În Monitorul Oficial Nr. 283/1.IV.2025 a fost publicată Decizia Nr. 49 din 24 februarie 2025 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Tribunalul Cluj — Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.758/117/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că:
În interpretarea dispozițiilor art. 16 lit. a) și art. 17 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 121 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, volumul de muncă realizat de o persoană în perioada în care a avut contract individual de muncă încheiat cu cooperativa agricolă de producție nu poate fi valorificat ca timp util la stabilirea drepturilor de pensie.
În motivarea deciziei, Înalta Curte arată cu caracter prioritar, anterior soluționării în fonda sesizării, se constată că este necesară reformularea întrebării cu care Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată, raportat la cadrul normativ relevant și în considerarea faptului că, în accepțiunea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și a dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, rolul său este ca, în dezlegarea unor chestiuni în legătură cu interpretarea și aplicarea legii, să se ofere un răspuns util instanței de trimitere.
În acest sens, un prim aspect privește modalitatea deidentificare a textelor de lege supuse interpretării, observându-se că, deși instanța de trimitere face referire la dispozițiile art. 17 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 121 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, în discuție se află și aspecte legate de stagiul de cotizare, ce atrag incidența prevederilor art. 16 lit. a) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce implică inclusiv interpretarea acestor dispoziții.
Totodată, plecând de la argumentația expusăîn încheierea de sesizare, se constată că ceea ce se cere a se lămuri prin prezentul mecanism judiciar pentru a se putea da o dezlegare în fond a litigiului înregistrat pe rolul instanței de trimitere este dacă, în perioada în care reclamantul a avut contract individual de muncă la cooperativa agricolă de producție, volumul de muncă realizat de acesta poate fi valorificat ca timp util, respectiv dacă persoanele încadrate cu contract individual de muncă în cadrul unei cooperative agricole de producție pot cumula perioada lucrată atât ca stagiu de cotizare realizat în baza contractului individual de muncă, cât și ca timp util la pensie.
Astfel, în urma reformulării, întrebarea va avea următorul conținut:
„În interpretarea dispozițiilor art. 16 lit. a), ale art. 17 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, precum și ale art. 121 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, volumul de muncă realizat de o persoană în perioada în care a avut contract individual de muncă încheiat cu cooperativa agricolă de producție poate fi valorificat ca timp util la stabilirea drepturilor de pensie?”
Procedând, în continuare, la dezlegarea chestiunii dedrept, se impune a se reține că Legea nr. 4/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție, act normativ în prezent abrogat (în vigoare de la 8 iulie 1977 până la 28 iulie 1992, fiind abrogat și înlocuit prin Legea nr. 80/1992), prevedea la art. 1 că „Membrii cooperativelor agricole de producție au dreptul la pensie și alte drepturi de asigurări sociale, în condițiile prezentei legi. Dreptul la pensie și celelalte drepturi de asigurări sociale se acordă în raport de munca prestată de fiecare cooperator, de vechimea în muncă, precum și de rezultatele obținute de unitatea agricolă cooperatistă în îndeplinirea planului de producție, de venituri și de cheltuieli”.
Art. 13 și 14 din Legea nr. 4/1977 defineau ce anumeconstituie vechime în muncă pentru un membru cooperator. Astfel, „vechimea în muncă, în înțelesul prezentei legi, reprezintă totalul anilor în care cooperatorul a lucrat cel puțin 200 zile calendaristice în unitatea agricolă cooperatistă”, respectiv „numărul anilor în care cooperatorul a lucrat mai puțin de 200 zile calendaristice anual intră în calculul vechimii în muncă numai dacă acesta și-a îndeplinit obligațiile stabilite și a efectuat volumul de muncă prevăzut pentru realizarea sarcinilor din planul de producție, de venituri și cheltuieli pe anul respectiv”.
Acest act normativ se referea exclusiv la membriicooperativelor agricole de producție, iar nu și la persoanele angajate cu contract de muncă în cadrul acestor organizații (astfel cum rezultă din dispozițiile art. 5 din Legea nn r. 4/1977 — „Toți cooperatorii apți de muncă, inclusiv membrii de familie ai cadrelor de conducere care nu lucrează în alte sectoare de activitate și ai persoanelor încadrate cu contract de muncă în unitățile agricole cooperatiste, au obligația să lucreze cel puțin 200 zile calendaristice anual”).
Mai mult, potrivit art. 41 din Legea nr. 4/1977,„(1) Vechimea în muncă a membrilor cooperativelor agricole de producție se ia în considerare numai pentru stabilirea drepturilor de pensie și altor drepturi de asigurări sociale, potrivit prevederilor prezentei legi. (2) Perioada de timp în care o persoană a lucrat în cooperativă pe bază de contract de muncă se cumulează cu vechimea în muncă în cooperativă în calitate de membru, în vederea stabilirii pensiei potrivit prezentei legi, dacă persoana respectivă nu are drept la pensie în cadrul asigurărilor sociale de stat”.
Prin urmare, per a contrario, din moment ce o persoană beneficiază de dreptul la pensie în sistemul asigurărilor sociale de stat deschis prin valorificarea stagiului de cotizare realizat în baza unui contract individual de muncă, aceasta nu poate cumula vechimea dobândită ca salariat al cooperativei cu cea lucrată în aceeași cooperativă, în calitate de membru cooperator.
Coroborând aceste prevederi legale cu cele carereglementau angajarea și retribuirea persoanelor încadrate cu contract de muncă în cadrul fostelor cooperative agricole de producție (cuprinse în Legea nr. 1/1982, Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, republicată, cu modificările ulterioare, Codul muncii din 1950, cu modificările ulterioare, Codul muncii — Legea nr. 10/1972, cu modificările ulterioare, și Statutul cooperativelor agricole de producție), rezultă că în cadrul unităților agricole desfășurau activitate, în principal, două categorii de personal: membrii cooperatori și persoane încadrate cu contract de muncă, retribuite de stat.
De exemplu, conform art. 78 din Legea nr. 1/1982,„(1) Pentru contribuția adusă la realizarea planului de producție, cooperativa agricolă acordă inginerului șef, contabilului șef și șefilor de fermă, retribuții de stat, o retribuție reprezentând până la 15% din retribuția cuvenită funcției de președinte, în raport cu realizarea planului producției fizice. (2) Specialiștii agricoli retribuiți de stat, aleși în funcția de președinte și care îndeplinesc și atribuțiile de inginer șef, primesc o retribuție de până la 25% din retribuția cuvenită pentru funcție de președinte, în raport cu realizarea producției fizice. (3) Specialiștii agricoli retribuiți de stat, aleși în funcția de președinte, care nu îndeplinesc și atribuțiile de inginer șef, precum și șefii secțiilor de mecanizare retribuiți de stațiunea pentru mecanizarea agriculturii, aleși în funcția de președinte, primesc din partea cooperativei agricole o retribuție de până la 20% din retribuția funcției de președinte. (4) Retribuțiile prevăzute la alin. (1)-(3) se aprobă de adunarea generală a cooperativei agricole de producție. (5) Specialiștii agricoli și contabilul șef din cooperativele agricole de producție, retribuiți de stat, participă la beneficiile realizate în cadrul planului și peste plan, în condițiile stabilite pentru cooperatori”.
Totodată, potrivit art. 34 din lege, „Nivelul retribuției de bază pentru celelalte funcții de conducere și de execuție tehnice, economice, de altă specialitate, administrative, de servire și pază se stabilește în raport cu venitul mediu anual realizat de cooperatorii care lucrează nemijlocit în producție și execută volumul de muncă aprobat de adunarea generală, precum și în raport cu valoarea producției fizice planificate, mărimea și complexitatea unității, fără a depăși limitele stabilite față de retribuția de baza calculată pentru funcția de președinte, potrivit anexei nr. 2”.
Drepturile de retribuire pentru personalul careîndeplinește funcții de conducere și de execuție tehnice, economice, de altă specialitate, administrative, de servire și pază se acordau cu condiția ca aceștia să execute, în raport cu mărimea și complexitatea unității, lucrări agricole reprezentând 25-50% din volumul de muncă stabilit pentru cooperatorii care lucrează nemijlocit în producție, potrivit hotărârii adunării generale, fără a primi, pentru aceste lucrări, o retribuție distinctă față de cea cuvenită pentru funcția îndeplinită (art. 38 din același act normativ).
În aceste condiții, pentru personalul în cauză nu seacorda o retribuție separată de cea cuvenită funcției îndeplinite, avută în baza contractului individual de muncă, ci alocarea acesteia era condiționată de executarea unor lucrări agricole, fără ca prin aceasta să se recunoască distinct o altă vechime în muncă, astfel cum este aceasta definită de art. 13 din Legea nr. 4/1977.
În acest context, persoanele care nu au avut calitatea demembru cooperator nu pot valorifica aceeași activitate lucrativă — contribuția adusă la realizarea planului de producție, pe două planuri, în sensul solicitării recunoașterii perioadei în cauză ca vechime în muncă și, în același timp, ca plată suplimentară pentru funcția deținută în baza contractului individual de muncă.
De altfel, pentru persoanele încadrate în baza unuicontract individual de muncă încheiat cu cooperativa agricolă de producție, drepturile de pensie erau reglementate de Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, cu modificările ulterioare (în vigoare de la 1 iulie 1977 până la 31 martie 2001, fiind abrogată și înlocuită prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare — Legea nr. 19/2000).
Mai trebuie reținut că noțiunea de „timp util la pensie”a fost menționată pentru prima dată în cuprinsul Legii nr. 80/1992, în art. 32 — „(1) Constituie timp util la pensie și perioada în care persoanele cuprinse în asigurarea socială prevăzută de prezenta lege au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producție sau au achitat contribuția minimă prevăzută de Legea nr. 5/1977. (…) (2) Timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă”.
Calculul timpului util (respectiv stabilirea vechimiiîn muncă), așa cum a fost reglementat de legislația proprie sectorului asigurărilor sociale pentru agricultori, se efectua doar în cazul membrilor cooperatori, pentru personalul angajat cu contract de muncă, atât din punctul de vedere al vechimii, cât și al calculului pensiei aplicându-se un alt regim juridic, o altă reglementare, respectiv cea a Codului muncii și a Legii nr. 3/1977, astfel cum s-a arătat în precedent.
Ulterior, art. 160 alin. (1) și (3) din Legea nr. 19/2000 stabilește ce reprezintă „stagiu de cotizare” și „timp util la pensie realizat de agricultori”. Astfel, „vechimea în muncă recunoscută pentru stabilireapensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare” și „constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cel realizat anterior apariției Legii nr. 80/1992”.
De asemenea, potrivit capitolului B secțiunea a VIII-apct. 39 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001 (Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000), „prin timp util la pensie realizat de agricultori, prevăzut la art. 160 alin. (3) din lege, se înțelege perioada în care foștii membrii cooperatori au realizat un volum de muncă în fostele unități agricole potrivit prevederilor Legii nr. 4/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție, calculat conform metodologiei utilizate la aplicarea Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare”.
Dispoziții similare se regăsesc și în cuprinsul Legiinr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare. În acest sens, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 16 lit. a), „constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii: a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001”.
Conform art. 17 alin. (3) din același act normativ,„constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001”.
Prin art. 121 din Normele de aplicare a prevederilor Legiinr. 263/2010 se arată că „(1) Prin timp util la pensie realizat de agricultori, prevăzut la art. 17 alin. (3) din lege, se înțelege perioada în care foștii membri cooperatori au realizat un volum de muncă în fostele unități agricole, potrivit prevederilor Legii nr. 4/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție, calculat potrivit metodologiei utilizate la aplicarea Legii nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare. (2) Timpul util la pensie realizat de agricultori se calculează în ani și se determină prin raportarea volumului total de muncă, exprimat în numărul de norme realizate în întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă cooperatistă, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor. Fracțiunile de an se neglijează. (…)”
Examinând aceste dispoziții legale, rezultă că valorificareatimpului util ca vechime în muncă, în raport cu normele lucrate la cooperativa agricolă de producție, se poate efectua doar în cazul membrilor cooperatori, nu și în situația în care se invocă existența unui contract individual de muncă de către pretinsul beneficiar al dreptului.Volumul de muncă realizat — concretizat în normede muncă — valorificabil ca „timp util” la calculul drepturilor de asigurări sociale este o noțiune specifică membrilor cooperatori, acesta dând dreptul la stabilirea stagiului de cotizare.
Aceeași perioadă lucrată nu poate fi valorificată ca stagiude cotizare de două ori în sistemul public de asigurări sociale (atât ca „vechime în muncă”, cât și ca „timp util”).
Se remarcă și faptul că, odată cu intrarea în vigoarea Legii nr. 19/2000, sistemul de pensii al agricultorilor a fost integrat în sistemul public de pensii, după cum rezultă din art. 180 din lege.prevederilor Legii nr. 263/2010 prevede posibilitatea cumulării doar a veniturilor realizate într-un sistem neintegrat sistemului public la calcularea punctajului, nu și a „dublării” aceleiași perioade lucrate în două sisteme (integrate) la calculul stagiului de cotizare în sistemul public de pensii.
Astfel, potrivit alin. (1) și (2), „Pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 în care o persoană a fost asigurată simultan atât în sistemul de asigurări sociale de stat, cât și în alte sisteme de asigurări sociale, integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat, la stabilirea punctajului se utilizează salariile brute sau nete, după caz, inclusiv sporurile cu caracter permanent, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă”, „Prin excepție de la prevederile alin. (1), în situațiile în care o persoană a fost asigurată simultan la sistemul de asigurări sociale pentru agricultori, sistemul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale și la sistemul de asigurări sociale de stat, la stabilirea punctajului se cumulează veniturile asigurate din perioadele respective”.
Drept urmare, în lipsa oricăror dispoziții legale care săprevadă posibilitatea, pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncă în cadrul unei cooperative agricole de producție, de a valorifica perioada lucrată atât ca stagiu de cotizare realizat în baza contractului individual de muncă, cât și ca timp util la pensie, se apreciază că un astfel de cumul nu este posibil.
