Tema de drept: S-a pus problema, în practica judiciară, dacă în cauzele având ca obiect vătămarea integrității corporale sau pierderea vieții unei persoane într-un accident rutier, la rezolvarea acțiunii civile instanța trebuie să țină seama de prevederile art. 37 din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 23/2014. (CA Alba Iulia)
- Materia: penal
- Subcategoria: alte tipuri de cauze
- Acte normative incidente: art. 37 din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 23/2014
- Cuvinte cheie: acțiunea civilă în procesul penal, asigurare de răspundere civilă
Punctul de vedere al INM, cu care participanții au fost, în unanimitate, de acord, a fost în sensul că norma în discuție reglementează o serie de aspecte privind acordarea despăgubirilor pentru persoanele vătămate prin accidente rutiere produse de conducătorii auto care beneficiază de asigurare de răspundere civilă delictuală. Ca urmare, norma reglementează aspecte în legătură cu răspunderea contractuală a asigurătorului față de asigurat, în diferite situații, în funcție de stabilirea culpei asiguratului în producerea accidentului, existența sau nu a unui proces penal în curs etc.
Or, potrivit art. 19 alin. (1) C.p.p., acțiunea civilă exercitată în procesul penal are ca scop tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.
Chiar dacă admitem că, în urma pronunțării deciziei nr. 1/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, principiul antrenării răspunderii în procesul penal pe temei exclusiv delictual a fost mult atenuat, oricum nu se poate ajunge la concluzia că Norma sus-menționată se aplică în procesul penal.
Astfel, pe de o parte, în chiar decizia menționată se face referire la prevederile legale în materia asigurărilor de răspundere civilă, iar Norma în discuție este un act normativ cu forță inferioară legii.
Pe de altă parte, din chiar conținutul Normei rezultă că aceasta se aplică, de regulă, în situații care exclud existența unui proces penal sau cel puțin rezolvarea acțiunii civile în cadrul acesteia.
Premisa aplicării art. 37 din Normă, la care autorul întrebării face referire, este reglementată în cuprinsul art. 36 și are în vedere situația în care persoana păgubită înaintează avizarea de daună către RCA, FPVS sau BAAR, după caz, deci pornește de la premisa rezolvării pe această cale a problemei despăgubirilor.
Mai mult decât atât, chiar art. 37 alin. (3) se referă la posibilitatea asigurătorului RCA de a efectua investigații, anterior plății despăgubirilor, în cazul în care nu există un dosar penal. La rândul său, art. 47 stabilește cazurile în care despăgubirile se stabilesc pe cale amiabilă, chiar și atunci când există pe rol un dosar penal cu privire la accident: acțiune penală stinsă prin împăcarea părților, persoana păgubită își ia angajamentul să restituie despăgubirea primită, în funcție de decizia instanței penale etc. Se poate deci observa, din cele de mai sus, că Norma este aplicabilă în cazurile în care nu se ajunge la obligarea la despăgubiri în procesul penal. Per a contrario, nu se va aplica la rezolvarea acțiunii civile în procesul penal.
Trebuie menționat și faptul că Norma invocată nu mai este în prezent în vigoare, ea fiind înlocuită de mai multe reglementări succesive cu conținut similar (ultima fiind Norma ASF nr. 20/2017), cu privire la aplicarea cărora rămân valabile cele de mai sus.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, care a avut loc la Curtea de Apel București, între 16 şi 17 mai 2019.
