Invitatul acestei săptămâni este medic primar legist și conferențiar universitar în cadrul FMF Oradea, Mihalache Gabriel Constantin, absolvent UMF Timișoara.
Care au fost factorii decisivi în alegerea profesiei de medic legist?
După terminarea celor trei ani de stagiatură la Arad am fost medic la un dispensar comunal în Moldova și după un an am dat examenul de secundariat la Iași. În acele vremuri se alegea, funcție de medie, specialitatea, orașul și postul pe care urma să fii angajat. Am ales Oradea și medicina legală, fără să fie o pasiune sau un deziderat al meu. Singurul criteriu a fost că era orașul cel mai apropiat de Brad, locul unde m-am născut și unde locuiau părinții mei. Au urmat trei ani de secundariat la Cluj, având ca mentor un profesor de medicină legală minunat pe care îl chema Ioan Quai. De la acesta și de alți medici legiști din Cluj am aflat tainele și frumusețea acestei specialități medicale pentru care, în final, am făcut o pasiune.
Ce riscuri presupune profesia de medic legist?
Făcută cu conștiinciozitate această specialitate nu presupune nici un risc față de alte specialități medicale. Din contră, stresul profesional cred că este mai mic decât la chirurgi, ginecologi, ATI-ști.
Ce îi motivează pe specialiștii din domeniu și pe dvs. personal, să rămână în domeniul acesta?
Este o specialitate medicală ca oricare alta și toți cei care o fac sunt, până la urmă, marcați ca de un ”morb”. Sunt extrem de rare cazuri în țară când un medic legist a renunțat la această specialitate și a făcut o alta.
Care sunt condițiile în care se realizează o autopsie la Serviciul medico-legal?
Orice autopsie medico-legală se efectuează numai și numai într-un cadru oficial, prevăzut de lege și anume atunci când un organ de cercetare penală (poliție sau parchet) dispune efectuarea autopsiei. Pe actul emis de aceste instituții sunt menționate obiectivele la care medicul legist trebuie să răspundă după ce autopsia este finalizată.
În atâţia ani de experienţă aţi cunoscut o mulţime de cazuri. Care a fost cel mai marcant?
Sunt multe cazuri care te urmăresc dar cel mai marcant a fost probabil cazul în care un medic legist, adică eu, a fost trimis în judecată pentru următoarele fapte trecute punctual în rechizitoriu: a prelevat organe de la un cadavru (?!) atunci când legea interzicea expres acest lucru. Cele două ”acuze” sunt aberații pure. Cea de-a treia este însă și mai gravă pentru că mi s-a imputat că prin efectuarea prelevării de organe s-a schimbat încadrarea juridică la cazul respectiv. Procurorul care a făcut rechizitoriul habar nu avea despre câteva noțiuni medico-legale și juridice și anume: moarte cerebrală, cadavru cu activitate cardiacă etc. În plus, el era convins că medicul legist este cel care prelevează organele de la cadavru. După un proces care a durat cinci ani am fost evident achitat dar prin tot ceea ce am spus în instanță am atras atenția asupra faptului că medicina legală nu mai este, din păcate, materie obligatorie la facultățile de drept și din acest motiv cei care absolvă aceste facultăți au grave carențe în deslușirea unor noțiuni și sintagme care sunt în același timp medico-legale și juridice.
Care a fost cea mai ciudată cauză a morții pe care ai identificat-o până acum?
Stabilirea cauzei morții este elementul cheie al unei autopsii medico-legale. Uneori este simplu dar sunt cazuri când mecanismele tanatogeneratoare sunt complexe, se întrepătrund, se potențează și doar medicul legist poate să le precizeze și să le susțină pe baza unor criterii medicale. Actele medico-legale sunt supuse, conform legii, verficării și controlului și parcurg diverse etape expertale. În plus, din anul 2000 părțile interesate își pot angaja un medic legist denumit ”expert parte” care asistă expertiza oficială și întocmește un document denumit ”opinie expertală”. Această introducere am făcut-o pentru a înțelege un caz care arată importanța deosebită pe care o poate avea opinia expertului independent (expert parte). Un cadavru găsit într-o pădure avea leziuni traumatice (fracturi) extrem de grave la nivelul craniului. Prima expertiză efectuată, noua expertiză care a urmat, avizele comisiei de avizare și control și avizul comisiei superioare au precizat toate că leziunile s-au produs prin loviri ale cutiei craniene cu corp dur, contondent. Expertul parte a aprofundat cazul, a sugerat efectuarea unor investigații complementare biocriminalistice asupra oaselor și a dovedit fără urmă de tăgadă că, de fapt, fracturile de la craniu s-au produs prin împușcare accidentală. Ca urmare a acestui fapt o persoană condamnată inițial pentru omor a fost rejudecată și pusă în libertate.
Cum îți schimbă această profesie felul în care privești moartea?
Cei mai multi dintre medici trăiesc în preajma morții. Medicii legiști efectuează autopsia cadavrelor, mai ales în situația morților violente. Medicul legist nu poate să participe afectiv la suferința prilejuită de moartea unui om. El vede cadavrul ca un caz la care, prin profesionalism, trebuie să stabilească care sunt cauzele care au dus la deces. Cadavrul îți oferă cel mai adesea suficiente elemente sugestive astfel încât să poți preciza fără dubiu care au fost cauzele morții. Nu cred deci, că profesia de medic legist schimbă în vreun fel felul în care privești moartea.
Cât la sută reprezintă medicină și cât la sută reprezintă legislație?
Medicina legală este una din numeroasele specializări în medicină. Apreciez că în specializarea noastră 95% este medicină pură și maxim 5% este legislație.
Care sunt pașii în realizarea unei expertize medicale?
Există o metodologie foarte clară prevăzută în legislație care precizează etapele unei expertize medico-legale. Sunt, de fapt, multe tipuri de expertize medico-legale (traumatologice, toxicologice, psihiatrice etc.), fiecare cu particularitățile ei. Important este însă că în țara noastră toate expertizele se fac în baza unor norme metodologice unitare. Dacă citești o expertiză făcută la Iași, de exemplu, ea este practic identică ca și pași metodologici cu una făcută la Oradea, Cluj etc.
Care este opinia dvs. referitor la reglementarea soluționării cauzelor de malpraxis?
Așa cum spune și numele, cazurile de malpraxis ar trebui soluționate pe legea malpraxisului, care există de cel puțin 10 ani. Această lege prevede soluționarea cazurilor de malpraxis pe o cale extrajudiciară și anume prin activitatea comisiei de malpraxis de pe lângă fiecare Direcție de Sănătate Publică din țară. Legea malpraxisului este atât de proastă încât descurajează pacientul prejudiciat să-și rezolve problema pe cale extrajudiciară și îl impinge să facă plângere penală sau civilă la poliție sau parchet. Se lucrează la o nouă lege a malpraxisului mai eficientă care însă zace în mapele parlamentarilor de ani și ani de zile. De principiu însă, eu pledez pentru rezolvarea cazurilor de malpraxis pe cale extrajudiciară și dezdăunarea pacientului prejudiciat de către societatea de asigurări la care fiecare medic, indiferent de specialitate, este obligat să se asigure pentru aceste cazuri.
Am înțeles că ați călătorit în Asia. Cum a fost experiența trăită?
Am participat la mai multe congrese de medicină legală în Malaezia, Corea de Sud, India, Hong Kong, Australia, Japonia și am călătorit și în alte țări din zonă. Am fost interesat de practica medico-legală de acolo și am realizat că legislația fiind cu totul și cu totul alta numărul de autopsii medico-legale este mai mic dar investigațiile complementare care se fac la aceste autopsii este mult mai mare. RMN sau CT se face de regulă la cadavru înainte de începerea autopsiei. Am fost, de asemenea, interesat de practicile legate de incinerearea cadavrelor. În plus am învățat câte ceva despre metodele lor de identificare a cadavrelor provenite din catastrofe (aviatice, navale, naturale).
Interviu realizat de Bianca Chirilă
