26 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept interpretarea a vizat aplicarea dispozițiilor legale ce prevăd dreptul la majorarea salariului de bază, și nu a unui spor, ca în cauza de față, raționamentul poate fi preluat.
Revenind la art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, caredetermină în mod specific condițiile de aplicare a legii, se constată că, după ce în alineatul (1) afirmă principiul aplicării etapizate a legii, începând cu data de 1 iulie 2017, prin alineatele (2), (3) și (4) stabilește nivelurile de salarizare aferente anilor 2017 și 2018, respectiv perioadei 2019—2022.
Prima etapă, reglementată prin art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, privește perioada 1 iulie 2017— 31 decembrie 2017, pentru care a fost adoptată măsura menținerii în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
A doua etapă, reglementată prin art. 38 alin. (3) lit. a) dinLegea-cadru nr. 153/2017, privește anul 2018 și stabilește că, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Pentru cea de-a treia etapă, aferentă anilor 2019—2022,art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilește că se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h) din aceeași lege.
Potrivit art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, însituația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari, ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.
Este de menționat că, prin acte normative ulterioare, cevizează măsurile fiscal-bugetare adoptate anual în domeniul cheltuielilor publice, în perioada 2018—2023 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023), procesul de aplicare etapizată a legii a fost temporizat, fiind instituite diferite măsuri de realizare a salarizării personalului bugetar, derogatorii de la dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017.
Din examinarea dispozițiilor art. 38 alin. (2), (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 rezultă că, în ceea ce privește sporurile, în perioada 1 iulie 2017—31 decembrie 2017, cuantumul acestora a fost menținut în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, pentru ca, începând cu 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al sporurilor să fie majorat cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017.
Pentru perioada 2019—2022 au fost reglementate[în temeiul art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017] doar creșteri ale salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018, în Legea-cadru nr. 153/2017 neexistând nicio dispoziție referitoare la sporuri sau la celelalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar.
În schimb, prin dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanțade urgență a Guvernului nr. 114/2018, în forma inițială, s-a stabilit că: „Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menține cel mult la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Așadar, de la majorările care au vizat, indiscutabil, doarsalariile de bază, după cum în mod expres prevăd normele citate anterior, legiuitorul a exceptat o serie de drepturi salariale, astfel că, în acest context, începând cu data de 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, inclusiv al celui pentru condiții de muncă, ce interesează cauza de față, a fost plafonat, prin voința legiuitorului, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018.
Dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgențăa Guvernului nr. 114/2018 au fost modificate prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, fiind păstrată, de principiu, soluția legislativă din cuprinsul acestora.
În acest sens s-a prevăzut că: „Începând cu luna ianuarie2020, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Această măsură de politică fiscal-bugetară a fostmenținută și în continuare, prin acte normative succesive, care au prevăzut plafonarea cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar sau solda lunară la nivelul celui acordat pentru luna decembrie a anului anterior, astfel că, începând cu 1 ianuarie 2019, acesta a rămas neschimbat.
În acest sens sunt dispozițiile art. I alin. (3) dinOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, aplicabile în anul 2021, dispozițiile art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, aplicabile în anul 2022, dispozițiile art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și cele ale art. LXXI din Legea nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung, cu modificările și completările ulterioare, ce și-au produs efectele în anul 2023.
Pentru anul 2024, măsura de politică fiscal-bugetarăa fost menținută prin art. II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023 care prevede că: „Începând cu data de 1 ianuarie 2024, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2023, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Interpretarea sistematică, logică și gramaticalăa dispozițiilor art. 38 alin. (2), (3), (4) și (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind aplicarea etapizată a legii, în corelare cu prevederile art. 23 din aceeași lege și cu prevederile actelor normative mai sus prezentate conduce la concluzia că, deși salariile de bază ale personalului plătit din fonduri publice au crescut etapizat, prin raportare la ipotezele de aplicare în timp a Legii-cadru nr. 153/2017, până la atingerea valorii nominale a salariilor de bază conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, sporurile și celelalte categorii de elemente ale sistemului de salarizare ce fac parte din salariul brut, inclusiv sporul pentru condiții de muncă, ce interesează prezenta cauză, au rămas plafonate întrucât, prin legile anuale de salarizare, nivelul acestora s-a raportat la anul precedent, posibilitatea ordonatorilor de credite de a le majora și de a le acorda în alte limite fiind suspendată succesiv prin dispozițiile legale anterior menționate.
În condițiile în care plafonarea sporurilor s-a produs prinvoința legiuitorului exprimată explicit în cuprinsul actelor normative adoptate anual în domeniul salarizării, iar dispozițiile speciale ale acestora au în vedere, cu caracter general, sporurile, indemnizațiile, compensațiile, primele și celelalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, enumerarea fiind exhaustivă și nu limitativă, fără a face vreo distincție nici din perspectiva destinatarilor acestor norme, înseamnă că ele sunt general aplicabile, pentru toate categoriile de drepturi salariale mai sus menționate și pentru toate categoriile de personal plătite din fonduri publice.
Prin urmare, dată fiind lipsa unor norme expresederogatorii, este evident că și sporul pentru condiții de muncă vătămătoare prevăzut de articolul unic lit. a) din anexa nr. 1 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 este supus plafonării reglementate de art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, act normativ ce își produce efectele începând cu data de 1 ianuarie 2024.
Este lipsită de relevanță, din perspectiva aplicăriinormelor care au suspendat posibilitatea creșterii cuantumului sporului pentru condiții de muncă, împrejurarea că, în perioada de exercițiu a acestora, salariul de bază al personalului din familia ocupațională în discuție a atins valoarea nominală prevăzută în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, ca urmare a creșterii etapizate a acestuia prin raportare la ipotezele de aplicare în timp a legii.
Așa cum rezultă în mod explicit din cuprinsul art. II dinOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, plafonarea operează în orice situație, condiția impusă de legiuitor fiind aceea ca personalul să ocupe aceeași funcție și să își desfășoare activitatea în aceleași condiții.
În aceste circumstanțe, faptul că salariul de bazăa ajuns la nivelul grilei de salarizare din anexa nr. VIII la Legeacadru nr. 153/2017 nu poate să determine per se înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 și stabilirea cuantumului sporului pentru condiții de muncă în alte limite decât cele impuse de acesta, respectiv la nivelul reglementat prin articolul unic lit. a) din anexa nr. 1 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017.
Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020 a Înaltei Curți deCasație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, invocată în argumentarea opiniei contrare, cu referire concretă la considerentele în cadrul cărora se reține că personalul căruia i se aplică dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv cel care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022, poate fi considerat ca fiind salariat în baza acestei legi, fiindu-i aplicabile în întregime dispozițiile legii, inclusiv cele referitoare la sporuri, nu statuează asupra unei excepții de la aplicarea normelor care au impus plafonarea sporurilor la nivelul celor acordate în anul anterior, ci stabilește doar momentul de la care personalul care este încadrat și își desfășoară activitatea în specialitatea funcțiilor specifice prevăzute în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 beneficiază de sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/ periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.
Pe de altă parte, Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020 a avut în vedere ipoteza recunoașterii pentru prima dată a beneficiului sporului pentru condiții de muncă reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, din momentul activării premisei prevederilor art. 38 alin. (6) din aceeași lege, respectiv de la momentul trecerii pe ultima teză de drept tranzitoriu a Legiicadru nr. 153/2017, după acordarea creșterilor succesive conform art. 38 alin. (4) și atingerea nivelului grilei de salarizare stabilit pentru anul 2022 conform anexei nr. VIII la aceeași lege, referindu-se, deci, la salariații care nu aveau în plată acest spor.
Or, situația salariaților din procesul ce a generatprezenta chestiune de drept este diferită întrucât aceștia sunt beneficiari ai sporului pentru condiții de muncă încă dinainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, astfel că nu se pune problema recunoașterii unui drept nou, ci aceea a majorării unui spor deja existent, considerentele Deciziei nr. 27 din 26 octombrie 2020 neputând fi valorificate în privința acestora.
Decizia în interesul legii anterior menționată nureprezintă, deci, o ipoteză de excepție de la plafonarea sporurilor, astfel că nu poate fundamenta teza potrivit căreia, pentru personalul care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022, sporul pentru condiții de muncă vătămătoare prevăzut de articolul unic lit. a) din anexa nr. 1 la Regulamentulcadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 nu ar fi supus plafonării reglementate de art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023.
Nu poate fi primită teza potrivit căreia atingerea valoriinominale a salariului de bază conform anexei nr. VIII la Legeacadru nr. 153/2017 ar echivala cu schimbarea condițiilor de activitate la care se referă textul art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, circumscriindu-se astfel unei situații de excepție în care plafonarea nu intervine.
Dat fiind specificul sporului în discuție, anume sporulpentru condiții de muncă, stabilirea sensului sintagmei își desfășoară activitatea în aceleași condiții impune raportarea la dispozițiile Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 care reglementează modalitatea de stabilire a locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete, precum și a condițiilor de acordare a sporului pentru condiții de muncă pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație” din administrația publică centrală, interpretarea coroborată a acestor prevederi legale conducând la concluzia că reperul avut în vedere de către legiuitor atunci când a condiționat menținerea, începând cu 1 ianuarie 2024, a cuantumului sporului pentru condiții de muncă la nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2023 de împrejurarea ca personalul să își desfășoară activitatea în aceleași condiții, l-au constituit, în esență, condițiile de la locul de muncă, mai precis factorii de risc pentru sănătate, iar nu condițiile salariale.
Prin urmare, nici din această perspectivă nu se poateaprecia că atingerea valorii nominale a salariului de bază conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, ca urmare a creșterii etapizate a acestuia în perioada 2017—2023, s-ar circumscrie unei ipoteze de excepție de la aplicarea plafonării, determinarea în concret a cuantumului sporului pentru condiții de muncă vătămătoare prin raportare la nivelul sporului din anul anterior fiind obligatorie în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
A admite teza contrară înseamnă a înlătura de laaplicare un text legal în vigoare, eventuala nerespectare a art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 fiind de natură a conduce la acordarea unor drepturi salariale superioare celor avute în vedere de legiuitor, ceea ce nu poate fi acceptat.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat să deroge de laaplicarea acestor dispoziții legale în ceea ce privește stabilirea nivelului sporului pentru condiții de muncă în momentul atingerii valorii maxime nominale a salariului de bază ca urmare a creșterii etapizate a acestuia, ar fi menționat această situație ca excepție de la aplicarea art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, cum a prevăzut în alte situații ce au vizat anumite categorii de drepturi salariale sau de personal, cu respectarea dispozițiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Intenția legiuitorului, însă, exprimată expres prin Notade fundamentare a acestui act normativ, a fost aceea de a menține în anul 2024 cuantumul sporurilor la nivelul celor acordate în decembrie 2023, în scopul evitării unor presiuni suplimentare asupra cheltuielilor bugetare în anul 2024.
Aceeași concluzie se desprinde și în privința actelornormative anterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023), deoarece acestea cuprind norme similare de plafonare a sporurilor, ce s-au aplicat succesiv, până la 1 ianuarie 2024, astfel că, în lipsa unor norme derogatorii, limitarea impusă prin legislația primară nu poate fi ignorată în calculul cuantumului sporului pentru condiții de muncă, respectarea principiilor de salarizare prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 impunând inclusiv respectarea prevederilor art. 6 lit. h) din aceeași lege, ce reglementează „principiul sustenabilității financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat, stabilite în condițiile legii”.
Nici argumentul referitor la încălcarea principiuluinediscriminării nu poate justifica o altă soluție câtă vreme, pe de o parte, așa cum, în mod constant, atât Curtea
Constituțională, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție au stabilit în mecanismele de control al constituționalității legii și, respectiv, de asigurare a interpretării și aplicării unitare a legii, corespunzător misiunilor trasate pentru fiecare dintre acestea prin Constituția României, existența unor diferențe în privința modului de stabilire a cuantumului sporurilor acordate aceleiași categorii de personal care își desfășoară activitatea într-o instituție ori altor categorii de personal decât cea din care face parte reclamanta nu constituie o încălcare a principiului nediscriminării, iar, pe de altă parte, principiul nediscriminării nici nu poate fi invocat pentru acordarea sporurilor (în acest sens, Decizia nr. 3 din 29 ianuarie 2024 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 15 februarie 2024, a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.)
