Titlul problemei de drept: Prescripţia dreptului de a solicita executarea silită în cazul contractelor de credit încheiate anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, declarate scadente anticipat ulterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil – incidenţa dispoziţiilor art. 2526 Noul Cod civil cu privire la ratele scadente anterior declarării scadenţei anticipate a întregului credit. (Curtea de Apel Galaţi)
- Materia: civil
- Subcategoria: executare silită
- Obiect ECRIS: contestație la executare
- Acte normative incidente: art. 2.526 C. civ., art. 706 alin. (2) teza I, art. 711 C. proc. civ.
- Cuvinte cheie: contract de credit, prescripția dreptului de a obține executarea silită
Aspectele puse în discuţie au privit pe de o parte aplicarea în timp a legii civile în ceea ce priveşte ratele de credit, opinându-se că, în ceea ce priveşte ratele lunare scadente sub imperiul Decretului nr. 167/1958, prescripţia ce curge separat pentru fiecare rată rămâne supusă prevederilor acestui act normativ, iar în ceea ce priveşte ratele lunare scadente ulterior intrării în vigoare a noului Cod civil, prescripţia ce curge şi în această situaţie separat pentru fiecare rată este guvernată de dispoziţiile noii legi. În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 2526 teza finală C.civ. în situaţia contractelor de credit cu plata eşalonată, declarate scadente anticipat, au fost exprimate două opinii sub acest ultim aspect.
Într-o opinie s-a considerat că dispoziţiile art. 2526 teza finală C.civ. nu sunt aplicabile contractelor de credit în care părţile au convenit restituirea eşalonată a împrumutului acordat, întrucât, în această situaţie, prestaţiile succesive reprezentate de ratele lunare conform graficului de rambursare sunt prin natura lor divizibile, astfel că în cazul declarării scadenţei anticipate a unui astfel de contract nu poate fi admis că de la data declarării scadenţei anticipate curge un singur termen de prescripţie pentru întregul credit acordat. Situaţia ar putea fi diferita în cauzul liniei de credit, unde este prevăzut un singur termen în favoarea debitorului împrumutat. Un exemplu de prestaţie nedivizibilă s-a considerat a fi construcţia unei case.
Într-o altă opinie s-a considerat că dispoziţiile art. 2526 teza finală C.civ. sunt aplicabile contractelor de credit în care părţile au convenit restituirea eşalonată a împrumutului acordat, astfel că în cazul declarării scadenţei anticipate a unui astfel de contract de la data declarării scadenţei anticipate curge un singur termen de prescripţie pentru întregul credit acordat, existând însă şi în această ultimă ipoteză divergenţe de opinie privind legea aplicabilă prescripţiei extinctive în sensul fie al aplicării dispoziţiilor noului Cod civil întregului contract de credit încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 2526 C.civ., fie al aplicării noului Cod Civil din perspectiva aplicării art. 2526 C.civ. numai cu privire la ratele devenite scadente după intarea in vigoarea a Noului Cod civil, respectiv a Decretului nr. 167/1958 pentru ratele devenite scadente anterior intrării in vigoare Noului Cod civil.
Ca o chestiune adiacentă s-a pus în discuţie problema recunoaşterii datoriei în contextul unui contract de credit, în situaţia existenţei mai multor rate restante şi a efectuării unei plăţi de către împrumutat, apreciindu-se în unanimitate că, în lipsa precizării exprese de către debitor cu privire la imputaţia plăţii, plata efectuată echivalează cu o recunoaştere a întregii datorii înregistrată la acel moment.
Opinia Institutului Național al Magistraturii
Art. 2.526 C. civ., ce constituie regula în ceea ce privește momentul de început al curgerii prescripției dreptului material la acțiunea în executarea prestațiilor succesive.
Potrivit art. 706 alin. (2) teza I cod procedură civilă, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită; așadar, norma conține regula generală în ceea ce privește începutul curgerii prescripției dreptului de a obține executarea silită, iar aplicarea acesteia nu se realizează după cum prestația ce face obiectul executării silite are caracter uno icto sau este cu executare succesivă.
Este adevărat că, potrivit art. 711 cod procedură civilă, prevederile privind prescripția dreptului de a cere executarea silită se completează cu dispozițiile Codului civil privitoare la prescripția extinctivă, însă, cu privire la începutul cursului prescripției, nu există niciun temei pentru a apela la dispozițiile de drept substanțial (în concret. art. 2526 C. civ) întrucât este prevăzută o regulă expresă chiar în codul de procedură civilă – art. 706 alin. (2) teza I C. proc. civ.
Art. 2526 C. civ. rămâne, astfel, să reglementeze numai prescripţia care priveşte dreptul material al acţiune.
În sfera contractelor de credit, aceste dispoziţii legale s-ar putea aplica, de exemplu, în cazul acţiunilor iniţiate în temeiul unor contracte de credit, contracte de ipotecă, precum și al oricăror alte înscrisuri care au caracter de instrumente de garantare a respectivelor credite, încheiate la solicitarea creditorilor, în cazul în care cesionarul este o entitate ce desfășoară activități de recuperare creanțe.
Aceasta deoarece în această ipoteză se pierde caracterul executoriu, potrivit art. 58 alin. (5) din Ordonanța de urgență nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori,
Astfel, din perspectiva prestaţiilor debitorului/împrumutatului, putem reţine că, în cazul restituirii împrumutului în rate lunare, acestea alcătuiesc un tot unitar, iar prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care ultima prestație devine exigibilă, după cum, în cazul plăţii dobânzii ori/şi a comisioanelor, prestaţiile succesive păstrează un caracter individual, iar prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă.
În concluzie, opinia INM este aceea că momentul de la care începe să curgă prescripția dreptului de a obține executarea silită a ratelor din cadrul unui contract de credit bancar este cel conferit de art. 706 alin. (2) teza I C. proc. civ., iar nu de art. 2.526 C. civ., prescripția începând să curgă de la momentul la care fiecare rată de credit a devenit scadentă (cu distincțiile referitoare la regimul juridic aplicabil anterior și ulterior datei de 1 octombrie 2011).
În ipoteza declarării scadenței anticipate, de la data declarării scadenţei anticipate curge un singur termen de prescripţie pentru întregul credit acordat (fiind în integralitate susceptibil de fi pus în executare silită).
Participanții și-au însușit cu unanimitate opinia formatorilor INM.
Această problemă de drept reprezintă un extras din minuta întâlnirii președinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel (online) – București, 15 decembrie 2020.
