Înalta Curte de Casație și Justiție a admis un recurs în interesul legii și a stabilit că, în litigiile având ca obiect plângere contravenţională, instanţa de judecată poate invoca, din oficiu, prescripţia executării sancţiunii contravenţionale. Recursul în interesul legii a fost formulat de Curtea de Apel Brașov și a vizat aplicarea art. 14 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Decizia nr.18 în dosarul nr.1423/1/2022 a ÎCCJ – completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii:
Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, stabileşte că:
În aplicarea art. 14 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, în litigiile având ca obiect plângere contravenţională, instanţa de judecată poate invoca, din oficiu, prescripţia executării sancţiunii contravenţionale.
Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Textul de lege vizat de recursul în interesul legii:
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis un recurs în interesul legii și a stabilit că, în litigiile având ca obiect plângere contravenţională, instanţa de judecată poate invoca, din oficiu, prescripţia executării sancţiunii contravenţionale. Recursul în interesul legii a fost formulat de Curtea de Apel Brașov și a vizat aplicarea art. 14 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Curtea de Apel Brașov a identificat două orientări în jurisprudență. Într-o primă opinie, se considera că se poate invoca din oficiu prescripția executării sancțiunii contravenționale în litigiile având ca obiect plângere contravențională, pentru că dispozițiile art. 14 alin. (2) din O.G. nr.2/2001, introduse prin Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, derogă de la dispozițiile art. 711 Cod de procedură civilă care trimit la dispozițiile Codului civil, inclusiv la art. 2512 alin. (2) Cod civil, potrivit căruia ”organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu”.
Cea de-a doua opinie a fost în sensul că art. 14 alin. 2 din OG 2/2001 prevede faptul că prescripția executării sancțiunilor contravenționale ”poate fi constatată de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale”, ceea ce relevă o facultate a instanței de a constatat prescripția, la cererea petentului, în cadrul procedurii judiciare a plângerii contravenționale și nu doar în cadrul unei contestații la executare. Mai mult, potrivit noului Cod civil, norma generală aplicabilă în lipsa unor prevederi speciale este în sensul că prescripția nu reprezintă o normă de drept imperativă, neputând fi invocată de instanță, din oficiu.
Punctul de vedere al colegiului de conducere al Curții de Apel Brașov a fost în sensul primei opinii, respectiv că se poate invoca din oficiu prescripția executării sancțiunii contravenționale în litigiile având ca obiect plângere contravențională.
DOCUMENT – Hotărârea Curții de Apel Brașov prin care ÎCCJ a fost sesizată cu un recurs în interesul legii:
Alte două recursuri în interesul legii admise, unul respins
ÎCCJ a mai admis, luni, două recursuri în interesul legii. În cazul unuia dintre acestea, formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba, Înalta Curte a decis: ”Dispoziţiile art. 52 alin. 4 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, introduse prin Legea nr. 101/2019, nu se aplică persoanelor prevăzute de art. 36 alin. 1 lit. e) şi h) din Legea nr. 80/1995, care au trecut în corpul ofițerilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 101/2019.”
Un alt RIL admis a fost formulat de Curtea de Apel Cluj și se referă la dispoziții ale Legii 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă:
”În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 262 alin. (4), prin raportare la prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, căile de atac promovate de debitorul societate de asigurare/reasigurare faţă de care a fost deschisă procedura falimentului, împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care au fost soluţionate acţiunile unui/unor creditor/creditori pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului introduse pe rolul instanţelor înaintea deschiderii acestei proceduri, nu sunt suspendate de drept.”
În schimb, a fost respins, ca inadmisibil, un recurs în interesul legii promovat de Avocatul Poporului, cu referirea la următoarea problemă de drept: ”Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor pct. 3 coroborat cu pct. 6-8 şi pct. 12 raportat la anexa nr. 2 din Ordinul Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătăţii şi Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării, cu completările ulterioare şi dispoziţiile pct. 1-5 din Ordinul Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătăţii şi Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 125/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990, în sensul de a se stabili dacă activitatea desfăşurată în cadrul fostelor centre teritoriale de calcul poate fi încadrată în grupa a II-a de muncă.
DOCUMENT – Comunicatul ÎCCJ cu privire la deciziile pronunţate în recurs în interesul legii în şedinţa din 3 octombrie 2022:
