Comisarul șef Florin Lăzău este unul dintre cei mai cunoscuți polițiști bihoreni și printre cei mai apreciați specialiști criminaliști din România. Distins cu premiul ”Polițistul anului 2007” în Bihor, este șeful Serviciului Criminalistic din Poliția județeană, vicepreședinte al Asociației Grafologilor din România și președinte al secției „inovare, cercetare, dezvoltare” din cadrul „Asociației Criminaliștilor din România”. A fost invitat să susțină prezentări alături de experți europeni și ai FBI și este autorul primului ghid practic de criminalistică din România. Este expert în întocmirea portretelor robot și specialist în tehnica îmbătrânirii faciale. În vârstă de 45 de ani, este căsătorit, are trei copii și recunoaște că își face cu pasiune și entuziasm profesia. Despre munca de polițist și despre cum e să contribui la prinderea suspecților prin realizarea unor portrete-robot, despre familie, latura sa artistică și cartea bazată pe experiențe personale pe care o pregătește – comisarul-șef Florin Lăzău a vorbit într-un interviu în exclusivitate pentru BihorJust.
SCURTĂ PREZENTARE:
Florin Lăzău este născut pe 27 iulie 1975, în Oradea. A urmat școlile nr. 8 și nr. 17 din orașul natal, liceul industrial nr.4, profil electro-mecanic auto și Facultatea de Drept din cadrul Universității „Agora” din Oradea. Între 1997 și 1999 a fost cursant al Școlii de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina, iar în 2011 a susținut Masterul în Științe Penale și Criminalistică.
Între 1999 și 2000 a fost agent în cadrul Poliției Municipiului Oradea, Biroul Ordine Publică, iar pânp în 2004 a activat la Biroul Furturi din Auto. A trecut apoi la Serviciul Criminalist Bihor, unde, din 2008, este ofițer. Opt ani mai târziu, pe 27 decembrie 2016, devine șeful Serviciului Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bihor, după ce a câștigat concursul în acest sens. În prezent, are grad de comisar-șef.
Florin Lăzău este președinte al secției Inovare, cercetare, dezvoltare din cadrul Asociației Criminaliștilor din România și vicepreședinte al Asociației Grafologilor din România.
Între 2004 și 2010 a urmat cursuri de criminalistică în cadrul Institutului Național de Criminalistică și a absolvit Școala de Arte „Francisc Hubic” Oradea – profil grafică – promoția 2007. A absolvit un curs de artă criminalistică în cadrul „Northwestern University for Public Safety-Chicago”, în 2008, și este certificat și acreditat internațional ca „forensic artist” (artist criminalist) de către I.A.I – Asociația Internațională a Identificărilor din Statele Unite
Reporter: Ce v-a atras la meseria de polițist? Vă doreaţi să fiţi criminalist când eraţi adolescent?
Comisarul-șef Florin Lăzău: Nu mi-am ales meseria, profesia m-a ales pe mine. Când ești nesigur de misiunea ta, de ceea ce tu crezi că ești menit să întreprinzi dar rămâi deschis, te afli în flux, te regăsești în chemare, ești pus în fața vocației. Prudența era cuvântul de ordine în viața mea, prudența avea întâietate în orice context cu „șablonul” risc. Mânat de sentimentul de corectitudine și bună înțelegere a lucrurilor, de a restabili starea inițială a percepției mele de copil, adolescent și mai apoi de tânăr asupra lumii și a valorilor ce o guvernează, am dorit să activez într-un mediu controlat metodic și măsurat mai întâi de circumspecția proprie și pe urmă de exigența profesiei mele. O lege universală spune că tot ceea ce facem este declanșat de dorințele noastre interioare, nevoi și instincte, multe dintre ele venind de undeva din subconștient.
Drumul nostru în viață are ca bază de pornire un fapt, o stare, o experiență, o acțiune petrecută la un moment dat. În viață, suntem liberi să alegem ceea ce ne dorim, ceea ce credem că ne reprezintă cel mai bine interesele. Totuși, într-o oarecare măsură, alegerea e făcută dinainte de a ne naște, dinainte de a ne găsi noi înșine menirea. Lipsește doar interacțiunea la nivel conștient cu aceasta și atunci se va produce materializarea ideilor, născute din dorințe, nevoi, trăiri, curiozități, stări precum frustrarea ori decepția, dar și satisfacția ori împlinirea. Drumul sinuos al vieții m-a ghidat și m-a adus acolo unde, instinctiv, voiam să ajung, chiar dacă, pe parcurs, opțiunile mele privitoare la profesia și menirea mea erau cu totul altele. În final, destinația era stabilită, mă regăsesc în specialitatea de criminalist, căreia mă dedic și o exercit cu entuziasm. Deocamdată este una dintre misiunile mele.
Reporter: Care a fost cel mai greu caz de până acum?
Comisarul-șef Florin Lăzău: Dificultatea cazurilor la care am lucrat ca portretist criminalist au constat în incapacitatea martorului de a-și aminti semnalmentele fizionomice ale autorului. În rest, pentru mine fiecare caz în parte reprezintă o provocare. N-aș putea să amintesc sau să cataloghez ca dificil un caz anume, toate cazurile sunt unice, diferențiindu-se ca și complexitate, gravitate ori grad de implicare a participanților la actul infracțional. Cel mai deranjant aspect al procesului de realizare a unui portret robot este atunci când martorul sau victima nu reține trăsăturile făptuitorului, iar mai apoi, din dorința de a nu dezamăgi, își creează propria versiune, propria realitate deformată, influențată de personalitatea, educația, profesia și experiența sa de viață.
În calitate de șef al structurii criminalistice, împreună cu colegii mei, ne-am confruntat cu o serie de dificultăți inerente de care te lovești în activitatea de cercetare și mai apoi de expertiză criminalistică, în cazurile penale, în special în cele comise de către autori necunoscuți. Cele mai provocatoare, dificile și care necesită un efort suplimentar uman dar și logistic, sunt cauzele în care victimele infracțiunilor de omor, dar și autorii acestora, sunt în primă fază neidentificate.
Munca tehnicienilor, specialiștilor și experților criminaliști se desfășoară în mare parte, în „umbră”, în spatele activităților investigative și anchetelor desfășurate de către colegii din cadrul formațiunilor operative. Noi, criminaliștii, aducem argumente pentru susținerea unui raționament, descoperim, ridicăm și punem la dispoziție probe și mijloace de probă prin cercetarea tehnico – științifică a locului faptei, contribuim la identificarea suspecților și/sau autorilor de infracțiuni prin exploatarea eficientă a urmelor de toate categoriile descoperite în câmpul infracțional și ne susținem concluziile date în rapoartele de expertiză și constatări criminalistice prin demonstrațiile științifice efectuate.
Cazurile în care victimele sunt copii te marchează cel mai mult
Reporter: Care este cea mai dură imagine pe care ați vazut-o la fața locului? V-a marcat?
Comisarul-șef Florin Lăzău: Din păcate, prin natura profesiei și a specificului domeniului în care activez, ești nevoit să asiști deseori la scene macabre din care nu lipsesc cadavrele umane aflate în diferite stadii de degradare, victime ale infracțiunilor de omor sau ale unor evenimente rutiere, sinucideri ori accidente de muncă. Am participat la cercetarea criminalistică a unor fapte de vătămare corporală, tentativă de omor și omor, comise asupra copiilor. Cazurile în care copiii cad victime acțiunilor răuvoitoare sau inconștiente ale adulților sunt cele care te marchează cel mai mult. Nu e de ajuns să urmezi mecanic niște tipare, proceduri sau instrucțiuni; dacă nu te implici emoțional și sentimental nu obții rezultate, oricare ar fi domeniul în care activezi. Dar, pe cealaltă parte, trebuie să învățăm să ne protejăm față de aceste încărcături energetico-emoționale negative, să nu rămânem atașați de evenimente, să acceptăm și să ne împăcăm cu reușita, dar și cu nereușita acțiunilor noastre.
Pentru conștientizarea impactului emoțional resimțit de criminaliști în prezența acestor stimuli vizuali, olfactivi și auditivi, fac o trimitere către „Știrile de la ora 5” și nu numai, unde sunt prezentate imagini care „pot afecta emoțional” telespectatorii, conform avertismentului prezentatorului tv. Vă las pe dvs. să apreciați ce înseamnă să te confrunți aproape zilnic cu astfel de factori de risc psiho-emoțional și biologic și să fii implicat direct în cercetarea unor astfel de evenimente.
Reporter: Ați avut vreun moment în care v-ați gandit să renunțați la meseria de criminalist?
Comisarul-șef Florin Lăzău: Da, au fost momente în care am vrut să renunț, nu atât la meseria de criminalist, cât la profesia de polițist. Bineînțeles că în activitățile întreprinse, dorești să-ți faci meseria cât mai eficient, să nu-ți scape nimic, pentru a evita prejudicierea în vreun fel a bunului mers al anchetei sau lămurirea unor situații de fapt, dar de multe ori te lovești de bariere intrinseci ale sistemului legislativ și polițienesc și aici mă refer la lipsa tendinței evolutive, a protecției și a reprezentării, dar și extrinseci, de natură tehnică, care influențează în mod negativ șansele de a administra complet și concret anumite tipuri de urme sau probe judiciare. În acele momente te încearcă un sentiment de frustrare, dar care ulterior este depășit prin însăși implicarea în echipă și determinarea colegilor care își pun în aplicare toate cunoștințele acumulate prin experiență profesională dar și în viață.
Dar, mergem înainte pentru că avem de implementat noile proceduri generale și specifice, noile instrucțiuni de lucru, noul sistem de management al calității, în vederea respectării cerințelor standardului ISO 17025/2018 „RENAR”, un organism național de acreditare unic. Atestarea de către această asociație reprezintă confirmarea oficială a faptului că un organism este competent să efectueze sarcini specifice de evaluare a conformităţii. Acreditarea contribuie la creşterea competitivităţii produselor şi serviciilor, în contextul globalizării pieţelor.
Criminalistica este disciplina în care studiul individual și de specialitate este parte integrantă a pregătirii profesionale, este structura în care trebuie să ții pasul cu tendințele în materie infracțională, cu noile metode și moduri de operare utilizate de către infractori, care se specializează în permanență în acord cu slăbiciunile regăsite în aplicațiile tehnologiei informatice concepute să ne faciliteze existența. În acest sens, la nivelul Serviciului Criminalistic, pe lângă „Biroul de investigare tehnico-științifică a locului faptei” cu „minicompartimentul” canin, Compartimentele „Identificări judiciare”, „Expertize și constatări criminalistice” și laboratorul „Poligraf” – în cadrul căruia se folosesc metode de biodetecție a comportamentului simulat, a fost înființat „Centrul teritorial de examinare IT”, având în principal sarcini de efectuare a perchezițiilor informatice, materializate în rapoarte de constatare și expertiză criminalistică.
”De 22 de ani, soția îmi tolerează programul flexibil”
Reporter: Ați simțit vreodată că această meserie v-ar afecta viața personală?
Comisarul-șef Florin Lăzău: Sunt binecuvântat cu o familie frumoasă și înțelegătoare care mă susține necondiționat. Soția, fiind de profesie medic și activând în sectorul medical mă înțelege cel mai bine, de aproape 22 de ani tolerându-mi programul flexibil de lucru, specific celui militar. Îmi fac timp pentru mine și pentru familie, îmi creez spațiul personal în care să mă pot manifesta creativ prin activități extraprofesionale, lucru esențial pentru menținerea unui climat sănătos și pentru refacerea capacității de muncă.
Reporter: Cum și când v-ați descoperit latura artistică?
Comisarul-șef Florin Lăzău:Latura artistică zăcea undeva în mine, urma să o descopăr pas cu pas începând de pe băncile școlii și spun asta la modul propriu, fiindcă banca era practic „planșa” mea de desen pe care îmi așterneam creațiile monocrome la acea perioadă. Convingerea că abilitățile și deprinderile artistice îmi vor influența traseul în carieră și că arta va face parte din munca mea, am căpătat-o abia în jurul vârstei de 30 de ani, când am început specializarea, ca autodidact, în portretistică, dată fiind apariția metodei portretului robot ca sarcină de serviciu în poliția bihoreană, în anul 2004.
Portretul robot – talent, pasiune și multă muncă
Reporter: Care este metoda prin care se realizează un portret robot și de ce date aveți nevoie?
Comisarul-șef Florin Lăzău: Portretul robot este metoda de identificare criminalistică având la bază descrierea martorului şi compararea trăsăturilor exterioare ale făptuitorului. Temeiul acestei identificări îl constituie individualizarea şi relativa stabilitate a caracteristicilor somatice ale fiecărei persoane adulte. Arta criminalistică este știința care îmbină abilitățile unui artist și capacitățile de a conduce și a duce la bun sfârșit un interviu cognitiv în vederea reactualizării informațiilor percepute de martor în momentul săvârșirii actului infracțional. În acest domeniu, factorul uman este determinant pentru că trebuie să câștigi încrederea interlocutorului și să te pui practic în pielea martorului, încercând să vizualizezi și să retrăiești prin ochii și simțămintele lui, șirul aspectelor din locul faptei. E vorba de talent, pasiune și multă muncă.
Arta criminalistică este genul de artă judiciară, care constă în:
- abilitatea unui artist de a „creiona”, de a contura chipul unei persoane, reconstituit din memoria unui martor, utilizând tehnici de intervievare și cunoștințe în psihologie cognitivă – în cazul portretului robot;
- aplicarea cunoștințelor anatomice privind evoluția și transformările în timp ale oaselor craniului și mușchilor feței umane – în cazurile îmbătrânirilor faciale digitale ale minorilor dispăruți cu mult timp în urmă;
- utilizarea datelor și informațiilor științifice din antropologie și cunoștințe ale anatomiei craniului și feței – în reconstrucția facială postmortem a cadavrelor cu identitate necunoscută.
Metodele de realizare a schițelor de portret sunt variate, de la desen în creion, cărbune sau pastel uscat, până la tehnici computerizate în care se utilizează editori grafici. Așadar, totul ține de experiența, talentul, abilitățile dobândite, imaginația dar și intuiția artistului criminalist.
Descrierea semnalmentelor anatomice și funcționale sunt redate bineînțeles de către persoana (martor sau victimă) care a avut, pentru un timp determinat, contact vizual cu făptuitorul. Portretul robot se realizează de regulă în prezența acesteia, dar au existat cazuri, mai ales în ultima perioadă, în care schița de portret și interviul au fost realizate de la distanță, prin conexiuni video, online sau chiar telefonic, obținând rezultate remarcabile.
Cazul copilului de 4 ani, ucis de propria mamă
Reporter: Care a fost cel mai dificil portret și de ce?
Comisarul-șef Florin Lăzău: Cel mai dificil, dar și cel mai provocator, a fost cazul unui cadavru cu identitate necunoscută al unui copil în vârstă de aproximativ 4 ani, găsit într-o zonă industrială, marginală a municipiului Sibiu, acoperit până la nivelul gâtului cu un sac de gunoi de culoare neagră. Cadavrul a fost transportat la Serviciul Clinic Județean de Medicină Legală Sibiu, iar în urma efectuării necropsiei, nu au fost identificate elemente din care să rezulte că moartea a fost violentă. Nu s-a putut stabili cauza decesului, urmând a se efectua și examenul toxicologic și histopatologic.
Cadavrul se afla într-o stare avansată de putrefacție, fapt ce îngreuna activitatea de identificare a acestuia după fizionomie. Alt aspect care făcea dificilă stabilirea identității minorului, era faptul că în evidențele poliției nu figura nici un copil cu semnalmente apropiate, ca fiind declarat dispărut. Pentru moment, ancheta era împotmolită. S-au efectuat verificări la centrele de plasament, spitalele de pediatrie, grădinițe și fundații private care au ca obiect de activitate protecția minorilor în vederea identificării copiilor care au dispărut sau au plecat voluntar din aceste instituții, dar fără rezultate. Am fost solicitat pentru efectuarea reconstrucției faciale a cadavrului, sau, mai precis a portretului robot al copilului decedat, pentru a putea fi publicat în mass-media, în vederea identificării operative a acestuia.
O telespectatoare a jurnalului de știri al unui post de televiziune a recunoscut în portretul robot, chipul copilului vecinei sale, identificând inclusiv îmbrăcămintea prezentată în compoziția computerizată, anunțând imediat poliția de proximitate. În urma anchetei, s-a stabilit că mama și-a ucis fiul pentru motivul că ar fi deranjat-o în relația cu noul ei concubin, care nu-l accepta în preajmă. De altfel, crima s-a petrecut în Săptămâna Mare a Paștelui, când mama și-a îmbătat propriul copil, l-a omorât sufocându-l cu o pernă și apoi l-a ascuns în casă unde l-a ținut câteva zile, aruncându-l în cele din urmă lângă calea ferată, unde a și fost găsit de trecători.
Aș aminti și portretul robot întocmit într-o cauză privind infracțiunea de tentativă de omor, comisă de către autor necunoscut, prin înjunghiere, în loc public, pe raza județului Sălaj. Ineditul constă în faptul că acest portret a fost realizat de la distanță, interviul cognitiv desfășurându-se prin conexiune audio-video. Contribuția compoziției grafice în identificarea autorului a fost semnificativă iar feed-back-ul organelor de urmărire penală, unul pozitiv.
Reporter: Cât ați lucrat cel mai mult pe un portret?
Comisarul-șef Florin Lăzău: În medie, timpul necesar executării unui portret robot, este de o oră. Am avut însă portrete a căror realizare s-a extins pe mai multe zile, fiind necesară și utilă reactualizarea informațiilor în mai multe etape, în funcție de starea fizică și emoțională a interlocutorului interviului.
Reporter: Care a fost cel mai rapid portret făcut?
Comisarul-șef Florin Lăzău: Utilizând editori grafici computerizați, am reușit întocmirea unui portret robot, cu interviu și cu finisaje cu tot, în decurs de 30 de minute, având, desigur, în față, o persoană cu abilități de redare a semnalmentelor, remarcabile.
Avantajul criminaliștilor români față de ”forensic artist”-ii din America
Reporter: Cum a fost vizita în Statele Unite? Ce este diferit la ei în legătură cu munca criminalistică?
Comisarul-șef Florin Lăzău: Poliția mi-a oferit cele mai însemnate oportunități de a mă desăvârși profesional, de a mă consacra într-un domeniu inedit, de a mă exprima și de a demonstra aplicabilitatea cunoștințelor de profil acumulate în timp. Astfel, în primăvara anului 2008, în urma obţinerii titlului de “Poliţistul Anului 2007” al I.P.J. Bihor, mi s-a facilitat deplasarea în Statele Unite ale Americii pentru a urma un curs de profil, care a avut loc în cadrul Universității “Northwestern” din Chicago – Illinois, perfecţionându-mă în domeniul artei criminalistice.
Referindu-mă la standardele internaționale pot spune că acestea nu diferă de cele implementate în România. Modalitatea noastră de realizare a compozițiilor, fie ele grafice sau fotografice, cât și procedurile și metodele „Artei criminalistice” aplicate la noi în țară se aliniază cu cele internaționale.
Diferențele de abordare a cercetării locului faptei și a tot ce ține de relevare/prelucrare/comparare de urme, identificare și expertiză, sunt date și accentuate, bineînțeles, de dotarea tehnică, logistică a laboratoarelor criminalistice, dar și de posibilitățile organizării de training-uri pe nivel de specializare. Este evident că avantajele unor sisteme sociale și economice stabile și foarte bine concepute și integrate, se răsfrâng asupra nivelului de trai și educație al beneficiarilor.
Am cunoscut oameni minunați, colegii mei de curs s-au arătat extrem de prietenoși și deschiși în a relaționa cu mine, împărtășindu-ne modul de lucru unii altora. Singurul „avantaj” ce ne revine este acela că în România activitatea de artist criminalist poate fi efectuată, cu o pregătire premergătoare, de către orice criminalist, bun psiholog, cu abilități artistice și experiență de viață. În schimb, în S.U.A. majoritatea artiștilor criminaliști activează în afara instituției polițienești, fiind persoane talentate care oferă servicii specializate în baza unui contract de colaborare.
Reporter: În prezent, colaborați cu colegi din alte țări?
Comisarul-șef Florin Lăzău: Colaborez ocazional, în special cu colegii americani în cadrul secției „Forensic Art” a Asociației Internaționale a Identificărilor – I.A.I., al cărei membru activ sunt din anul 2008. E un schimb de experiență benefic, un feed-back al rezultatelor și o comunicare pe documentație ce ține de certificare/recertificare „certified forensic artist”.
Specialist în îmbătrânire digitală
Reporter: Ce înseamnă să fii specialist în îmbătrânire și care sunt tehnicile folosite?
Comisarul-șef Florin Lăzău: Îmbătrânirea este un fenomen biologic evident. Cu trecerea anilor, apar modificări caracteristice fenomenului de maturizare iar mai apoi de îmbătrânire. Primul lucru pe care trebuie să-l stabilim în îmbătrânirea facială digitală în cazul minorilor dispăruți, este linia ereditară, care poate fi paternă sau maternă. Acest lucru îl putem determina cu ajutorul fotografiilor de referință ale părinților naturali ai acestora. În lipsa acestor imagini, procesul de îmbătrânire digitală este mai dificil, întrucât acest neajuns lasă loc imaginației și perspectivei artistului în anticiparea evoluției în timp a trăsăturilor caracteristice distinctive ale individului. Înaintarea în vârstă a persoanelor tinere ori adulte (cei care se sustrag urmăririi penale) este mult mai ușor de prevăzut, în sensul că, transformările fizionomice sunt minore. Craniul dezvoltat, trăsăturile fizionomice conturate, dispensează criminalistul de aceste aspecte, lăsându-i libertatea de a lucra doar cu elementele ce țin de musculatura și pielea feței, ținând cont de implicarea factorilor acceleratori ai îmbătrânirii.
Ca să fii specialist în tehnica îmbătrânirii faciale, parte componentă a „Artei criminalistice” e necesară o minimă pregătire în anatomia facială și a structurilor osoase. Ca expert însă, ai nevoie de o pregătire temeinică în cadrul unor training-uri de profil iar ca munca să-ți fie recunoscută inclusiv la nivel internațional, e nevoie să fii certificat. Singurul for recunoscut și acreditat a certifica un artist criminalist, în momentul de față, este Asociația Internațională a Identificărilor (International Association for Identification – I.A.I.) din SUA, cea mai veche și mare organizație criminalistică, înființată în anul 1915, cu membri activi în toate colțurile lumii.
Reporter: De-a lungul carierei, aţi observat vreo schimbare în ceea ce priveşte numărul infracţiunilor şi modul de prindere a infractorilor?
Comisarul-șef Florin Lăzău: Este îmbucurător să constat că numărul solicitărilor pentru efectuarea portretelor robot este în scădere, fapt care denotă un control mai ferm asupra stării infracționale și a situației operative, în special în cazurile ce privesc infracțiunile stradale și cele îndreptate împotriva persoanei.
Între portretele artistice și lucrul la o carte
Reporter: Legat de partea artistică, în timpul liber, pictați/desenați? Dacă da, ce anume?
Comisarul-șef Florin Lăzău: În timpul liber desenez portrete artistice. Portretul fiind reprezentarea unei persoane, unice, este cel mai complex și fascinant gen artistic, care, odată pus în lumină, mărturisește însuși portretul psihologic al subiectului.
Reporter: Pe când următoarea lansare de carte?
Comisarul-șef Florin Lăzău: Nu vreau să dau detalii. Vă mărturisesc faptul că lucrez la o carte, diferită ca tematică față de cele de specialitate lansate până acum, remarcabilă prin interpretarea proprie spirituală a experiențelor personale, a tot ce ne înconjoară și a interacțiunilor din această existență.
Reporter: Planuri de viitor?
Comisarul-șef Florin Lăzău: Nu obișnuiesc să-mi plănuiesc viitorul, lucrez deja la construcția lui prin alegerile pe care le fac, prin intențiile și emoțiile pe care le manifest.
Florin Lăzău a participat la mai multe cursuri și conferințe și este autorul mai multor expoziții. A realizat și grafica pentru două cărți și este autorul unor cărți și articole.
- Lector în cadrul cursului desfășurat sub egida Agenției Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL), alături de alţi lectori şi experți de la Institutul Naţional de Criminalistică din ţară, din 21 de state membrfe ale UE și din cadrul FBI- SUA – 20-24.06.2016
- Lector în cadrul „Centrului de Consiliere în Carieră (CCOC)” 23.02.2015 – Universitatea Agora, Oradea;
- Lector și inițiator al Conferinței „Grafologia – referințe în Criminalistică” Oradea -17.03.2014;
- Lector și inițiator al conferinței „Însemnătatea portretului în activitatea judiciară”, alături de Ștefan Popa Popa’s – Oradea, 2013;
- Lector în cadrul cursului internațional de portretistică judiciară, alături de reputatul criminalist Lois Gibson „Hotel Ramada” – Oradea – 19-23.08.2013;
- Lector în cadrul Conferinței ”Provocările Științelor Forensic. Martorul și portretul vorbit. Arta criminalistică” – Timișoara – 13.05.2013.
- Inițiatorul proiectului-manifestare „Portretul robot – un aliat în combaterea criminalității” Oradea 27.09.2011;
- Lector în cadrul Conferinței internaționale „Informatica aplicată în științele medico-farmaceutice” – ”Conference of applicative informatics in medical and pharmaceutical sciences” Oradea – 29.04-01.05.2011
- Expoziția de artă judiciară „ Criminalistica și Arta. Portretul robot” 29.06.-08.07.2011. Vernisajul în cadrul Muzeului „Țării Crișurilor” Oradea 29.06.2011
- Expoziție de grafică ”Univers plastic contemporan” București 28.07.2006
- apariții TV și în presa scrisă locală și națională, participarea prin realizarea de îmbătrâniri faciale ale minorilor dispăruți – în cadrul campaniilor mass-media.
- Grafica asigurată pentru cărțile ”Prezent în clasă, absent în arest” (Ed. Treira, 2007) și ”Alegerea mea” (Ed. Duran’s, 2013)
CĂRȚI LANSATE:
- Autor al cărții „Portretul judiciar și portretul sinelui colectiv”, Ed. Primus, lansare – 23.03.2015, Oradea
- Autor al primului ghid practic de criminalistică din România – „Arta Criminalistică”, Ed. Primus. Lansarea manualului – 23 martie 2011, Oradea; lansarea editorială, în cadrul Școlii de Agenți de Poliție „Septimiu Mureșan” Cluj-Napoca
Articole publicate în revistele de specialitate „Criminalistica” din România și „Journal of Forensic Identification” SUA. Printre acetea:
- „Procesul biologic de îmbătrânire; efectul de îmbătrânire facială în sprijinul Criminalisticii”
- „Identificarea criminalistică în funcție de anumite particularități și anomalii fizice”
- „Portretul robot – Valorificarea informațiilor complementare în identificarea autorilor de infracțiuni”
As fi curios daca invers, pornind de la fizionomia faciala și expresia mâinilor domnul profilleler ar avea curajul să ne devoaleze portretele caracteriale și psihologice ale “pleiadei de stele politice” ce inundă ecranele …
E dur să vezi, să intelegi și să nu poți spune … (ști și la ce-ți folosește că ști?)
Respect omului și artistului totodată!