În Monitorul Oficial PARTEA I, Nr. 186/4.III.2025 a fost publicată Decizia nr, 2 din 27 ianuarie 2025 prin care Înalta Curte a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia privind interpretarea și aplicarea art. 612 alin. (1) din Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Înalta Curte a stabilit în consecință că: Transformarea posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcțiilor publice, în condițiile prevăzute la art. 406 din Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, este o obligație legală, care trebuia îndeplinită din oficiu de autoritățile și instituțiile publice până la data de 1 ianuarie 2020.
În situația în care autoritățile și instituțiile publice nu și-au îndeplinit această obligație până la 1 ianuarie 2020, persoanele
care, anterior acestei date, ocupau posturile de natură contractuală la care se referă art. 407 din Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, pot solicita, în condițiile legii, dobândirea calității de funcționar public, prin transformarea postului de natură contractuală în post aferent funcției publice.
În motivarea deciziei Înalta Curte arată că problema de drept ce formează obiectul prezentului recurs în interesul legii vizează modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 612 alin. (1) din Codul administrativ, potrivit cărora „Prin excepție de la prevederile art. 464, până la data de 1 ianuarie 2020, calitatea de funcționar public se poate dobândi și prin transformarea posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcțiilor publice, în condițiile prevăzute la art. 406”.
În esență, controversa jurisprudențială reflectăpreocuparea instanțelor de judecată de a stabili dacă textul legal limitează temporal la data de 1 ianuarie 2020 dreptul la dobândirea calității de funcționar public, prin transformarea posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcțiilor publice, și persoanelor care au fost încadrate cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată anterior datei de 1.01.2020, în contextul în care autoritatea publică nu a dispus în acest sens.
Pentru înțelegerea și corecta interpretare și aplicare adispozițiilor legale supuse analizei este necesară redarea mai multor norme juridice regăsite în titlul al II-lea din partea a VI-a a Codului administrativ, intitulat „Statutul funcționarilor publici”, după cum urmează:
„Art. 370 alin. (4) — Stabilirea posturilor în regim de funcție publică este obligatorie, în măsura în care sunt îndeplinite activități prevăzute la alin. (1)-(3), cu excepția posturilor aferente personalului din categoriile prevăzute la art. 382 lit. c), h) și i), precum și a posturilor din cadrul autorităților autonome, pentru care categoriile de personal sunt stabilite prin legislația specială.”
„Art. 406 — Autoritățile și instituțiile publice care au prevăzute în statele de funcții posturi de natură contractuală, care presupun desfășurarea unor activități dintre cele prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3), stabilesc funcții publice în condițiile prevăzute la art. 407.”
„Art. 407 — Funcțiile publice se stabilesc pe baza activităților prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3), pentru fiecare autoritate și instituție publică, prin act administrativ al conducătorului acesteia, respectiv prin hotărâre a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local.”
„Art. 464 — Calitatea de funcționar public se dobândește prin concurs, la care poate participa orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 465.”
„Art. 537 alin. (1) lit. a) — Constituie contravenții, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni: a) nerespectarea prevederilor art. 402, art. 405-410 alin. (1) și (3)-(6).”
„Art. 612 alin. (2) — În cazul prevăzut la alin. (1), persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite ca funcții publice sunt numite în funcții publice de execuție pentru care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 465 și condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional ale funcției publice.”
Interpretând sistematic toate aceste prevederi legale, seconstată că, odată cu intrarea în vigoare a Codului administrativ, s-a instituit principiul potrivit căruia prerogativele de putere publică se exercită doar prin funcțiile publice, nu și prin posturile de natură contractuală. Ca atare, dacă, înainte de intrarea în vigoare a Codului administrativ, exercitarea puterii publice se putea realiza și prin intermediul posturilor de natură contractuală, odată cu intrarea în vigoare a acestui cod, exercitarea puterii publice se poate face exclusiv prin funcțiile publice.
Textele legale indicate instituie în sarcina autorităților șiinstituțiilor publice, care au prevăzute în statele de funcțiiposturi de natură contractuală ce presupun desfășurarea unor activități dintre cele prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3) din Codul administrativ, obligația, iar nu posibilitatea, să stabilească funcții publice, în condițiile prevăzute la art. 407 din același cod.
Aceasta, întrucât dispozițiile art. 406 din Coduladministrativ sunt imperative, aspect ce rezultă nu doar din formularea textului [„autoritățile și instituțiile publice (…) stabilesc funcții publice”], ci și din obligativitatea, instituită prin art. 370 alin. (4) din Codul administrativ, de stabilire a posturilor în regim de funcție publică, dacă acestea presupun exercitarea unor prerogative de putere publică. Mai mult, nerespectarea acestor dispoziții constituie contravenție, conform art. 537 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ.
În acest context, art. 612 alin. (1) și (2) din Coduladministrativ, text legal plasat în partea a IX-a intitulată „Dispoziții tranzitorii și finale”, vine să reglementeze situația persoanelor din cadrul autorităților publice care la data intrării în vigoare a Codului administrativ ocupau posturi de natură contractuală, dar exercitau prerogative de putere publică, stabilind că, în privința acestora, dobândirea calității de funcționar public poate avea loc până la data de 1 ianuarie 2020 și prin transformarea postului de natură contractuală, nu doar prin concurs.
Norma tranzitorie în discuție nu poate fi însă privităseparat de imperativul legal, al exercitării prerogativelor de putere publică doar prin funcțiile publice, nu și prin posturile de natură contractuală (punctele 42-44, supra). De altfel, această împrejurare reiese și din litera textului, de vreme ce alin. (1) trimite la art. 406 și alin. (2) conține o formulare imperativă elocventă („sunt numite”).
Rezultă astfel că unica rațiune a textului legal supusinterpretării a fost de a institui o perioadă de grație în favoarea autorităților publice, pentru ca intrarea în vigoare a noilor reglementări să nu le afecteze organizarea și funcționarea.
În egală măsură, transformarea posturilor respective nupoate primi o altă natură decât pe aceea de obligație a autorității publice, care, după stabilirea funcțiilor publice în condițiile art. 407 din Codul administrativ, trebuia la rândul său executată din oficiu. Corelativ, aceasta nu era condiționată de manifestarea de voință a persoanelor încadrate cu contract individual de muncă.
Cât despre folosirea sintagmei „se poate” în cuprinsulart. 612 alin. (1) din Codul administrativ, aceasta nu este asociată măsurii transformării posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcțiilor publice. Prin urmare, ea nu relevă existența unei marje de apreciere de care autoritatea ar dispune în luarea măsurii și nici o eventuală condiționare a acesteia de cererea angajatului. Din contră, norma evidențiază faptul că, până la 1 ianuarie 2020, legiuitorul a instituit o excepție de la regula dobândirii calității de funcționar public, reglementând două modalități alternative de accedere în corpul funcționarilor publici, respectiv prin concurs, dar și, excepțional, prin transformarea posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcțiilor publice, în condițiile prevăzute de art. 406 din Codul administrativ.
Așadar, data de 1.01.2020 marchează limita temporalăpână la care autoritatea publică trebuia să procedeze la transformarea acestor posturi contractuale în posturi aferente funcției publice. Corelativ, doar începând cu această dată, beneficiarii normei pot pretinde recunoașterea dreptului prin cerere adresată conducătorului autorității publice, în interiorul termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut de reglementarea comună în materia civilă, ca drept general, care acoperă și sfera administrativă, respectiv de art. 2.517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.
Rezultă că termenul de 1 ianuarie 2020 nu este untermen substanțial de decădere privind dreptul de care se bucură titularii posturilor de natură contractuală, ci o dată-limită până la care autoritățile/instituțiile publice vizate trebuiau să realizeze, din oficiu, formalitățile necesare pentru îndeplinirea obligației legale privind transformarea posturilor. Altfel spus, termenul în discuție reprezintă un termen similar unuia suspensiv, autoritatea publică putându-și executa oricând, benevol, obligația legală până la împlinirea sa. Deopotrivă, faptul că această obligație legală nu a fost îndeplinită de autoritățile/instituțiile publice nu poate conduce la stingerea dreptului de numire în funcții publice, recunoscut de către legiuitor în favoarea persoanelor încadrate cu contract individual de muncă, atât timp cât acestea, anterior datei de 1 ianuarie 2020, îndeplineau toate condițiile prevăzute de lege.Așadar, obligației legale incumbând autorității publice detransformare a posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcțiilor publice îi corespunde și un drept al titularilor posturilor respective de a obține încadrarea în funcțiile publice corespunzătoare, în acord cu atribuțiile de putere publice ce se regăseau în propriile fișe de post la data intrării în vigoare a Codului administrativ.
În concluzie, în acord cu orientarea jurisprudențialămajoritară, opinia judecătorilor-raportori este că dispozițiile art. 612 alin. (1) din Codul administrativ se interpretează în sensul că transformarea posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcțiilor publice, în condițiile prevăzute la art. 406 din același cod, este o obligație legală, care trebuia îndeplinită din oficiu de angajator. În situația în care autoritățile și instituțiile publice nu și-au îndeplinit această obligație până la 1 ianuarie 2020, persoanele care, anterior acestei date, ocupau posturile de natură contractuală la care se referă art. 407 din Codul administrativ pot solicita, în condițiile legii, dobândirea calității de funcționar public, prin transformarea postului de natură contractuală în post aferent funcției publice.
