Am avut bucuria, în aceste zile de sfârșit de an școlar, să discut cu o fostă absolventă a Liceului Vocațional Pedagogic ,,Nicolae Bolcaș”, Beiuș, profesor Luana Antonia Tîrnăveanu:
– Când ați terminat Liceul Pedagogic din Beiuș și ce amprentă a pus asupra dumneavoastră din punct de vedere profesional?
-Am urmat acest liceu, deoarece în familie am avut numeroase modele de cadre didactice, care au dorit să aleg același drum, deși nu așa a început totul. Părinții vremii știau ce-i mai bine pentru copilul lor, așadar nu am fost susținută în a face ceea ce-mi doream de fapt cel mai mult, să fiu artist cu acte-n regulă.
Imi amintesc acum cu drag cum din câțiva lei pe care-i primeam pentru a cumpăra mâncare, puneam deoparte jumătate ca la sfârșitul lunii să-mi pot plăti o oră de desen, fără știrea alor mei, desigur. Bineînțeles, din ambiție și ciudă, nu am vrut sub niciun chip să fiu profesor, aspirând mereu spre latura artistică, deoarece de mică pictam, cântam și urmam cursuri de teatru.
Așa s-au aliniat totuși astrele, că m-am trezit elevă în băncile clasei cu profil pedagogic la Beius, profil reînființat de bunicul meu, Gavril Hădărean și sub sunet de clopoțel,eram la finele anului școlar în anul 2014.
Știam că nu voi folosi profilul acesta, pentru că nu voiam să mă desprind de visul meu, dar în toamna anului 2014 soarta mi-a întors iar spatele, și m-a purtat pe băncile unei facultăți de unde cele mai mari șanșe erau să devin tot cadru didactic.
– Când ați realizat totuși că veți deveni profesor?
– Ca orice student care dorește să-și suplimenteze bănuții veniți de acasă, o fostă elevă a bunicului meu, Sorana Micula- fostă Lungu-, care din păcate nu mai este printre noi, m-a prezentat dnei. Natalia Ștefan, directorul Școlii Winnie Academy Primary School din Oradea, care mi-a oferit prima și cea mai importantă oportunitate de a mă alătura educației.
Aici, pe lângă predarea efectivă la clasă, am avut șansa de a împărtăși copiilor ,,hobby-urile” mele. Astfel, cream piese de teatru pe care le prezentam întregii școli, sau țineam cursuri de desen și pictură, cursuri la care copiii se înghesuiau să prindă un loc. Acești ani la “Winnie” au fost dulcele care mi-au deschis apetitul pentru învățământ. Atunci mi-am deschis sufletul și mintea și mi-am dat seama că destinul era în buzunarul meu…era moneda cu care urma să îmi plătesc viitorul.
– Ce s-a întâmplat după experiența avută la Winnie?
– În perioada 2020-2021, în miezul pandemiei, am fost cadru didactic la școala Gimnazială ,,Nicolae Popoviciu”, Beiuș, la clasele cu alternativă educațională step by step, iar predarea online ne-a inspirat pe mine și pe mama mea, prof. Hădărean Diana, să coordonăm volumul internațional ,, 21 st Century, New Trends in Teaching and online education During Pandemic Time ”- volum în care am adunat articole ale profesorilor din peste 10 țări despre experiențe de predare online.
În timpul anului școlar, tot la insistențele mamei, m-am înscris la definitivat, pe care l-am luat cu nota 9,35. Povestesc asta, pentru că recunosc că nu am stat cum stau alții o vară întreagă cu burta pe carte și în urma notei, mi-am dat seama cât de bogat era bagajul informațional după 4 ani la acea vreme petrecuți la catedră, în miezul predării.
-Cum ați ajuns în Austria și cum ați reușit să deveniți cadru didactic?
-Împinsă de iubire, am făcut un pas mare, pe care nu am crezut că am să-l fac vreodată: mi-am părăsit țara, deși eram conștientă că cel mai probabil fiind vorba de o limbă total străină mie va trebui să renunț la cealaltă iubire a mea, învațământul!
La plecare însă, fără să-mi dau seama, DESTINUL, își făcuse loc printre bagaje, urmând să-mi deschidă o nouă poartă, într-unul dintre cele mai mari orașe ale Europei. Mi-am întocmit dosarul si curriculum vitae cu tot ceea ce realizasem până atunci și am pretins în fața celui mai mare lanț de grădinițe din Viena ( 182 la număr), KIWI – KINDER IN WIEN), că merit o șansă pentru a demonstra ceea ce pot să fac când vine vorba de educație.
Cu mult devotament și dăruire, m-am implicat în tot ceea ce au însemnat activități educaționale copii, părinți și colegi. Am încercat pe toată perioada, să ofer oportunități de dezvoltare multiple copiilor inclusiv învățarea prin artă și deasemenea am pus un mare accent pe munca în echipă, considerând-o a doua mea familie. Tot în acest an, am avut bucuria să fiu aleasă dintre sute de profesori, în a fi principalul subiect în videoclipul de prezentare al grădiniței, care promovează bilingualism ( abilitatea de a folosi două limbi străine în viața de zi cu zi).
Sistemul educațional și oamenii de aici, nu m-au făcut niciodată să mă simt o străină, și și-au deschis brațele pentru a primi alte idei, alte metode de predare, alte concepții, alte principii, venite din partea altei culturi, dintr-o altă țară europeană. Și ca să nu pierd legătura cu școala care mi-a cusut destinul, am realizat prima ediție a proiectului de interculturalitate ,,România pe valsuri Vieneze” împreună cu Prof Diana Hădărean, unde am prezentat copiilor din Viena, cele mai frumoase părți ale țării noastre, copiii putând gusta inclusiv bucate tradiționale.
-Ce planuri de viitor aveți?
Acum, simt nevoia să mă odihnesc puțin, pentru că a fost un an plin.
La încheierea anului școlar, am primit din partea conducerii, o scrisoare care m-a emoționat până la lacrimi,de mulțumire si apreciere pentru tot ceea ce însemn și ceea ce am făcut pentru această instituție de când sunt aici, o scrisoare pe care mi-aș fi dorit să o primesc când lucram în învățământul românesc, în țara mea.
-Cât despre viitor, sunt prinsă într-o luptă continuă cu învățarea limbii germane, pentru a mă putea întoarce la marea mea iubire, învățământul primar.
Vreau să demonstrez că atunci când faci ceva cu pasiune, pur si simplu nu te poți opri, o faci bine și cel mai important, o faci oriunde în lume!
