INTERVIURILE BihorJust | Judecătoarea Florica Roman: ”E de datoria noastră să luptăm ca să expunem toate abuzurile săvârșite de DNA în perioada sa de falsă glorie”

Scurtă introducere:

Florica Roman s-a născut în Pietroasa, județul Bihor. A urmat cursurile școlii generale din localitatea natală, apoi pe cele ale Liceului Economic din Oradea. Este licențiată a Facultății de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai. A intrat în magistratură în 1993, iar din 1998 este judecător la Curtea de Apel Oradea.

Reporter: De ce ați ales să fiți judecător? Ați avut un model, o persoană care v-a determinat să alegeți această cale?

Florica Roman: Dacă ar fi să identific un moment anume în care am decis că vreau să fiu judecător este undeva în adolescență, când am văzut filmul lansat în 1961 „Procesul de la Nürnberg”, regizat de Stanley Kramer. Filmul, cu actori extraordinari ca Spencer Tracy, Marlene Dietrich, Burt Lancaster, Maximilian Schell și alții, este despre judecarea judecătorilor din Germania nazistă de către instanțele numite de aliați după câștigarea războiului.

Problema pe care filmul o pune este nedreptatea pe care o fac judecătorii în numele legii, aceștia apărându-se, chiar și atunci când au fost inumani în hotărârile pe care le-au dat, că așa prevede legea și ei, cei chemați să o aplice, și-au făcut doar datoria. Când am văzut filmul prima oară m-a fascinat rolul lui Spencer Tracy, judecătorul principal din completul care îi judeca pe judecătorii naziști, dar nu am înțeles prea multe atunci.

Filmul m-a acaparat atât de mult încât am decis că vreau să fiu și eu judecător. Am revăzut filmul de foarte multe ori de atunci și de fiecare dată mă fascinează profunzimea lui, problemele filozofice și de drept pe care le pune. Este un film care ar trebui predat la INM și dezbătut la cursurile de perfecționare profesională a judecătorilor.

Reporter: Cum au fost primii ani în justiție? Vă mai amintiți primul proces?

Florica Roman: Îmi amintesc cu mare plăcere de primii ani ca judecător, când încă existau completele colegiale. Am fost judecător la Judecătoria Beiuș, unde am avut privilegiul de a cunoaște judecători extraordinari, cu experiență, competenți, cu simțul umorului, empatici și umani. Unii au murit între timp, dar îmi amintesc de ei cu mare drag.

Țin minte că prima oară când am intrat în ședința de judecată am fost leșinată de emoție. Colegul de complet, însă, domnul judecător Horea Ungur, m-a încurajat și mi-a explicat de ce să nu fiu emoționată. Vorbele lui m-au ajutat să îmi stăpânesc emoția și să conduc ședința.

Reporter: V-au trecut prin sala de judecată mii de persoane, în cele mai diferite situații. Ați avut, cu siguranță, dosare care au ieșit în evidență. Ne puteți povesti un caz interesant care v-a marcat?

Florica Roman: Îmi amintesc multe dosare pe care le-am soluționat, însă mi-e greu să selectez unul singur.

Ce îmi amintesc întotdeauna cu plăcere, însă, este privirea unor oameni atunci când încă pronunțarea hotărârilor se făcea doar în ședința publică. Era privirea omului care așteaptă dreptatea și dreptatea îi era livrată. Astfel de situații m-au motivat în carieră, reamintindu-mi mereu că ceea ce fac eu contează.

Reporter: Care credeți că este cel mai mare dezavantaj atunci când ești judecător? Dar cel mai mare avantaj?

Florica Roman: Funcția de judecător vine cu o serie de incompatibilități, obligații și restricții, care, chiar dacă la prima vedere ar părea un dezavantaj, în fapt îți întărește statutul. Avantajul, care vine mână în mână cu o imensă responsabilitate însă, este că ești chemat să decizi cu privire la libertatea, destinele și bunurile oamenilor. Pentru a nu te îmbăta de putere și a te crede un mic Dumnezeu este foarte important ca judecător să fii mereu conștient că ești om și ești supus greșelii, de aceea trebuie să fii atent la ceea ce faci pentru a nu nedreptăți pe cineva.

Reporter: Vi s-a cerut vreodată să vă pronunțați în vreun fel într-un proces? Dacă nu, cum ați reacționa dacă s-ar întâmpla?

Florica Roman: Nu mi s-a cerut și nu aș fi permis niciodată, nimănui, să îmi impună vreo soluție. Am judecat întotdeauna după lege și faptele din dosar.

Reporter: Credeți că ați ”deranjat” pe cineva în activitatea dumneavoastră de judecător? Dacă da, de ce?

Florica Roman: Fără să am date certe, nu pot specula.

Reporter: Ați fost vreodată amenințată?

Florica Roman: În afară de ancheta de la DNA Oradea, când mi s-a solicitat să declar lucruri neadevărate, n-aș putea spune că am fost amenințată vreodată.

Reporter: Vă reproșați ceva în activitatea de magistrat?

Florica Roman: Toți suntem oameni și suntem, implicit, supuși greșelii. Ce îmi reproșez cel mai mult este că anterior anului 2013, când am început să fiu cercetată de DNA Oradea, nu am crezut că unui cetățean care nu a încălcat legea i se poate fabrica un dosar penal, poate fi urmărit penal și trimis în judecată pentru fapte pe care nu le-a făcut și că, mai mult, ar putea fi chiar condamnat pe astfel de invenții.

Reporter: În urmă cu câțiva ani, ați fost acuzată de DNA de trafic de influență și favorizarea infractorului. În cele din urmă, dosarul a fost clasat. Considerați că ați fost o țintă a DNA și de ce? Cum ați trecut peste acel moment?

Florica Roman: Acuzațiile DNA la adresa mea au fost clasate la final chiar de către DNA pe motiv că “fapta nu există”. Asta după ce, inițial, am fost anchetată pe fapte ce nu există, trimisă în judecată pe fapte ce nu există, iar dosarul a fost restituit de la instanță la parchet. Pe lângă toate acestea, pe perioada urmăririi penale DNA a scurs din dosar “pe surse” informații în presă cu acuzațiile aberante la adresa mea, cum că aș fi pretins un ceas cu cuc vechi și niște pești. Acuzațiile erau de un absurd pe care numai niște minți bolnave le puteau inventa.

Am trecut peste acel moment pentru că m-am luptat, având de partea mea, adevărul și dreptatea. A fost o experiență care mi-a lărgit orizontul și m-a făcut să văd altfel justiția. Pe scurt, experiența respectivă mi-a întărit instinctele de luptător și mi-a reînnoit motivația de a fi judecător, de a apăra drepturile și libertățile cetățenilor.

Reporter: Într-o postare pe blogul dumneavoastră afirmați că ”s-au făcut victime umane, oameni obișnuiți, necunoscuți publicului larg, anonimi, dar reali, pe care i-a distrus sistemul promovat de fostul procuror-șef DNA Laura Codruța Koveși”. Cum credeți că s-a ajuns la o astfel de situație?

Florica Roman: Oameni, și nu puțini, pentru fala unor procurori obsedați de imagine, au fost distruși de DNA în primul rând din cauza lipsei criticilor presei, societății civile și magistraților la adresa DNA în perioada în care această instituție era considerată vedeta supremă, luptătorul pur și perfect împotriva corupției. Timpul și faptele au dovedit că, în afara triumfalismelor propagandistice, DNA nu a fost nici pură și nici perfectă în lupta cu corupția, ba din contră.

Într-o democrație sănătoasă orice instituție a statului trebuie să fie chestionată și criticată; în lipsa criticilor aceste instituții au potențial de a se transforma într-un monstru avid de putere și control total. DNA chiar a devenit un astfel de monstru nu doar împotriva oamenilor simpli, ci și împotriva magistraților, astfel cum s-a constatat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 225/2019. Prin hotărârea respectivă s-au detaliat o parte din abuzurile comise de DNA contra drepturilor și libertăților judecătorilor și procurorilor. Or, dacă judecătorii și procurorii au fost abuzați de DNA, cu atât mai mult au fost abuzați cetățeni simpli. Este de datoria noastră să luptăm până la capăt să aflăm și să expunem toate abuzurile săvârșite de DNA în perioada sa de falsă glorie, iar cei vinovați de acele abuzuri să fie trași la răspundere.

Reporter: Ați ridicat o excepție de neconstituționalitate privind repararea erorilor judiciare. CCR amână de 6 luni pronunțarea – care bănuiți că este motivul?

Florica Roman: Completul din care am făcut parte a invocat excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din Codul de procedură penală care să dea dreptul persoanelor ce au fost supuse unor măsuri preventive, iar la final au fost achitate să fie despăgubite. O astfel de prevedere a existat atât în perioada interbelică, cât și în perioada comunistă, inclusiv în anii ’50 ai stalinismului. Când s-a făcut marea „reformă” a codurilor, însă, în timpul primului mandat al fostul ministru Cătălin Predoiu, prevederea a fost astfel formulată în noul Cod de procedură penală că este, în fapt, inaplicabilă. Nu am ce să comentez cu privire la motivele amânării de către CCR a respectivei excepții, însă o decizie favorabilă din partea CCR ar oferi un dram de reparație nedreptăților suferite de mulți români.

Reporter: V-ați exprimat de multe ori părerea în mod public. Ați fost criticată din această cauză?

Florica Roman: Da, am fost criticată, însă criticile sunt benefice, mai ales dacă sunt motivate, constructive. Chiar și criticile nefundamentate, nedrepte și în afara subiectului sunt de preferat lipsei oricărei critici.

Reporter: Considerați că e nevoie de o reformă a CSM?

Florica Roman: Organizarea și funcționarea CSM au suferit o serie de modificări benefice prin modificările la legile justiției din anul 2018, modificări făcute în limitele permise de Constituție.

O reformă deplină și corectă a CSM va trebui făcută însă prin modificarea Constituției, care să includă separarea definitivă a carierei judecătorilor de cea a procurorilor și reglementarea organizării și funcționării separate a forurilor supreme ale celor două profesii. Pe scurt, crearea unui Consiliul Superior al Judecătorilor și un altul al Procurorilor, cum există, de pildă, în Republica Moldova.

Numai judecătorii sunt cei care înfăptuiesc justiția, în timp ce procurorii sunt participanți la înfăptuirea acesteia. Prin urmare, e normal ca cele două profesii să fie separate, la fel cum separate trebuie să fie și forurile lor tutelare.

Reporter: Ce părere aveți despre desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție?

Florica Roman: Dorința obsesivă a unor politicieni de a desființa SIIJ arată dorința acestora de a prelua controlul politic asupra justiției. SIIJ este singura structură de parchet în care politicul nu are influență în numirea procurorilor, toți procurorii din această structură, inclusiv procurorul șef, fiind numiți de Plenul CSM.

A se reveni la situația anterioară înseamnă a se reveni la situația inacceptabilă în care un procuror DNA deschidea dosar judecătorului care-i judeca rechizitoriul pentru a-l „stimula” să dea o soluție care-i era favorabilă. Relevantă în acest sens este înregistrarea de la DNA Oradea, unde 5 procurori DNA complotau cum să facă dosare judecătorilor să „bage frică în ei” și să-i dea exemplu pentru alți judecători.

Discuția despre desființarea SIIJ poate fi luată în calcul doar dacă se are în vedere o alternativă mai bună decât această secție, care să garanteze atât tragerea la răspundere a magistraților ce încalcă legea, cât și protejarea efectivă a independenței acestora.

Or, cât timp actualul ministru al Justiției, Stelian Ion, vorbește pur și simplu despre desființarea de urgență a SIIJ, cu revenirea competențelor de anchetare a magistraților la vechea formulă, acest lucru nu înseamnă decât o restaurație a perioadei de abuzuri și desconsiderări ale drepturilor omului, ceea ce este inadmisibil.

SIIJ este o garanție pentru independența judecătorilor și procurorilor, cum a spus și CCR, dar și Comisia de la Veneția, iar dorința de desființare a acestei secții nu reprezintă decât obsesia vădită a unora de a prelua controlul asupra justiției.

Reporter: Se poartă acum discuții despre valul de pensionări din magistratură. Alături de puținele admiteri în sistem, se vorbește despre posibila apariție a unui blocaj în magistratură, iar una dintre soluțiile propuse este renunțarea la pensionarea anticipată. Sunteți de acord cu aceasta și care credeți că ar fi vârsta optimă pentru pensionarea magistraților?

Florica Roman: Blocajele nu le determină magistrații ce decid să se pensioneze, ci politicienii care, prin afirmațiile iresponsabile, îi fac pe mulți magistrați să ia decizia de a se pensiona. O astfel de afirmație a fost cea făcută de actualul ministru Stelian Ion, care a spus că va ridica vârsta de pensionare a magistraților. Efectul afirmațiilor ministrului a fost că zeci de magistrați s-au pensionat subit.

În loc să se vorbească despre vârsta de pensionare și cum să îi ții cu forța în sistem pe magistrați, ar trebui să se discute despre ce se poate face pentru ca oameni în putere, cu experiență profesională, să își dorească să rămână în sistem. Ca ministru al Justiției este, se pare, mai ușor a lansa afirmații politicianiste decât să stai să asculți și să analizezi înainte de a deschide gura.

În cazul meu, deși am drept de pensionare la termen încă de câțiva ani, am decis să-mi continui activitatea de judecător.

Reporter: Recent, ministrul Justiției spunea, referindu-se la pensiile magistraților, că acestea trebuie să fie la nivelul salariului avut în timpul activității. Sunt cazuri în care foști judecători au pensii mult mai mari. Cum vedeți dumneavoastră această situație și cum ar trebui reglementată?

Florica Roman: Este o anomalie ca cineva să aibă pensia mai mare ca salariul. Această anomalie, însă, poate fi corectată foarte simplu prin modificarea unui articol din Legea 303/2004.

Această modificare nu se dorește însă, pentru că subiectul pensiei mai mari ca salariul este folosit periodic de clasa politică împotriva magistraților. De aceea, efortul bugetar nefiind semnificativ, se preferă păstrarea acestei anomalii pentru ca, atunci când este cazul, politicul să aibă argumente să atace autoritatea judecătorească.

Reporter: Ar trebui procurorii să păstreze statutul de magistrați?

În prima fază am considerat că e bine ca și procurorii să fie magistrați, deoarece le dă un statut de independență sporit și îi face să fie nu doar agenți ai statului, ci apărători ai drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Ceea ce s-a întâmplat cu DNA însă, precum și dorința manifestată de mai mulți procurori ca SIIJ să fie desființată, adică procurorii să fie total sub control politic, m-a făcut să încep să-mi reconsider poziția. Dacă procurorilor le place mai mult să fie sub conducere politică, fiind împotriva unei secții de parchet unde procurorii sunt numiți de CSM, e de înțeles că aceștia nu mai pot fi magistrați. Nu poți, în același timp, să te bucuri și de statutul de magistrat, dar și să accepți să fii sub conducere numită politic.

Reporter: Ce părere aveți despre implicarea serviciilor de informații în actul de justiție? Ce credeți că ar trebui să facă și ce nu?

Florica Roman: Rolul și funcționarea serviciilor de informații sunt străine de rolul și funcționarea justiției într-un stat democratic.

Serviciile de informații strâng informații prin mijloace și metode ce se desfășoară în secret. Justiția, în schimb, este publică și se face pe probe, care trebuie să fie strânse legal și pot să fie contestate de orice parte din proces.

Serviciile de informații pot și au obligația ca atunci când, în urma muncii lor, descoperă indicii cu privire la comiterea de infracțiuni să sesizeze Parchetul (așa cum o poate face orice persoană prin plângere sau denunț). Odată sesizat Parchetul însă, urmărirea penală trebuie făcută procurori sau organele poliției judiciare. A permite serviciilor de informații să se implice în urmărirea penală sau, cu atât mai grav, în faza de judecată, compromite justiția și la final va ajunge să compromită și serviciile de informații.

Implicarea serviciilor de informații în justiție este o trăsătură comună și specifică statelor totalitare. România a avut experiența nefastă a comunismului, când Securitatea se ocupa și de anchetele penale, experiență pe care nu avem voie să o repetăm.

Reporter: Ce ați schimba dumneavoastră în justiție? Ce s-ar putea îmbunătăți legislativ, dar și ca mentalitate?

Florica Roman: Poate că nu ar mai trebui schimbat cât ar trebui lăsate anumite lucruri să se așeze. De 20 de ani numai despre schimbări în justiție s-a vorbit, încât am ajuns la situația în care suntem acum.

Referitor la îmbunătățirea mentalității, în primul rând e necesară schimbarea discursului public când se face referire la justiție. Justiția e prezentată de ani de zile ca și cum ar fi soluția la toate problemele României, ceea ce nu e adevărat. Justiția este un serviciu public cu rol foarte clar în societate, însă nu poate fi ea soluția la toate problemele societății. Justiția nu poate construi autostrăzi, spitale, școli etc. Acestea sunt lucruri pe care puterea executivă trebuie să le facă. Pentru buna funcționare a justiției este important și ca oamenii să aibă așteptări reale de la ea.

Iar justiția, cei care o înfăptuiesc sau participă la înfăptuirea ei, trebuie, în primul rând, să apere drepturile și libertățile cetățenilor.

Constituția și toate legile au ca scop final bunăstarea cetățenilor, prezervarea drepturilor și libertăților acestora, condiții primordiale ale unei societăți armonioase, democratice, în care domnește suveran doar legea, iar statul este egalul fiecăruia dintre noi în fața ei.

Reporter: Ce calități ar trebui să aibă un  judecător pentru a fi un bun profesionist?

Florica Roman: Pentru a fi bun profesionist, un judecător trebuie să fie în primul rând, om empatic, atent la detalii și să nu uite niciodată că în fața sa sunt nu dosare ci alți oameni, a căror destine, drepturi și libertăți țin de deciziile pe care le ia el. Nu în ultimul rând, e bine ca un judecător să nu uite că va fi judecat cu măsura cu care judecă .