Invitatul acestei săptămâni este arhitectul Hora Horia.
Cum a început povestea ta? Când ți-ai dat seama că vrei să faci o carieră în acest domeniu?
Pentru mine, arhitectura a început în clasa a 12-a, când trebuia să aleg un domeniu în care să îmi continui studiile. Eram elev la Colegiul Național Emanuil Gojdu, la o clasă de matematică-informatică-bilingv și îmi era destul de clar că voi urma tot o secție reală. Pentru că mi-a plăcut de mic să desenez și mă descurcam bine cu matematica și fizica, am ales, sub îndrumarea părinților mei, varianta arhitecturii. A fost de altfel singura care îmi și surâdea. Așa că, undeva prin semestrul al doilea am început pregătirea pentru admiterea la Facultatea de Arhitectură. Ideea de a dezvolta o carieră de arhitect a prins contur mult mai târziu, în ultimii ani de facultate și mai ales în anii de stagiatură.
Ai practicat baschet de performanță și ai fost selectat în lotul național. Ai renunțat la baschet în detrimentul arhitecturii? De ce?
Am practicat baschetul de performanță pe toată durata studiilor. Era perioada în care simțeam că munca depusă de-a lungul anilor era în sfârșit răsplătită din punct de vedere sportiv, iar echipa de seniori a orașului era în ascensiune.
În același timp însă, eram conștient de efemeritatea vieții de sportiv și de faptul că nu pot excela având simultan două preocupări diametral opuse.
Am renunțat la baschet odată cu începerea stagiaturii, când m-am dedicat în totalitate profesiei de viitor arhitect.
Care au fost momentele profesionale de succes, atât pe plan sportiv, cât și în ceea ce privește arhitectura?
Pentru mine, atât în baschet, cât și în arhitectură, satisfacțiile și succesul au constat în cea mai mare parte în momentele de progres și mai puțin în diplome, titulaturi, cupe sau medalii.
Ai avut parte și de momente de eșec în activitatea ta?
Da, bineînțeles. Cu siguranță voi mai avea și în viitor. Dar mi le asum și încerc să fiu pozitiv învățând câte ceva din fiecare nereușită. Un șut în fund e un pas înainte până la urmă.
Care este arhitectul preferat, care te inspiră și cum te-au influențat ideile sale?
Nu am un arhitect preferat. Apreciez munca multor arhitecți și încerc să „fur” meserie de la cei mai experimentați.
L-aș menționa totuși pe arh. Marcel Iancu și arhitectura sa modernistă, pentru ținuta elegantă păstrată și acum de proiectele lui. Cred într-o arhitectură de acest gen, care își poate menține valoarea funcțională și estetică peste ani, indiferent de noile tendințe care vor apărea.
Dacă ar trebui să alegi o clădire reprezentativă pentru arhitectură, de oriunde din lume, care ar fi aceea?
E aproape imposibil să aleg o singură clădire reprezentativă pentru arhitectură.
Pornind de la impunătoarele construcții romanice, gotice sau renascentiste și până la arhitectura high-tech care încă se dezvoltă fulminant, fiecare stil arhitectural ne oferă propriile particularități și proiecte impresionante.
Dintre toate proiectele realizate până acum, de care ești cel mai mândru?
Sunt mai degrabă mulțumit decât mândru de proiectele care au venit cu provocări legate de amplasament, gabarit sau integrare în țesutul urban existent. Îmi face cel mai mult plăcere să lucrez pe proiecte cărora trebuie să le găsesc rezolvări atipice sau mai puțin „convenționale”.
Cât timp durează conceperea unui proiect?
Depinde de la caz la caz. Termenul fazei de concept se reflectă în inspirația de moment de a corela tema de proiect acordată cu beneficiarul investiției și restricțiile impuse prin regulamentele de urbanism. De asemenea, durata de concept variază și în funcție de anvergura lucrării.
Ce proiecte importante ai pe viitor?
Toate proiectele la care lucrez sunt importante. Fiecare vine cu particularitățile lui. Momentan, avem în lucru la atelier proiecte destul de diversificate ca și funcțiuni, astfel că toate sunt prioritare.
Ce secrete profesionale poți să dezvălui cititorilor pasionați de arhitectură?
Consider că, cel puțin deocamdată, nu sunt în măsură să dezvălui secrete. În ceea ce mă privește, secretul constă în muncă, ambiție și informare legată de profesia de arhitect.
Pentru cititorii care doresc să investească într-o construcție de orice fel, sfatul ar fi ca în primul rând să se documenteze și să ceară părerea unui arhitect înainte de a porni la drum.
Personal, mi-aș dori ca cei care au în plan demararea unui proiect să se informeze corect și să nu accepte niciun fel de compromis care s-ar putea reflecta în calitatea produsului finit.
Care sunt sfaturile tale pentru tânărul arhitect român, pentru ca acesta să devină un bun profesionist?
Având în vedere că mă regăsesc printre arhitecții tineri ai momentului, prefer să mă abțin de la sfaturi. Deocamdată încerc să ma sfătuiesc pe mine. Dar perseverența, energia de care încă dispunem nelimitat și dorința de afirmare sunt cu siguranță factori determinanți.
Povestește-ne o întâmplare amuzantă din carieră.
Am lucrat recent la un proiect de locuință familială, întâlnindu-mă pe perioada proiectării doar cu soțul, dintre beneficiari.
Într-o bună zi, ajuns pe teren în vizită de șantier, întâlnesc o doamnă în fața imobilului. Salut politicos, dau să intru în curte și la o fracțiune de secundă aud clar și răspicat: „Pune mâna și adu gresia, că până nu terminați bucătăria, nu pleacă nimeni acasă!”
Ulterior ne-am lămurit care era confuzia… Aveam un tricou alb, la fel ca unul dintre băieții care lucrau la finisaje
Interviu realizat de Bianca Chirilă
