În data de 21 octombrie 2024 a avut loc, online, Întâlnirea președinților secțiilor specializate (foste comerciale) din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, întâlnire în cadrul căreia au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică judiciară neunitară în materia contenciosului administrativ și fiscal.
Problema supusă dezbaterii ridică întrebarea dacă prin contestaţia formulată în temeiul art. 111 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, având în vedere dispozițiile art. 106 alin. (2) din aceeaşi lege, un creditor poate invoca stingerea, prin prescripţie extinctivă, a unei alte creanţe înscrise în tabelul preliminar? Sau, dimpotrivă, prescripția poate fi invocată doar de debitoare, conform art. 2512 C. civ. şi/sau de practicianul în insolvență, potrivit excepţiei instituite de art. 106 alin. (2) din Legea nr. 85/2014?
INM consideră că răspunsul la problema de drept ridicată este dat de prevederile art. 2514 C. civ., potrivit cărora codebitorii unei obligaţii solidare sau indivizibile şi fideiusorii pot invoca prescripţia, chiar dacă unul dintre debitori a neglijat să o facă ori a renunţat la ea. Tot astfel o pot face creditorii celui interesat, precum şi orice altă persoană interesată.
Așadar, chestiunea prescripției nu privește doar pe creditor și pe debitor, putând exista și alte persoane interesate să invoce prescripția, dacă debitorul nu a făcut-o, creditorii fiind enunțați expres în text.
În acest sens, în doctrina aferentă Codului civil 1864, care conținea o dispoziție asemănătoare (art. 1843), s-a arătat că „neinvocarea prescripţiei îndeplinite sau, a fortiori, renunţarea la prescripţia îndeplinită nu se poate face de debitor în prejudiciul creditorilor săi, care vor putea opune prescripţia în locul debitorului chiar dacă acesta renunţase la efectele ei; e o combinaţie a acţiunii oblice (…) cu acţiunea pauliană (…) în care creditorul poate invoca prescripţia îndeplinită în folosul debitorului său nu are voie să stabilească decât prejudiciul său, deoarece scrupulul de delicateţă, care inspiră pe debitor spre a renunţa la beneficiul prescripţiei, constituie din partea lui faţă de creditorii săi o culpă care îndreptăţeşte
pe aceştia de a opune prescripţia în dispreţul renunţării sale”.
Considerăm că prevederile art. 2514 C. civ. sunt pe deplin compatibile cu Legea nr. 85/2014 [din perspectiva art. 342 alin. (1) al acesteia], întrucât procedura de insolvență, la rândul ei, permite – art. 111 alin. (1) – ca o contestație față de tabelul de creanțe să fie formulată nu doar de debitorul și creditorul dintr-un raport juridic, ci și de „orice altă parte interesată”.
În concluzie, opinia INM este în sensul că un creditor poate invoca, prin contestaţia față de tabelul preliminar de creanțe, stingerea prin prescripție extinctivă a unei creanțe trecute în tabel în favoarea unui alt creditor.
