Joi după amiază, într-un cadru intim şi relaxant, oferit de localul XO, unul dintre reputaţii istorici contemporani a susţinut conferinţa având tema „Tudor Vladimirescu și Revoluția Greacă de la 1821”, un subiect prea puţin dezbătut din istoria modernă a României. Tudor Dinu a vorbit despre o realitate istorică mai puţin cunoscută în care a luat naştere şi s-a dezvoltat personalitatea lui Tudor Vladimirescu, unul dintre eroii care au pus temelia creării statului mored român. Evenimentul a fost organizat de Asociaţia „Cultură în mişcare” şi s-a bucurat de prezenţa unui public numeros. (Galerie FOTO)
Tudor Dinu este autor al volumului „Tudor Vladimirescu și Revoluția Greacă de la 1821”, sub egida căruia s-a derulat întâlnirea de joi, carte care este, de fapt, prima monografie apărută vreodată despre revoluția greacă de pe teritoriul Principatelor. Este o carte bogată în informații și interpretări, toate puse în lumina tiparului de documente ale vremii, şi care vine cu o nouă viziune asupra miscării revoluționare a Eteriei pe teritoriul românesc.
„În manualele de istorie, Eteria și Revoluția Greacă, începută în Principate, apar doar ca o simplă paranteză la mișcarea lui Tudor Vladimirescu”, a spus Tudor Dinu. „Iar aceasta din urmă, la rândul ei, este tratată mai degrabă confuz, deși, în mod paradoxal, figura celui care s-a visat domn al Țării Românești stă la loc de cinste în panteonul istoric național. Evenimentele anului 1821 sunt, astfel, unul dintre episoadele prea puțin cunoscute de pasionații de istorie de la noi, în pofida consecințelor pe care le au până azi: ele reprezintă mișcarea tectonică ce a pus spațiul românesc pe orbita modernității – momentul auroral al evoluției noastre europene. Eteria a fost o organizație secretă, de tip masonic, creată în 1814 la Odesa, care își propunea eliberarea de sub dominația otomană. Ulterior, extinzând idea iniţială, Eteria avea un alt ideal, mai îndrăzneţ – recâştigarea de către creştini a Bizanţului, surparea imperiului musulman şi înlocuirea lui cu un imperiu creştin.
Activitatea Eteriei în Țările Române este firească, întrucât ele erau singurele zone conduse, guvernate de conaționalii lor, de greci, începând din 1711 Moldova și din 1715 în Țara Românească. Pe tronurile principatelor se aflau domni greci. Și mai exista un element foarte important, pe teritoriul principatelor nu exista populație otomană, nu existau musulmani, cu foarte puține excepții – un secretar al domnului, câțiva polițiști numiți beșlii și o fanfară. Și tot pe teritoriul țărilor române nu puteau, în epoca de la 1821, pătrunde trupele turcești decât în urma unui acord al Rusiei, puterea protectoare a Țărilor Române, după Pacea de la Kuciuk-Kainargi din 1774.
Mișcarea lui Tudor Vladimirescu nu s-ar fi putut naște dacă nu ar fi existat Eteria. Tudor Vladimirescu a fost contactat de Eterie prin intermediul unor vechi camarazi de arme, Iordache Olimpiotul și Iane Farmache, cu care luptase împreună. Tudor a fost contactat de Eterie pentru a contribui la această revoltăa creştinilor împotriva Porţii Otomane. De altfel, o dovadă de netăgăduit în acest sens o constituie menționarea numelui lui Tudor în planul general al revoluției grecești, adoptat la Ismail, în Basarabia, pe teritoriul desigur atunci al Imperiului Rus. Acolo se vorbește de faptul că revolta în Țara Românească va fi provocată de Dimitrie Olimpiotul și de Farmache cu ajutorul lui Tudor – «un anume Tudor Vladimirescu», conducătorul bărbaților înarmați din Craiova.
Revolta era gândită de greci ca una generală a tuturor creștinilor din Balcani pentru creștinătate și nu pentru o națiune. Ba chiar ei se opuneau grecilor, ce aveau o anumită superioritate ca pătură creștină, națiune creștină conducătoare, și le cer să se supună românilor, albanezilor, sârbilor, bulgarilor, în funcție sigur de structura militară sau masonică a organizației lor.
Numai că Tudor și-a depășit condiția. Tudor nu a fost, așa cum l-au vrut eteriștii, o simplă unealtă în mâna lor. Nu a fost o simplă unealtă în mâna marilor boieri, precum Grigore Brâncoveanu, ci s-a autonomizat de la început și i-a jucat pe degete atât pe eteriști, cât și pe boieri, încercând să devină prin propriile forțe domnul Țărilor Românești”, a mai spus istoricul.
Vorbind despre personalitatea lui Tudor Vladimirescu, caracterizat drept „poate cea mai fascinantă personalitate din istoria noastră prin cariera sa fulgurantă”, istoricul face o interesantă incursiune în trecut, amintind că acesta a pornit din straturile de jos ale societății. „Era moșnean (ţăran liber – n.r.), a crezut de tânăr în steaua sa și a făcut absolut orice pentru a realiza o carieră strălucită. Intră în armată, devine pandur, devine mercenar, devine haiduc, intră în slujba unora dintre marii boieri ai Olteniei, printre ei, Glogovenii, reușește să strângă bani, reușește să facă negoț, încearcă negoț cu absolut orice, pe cont propriu. Intră apoi în administrație. Administrația care în sistemul otoman era una coruptă, oricine era în administrație era corupt fiindcă acesta era sistemul. Tudor încearcă orice și reușește, chiar puțin înainte de 1810, în timpul ocupației rusești să ajungă sluger, un rang boieresc mai mic. Oricum era o poziție fantastică, dar nu se oprește aici. Crede în sine, obține protecția rusească, devine un un client al consulatului rus, intră în legătură cu Eteria, intră în legătură cu marii boieri și încearcă să ajungă tot mai sus”.
După cum de multe ori s-a întâmplat în istorie, şi Tudor a fost trădat chiar de ai lui. Liderul pandurilor a fost „denunţat” la Eterie de către cei mai apropiaţi oameni ai săi, Dimitrie Macedonschi şi Hagi Prodan, care-l bănuiau pe Tudor că ar fi strâns o avere uriaşă pe care a trimis-o în Austria. „Dacă putem vorbi de o vinovăție morală pentru arestarea și condamnarea lui Tudor, aceasta îi aparține aproape în exclusivitate lui Dimitrie Macedonschi, care l-a trădat pe Tudor într-o situație critică pentru panduri, numai și numai pentru a prelua el comanda. El este cel care organizează totul, este cel care se duce la eteriști și-l oferă pe Tudor pe tavă. Tudor rezistă cu o tărie de caracter extraordinară la toate caznele. Își păstrează demnitatea până în clipa din urmă. Nu recunoaște absolut nimic, nu mărturisește nimic și moare cu capul sus.
Decizia Eteriei de a-l executa pe Tudor Vladimirescu s-a dovedit fatală pentru revoluție, pentru că astfel s-a pierdut sprijinul pandurilor. Pe Tudor l-au judecat în baza codului penal ale Eteriei. A fost un proces desfășurat în fața curții marțiale. Știm din surse grecești cele trei articole penale care au determinat condamnarea la moartea lui Tudor. O condamnare aș zice mai degrabă nedreaptă, pentru că el este condamnat pentru că ar fi uneltit împotriva patriei. Numai că patria lui Tudor nu era Grecia. El a uneltit într-adevăr împotriva grecilor, dar a uneltit împotriva grecilor și a Eteriei pentru a-și salva patria de la o distrugătoare invazie otomană. Să spunem că a fost un caz fără precedent în analele juridice. După pronunțarea sentinței și după ce a fost graţiat de Alexandru Ipsilanti, fără un nou proces, Tudor este executat.
Este că cea mai mare greșeală pe care a făcut-o Eteria și Alexandru Ipsilanti pentru că fără sprijinul pandurilor au pierdut bătălia decisivă cu turcii, de la Drăgășani. Dacă de partea lor ar fi fost și toți panduri, era evident că la Drăgășani ar fi avut loc o mare victorie a creștinilor”, a concluzionat istoricul.
Tudor Dinu este profesor doctor abilitat la Universitatea din Bucureşti, unde predă limba, literatura şi civilizaţia greacă, și doctor honoris causa al Universității Democrit din Grecia.
A susţinut prelegeri şi conferinţe ca profesor invitat la universitățile din Atena, Cipru, Berlin, Hamburg, Lund, Kiev, Brno, Sofia și Plovdiv, precum şi la mai multe societăţi ştiinţifice din Grecia.
În ultimii ani a participat la cele mai importante congrese internaţionale de studii neoelene (Atena, Salonic, Ioannina, Chania, Chios, Paros, Komotini, Nicosia, Paris, Granada, Lund, Veliko Tîrnovo, Tbilisi). În 2014 a fost ales și în 2018 reales secretar general al Societăţii Europene de Studii Neoelene. Lucrările sale dedicate unor chestiuni de filologie, istorie, civilizație greacă veche, bizantină şi postbizantină, dar şi elenismului din Țările Române au fost tipărite în România, Grecia, Cipru, Franţa, Cehia, Letonia, Ucraina şi Georgia.
Totodată, Tudor Dinu a publicat traduceri atât din autori antici (Aristofan, Plutarh, Iamblichos, Seneca, Plinius Maior), cât şi moderni (Iannis Ritsos, Nikos Engonopoulos, Andreas Embirikos, Hristos Yannaras etc.).
Este fondatorul şi redactorul-şef al primei reviste româneşti de studii neoelene, Neograeca Bucurestiensia.
