Judecătoria Salonta a decis, luni, încetarea procesului penal împotriva a trei inculpați acuzați de braconaj cinegetic, invocând deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 referitoare la prescripția răspunderii penale. Faptele de care au fost acuzați inculpații s-au petrecut în august 2016, când aceștia ar fi participat la uciderea a doi mistreți pe un fond de vânătoare.
Instanța a arătat că ”legea penală mai favorabilă evaluată în mod global este cea cuprinsă între data de 25.06.2018, respectiv data publicării în M.O. Deciziei nr. 297/2018 și data de 30.05.2022, respectiv data intrării în vigoare a dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2022, întrucât art. 155 alin. 1 Cod penal, în forma în vigoare în acest interval de timp nu a reglementat nicio cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripție, făcând inoperantă prescripția specială, prescripția răspunderii penale fiind analizată prin raportare la termenele prevăzute de art.154 Cod penal”.
Astfel, termenul de prescripție de 5 ani s-a împlinit în acest caz în urmă cu un an, a stabilit Judecătoria Salonta.Hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Extrase din motivarea hotărârii Judecătoriei Salonta
Sub aspectul laturii penale se reţine că, prin decizia nr. 297/26.04.2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 518/25.06.2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. 1 din Codul penal, este neconstituțională.
Ulterior prin decizia nr. 358/26.05.2022, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 565/09.06.2022, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituționale în ansamblul lor.
Potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curţii Constituţionale au efect general obligatoriu de la data publicării acestora în Monitorul Oficial iar, caracterul general obligatoriu vizează nu doar dispozitivul, ci şi considerentele acestor decizii, Curtea Constituțională statuând şi în alte decizii că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și Deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta. Rezultă aşadar obligativitatea erga omnes atât a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 cât şi a Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022, efect care se întinde asupra dispozitivului şi considerentelor ambelor decizii.
S-a reţinut în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022, printre altele, că „73. În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.”
Articolul 155 alin. (1) din Codul penal a fost modificat prin O.U.G. nr. 71/2022 publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 531 din 30.05.2022.
Ca atare, având în vedere considerentele obligatorii ale deciziilor menţionate, rezultă că efectul acestora constă în faptul că de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 297/26.04.2018 şi până la data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022, art. 155 alin. 1 Cod penal nu a reglementat niciun caz de întrerupere a prescripției răspunderii penale. Or, art. 155 alin. 1 Cod penal are natura unei dispoziţii penale de drept substanțial supusă principiului aplicării legii penale mai favorabile.
Potrivit art. 5 Cod penal, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă iar, potrivit alin. 2, aceste dispoziţii se aplică și în cazul actelor normative or prevederilor din acestea declarate neconstituționale.
Astfel, pe perioada analizată, se pot decela două situaţii, respectiv o lege penală care reglementează doar prescripţia generală, iar o alta care reglementează atât prescripţia generală cât şi prescripţia specială.
Ca atare, ulterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi până la data modificării prin O.U.G. nr. 71/2022, art. 155 alin. 1 Cod penal intră sub incidenţa art. 5 Cod penal şi este lege penală mai favorabilă, pentru că în acest interval de timp, nu pot fi identificate la nivelul dreptului pozitiv în niciun moment, norme care să stabilească actele ce pot genera efectul întreruptiv de prescripție şi, prin urmare, acte care să determine, de la apariţia lor, curgerea unor noi termene de prescripţie (conform art. 155 alineat 2 Cod penal), termene de prescripţie care însumate, să nu depăşească cu mai mult de încă o dată, termenul de prescripţie generală (conform art. 155 alineat 4 Cod penal).
Art. 5 Cod penal se aplică în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale. Caracterul „mai favorabil” se analizează în mod global, criteriile evaluate fiind extrase din cuprinsul unei singure legi, fără a se combina diferite dispoziţii din legile penale succesive, fiind aplicabilă legea identificată ca producând efectul cel mai favorabil inculpatului.
Instanţa apreciază ca invalid raţionamentul potrivit căruia un prezumtiv act de întrerupere a prescripţiei intervenit anterior publicării în Monitorul Oficial a D.C.C. nr. 297/2018 ar avea ca efect curgerea unui nou termen de prescripţie generală care să se suprapună peste intervalul de timp scurs până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022 întrucât, în mod evident, demersul s-ar realiza prin combinarea a două legi penale succesive respectiv, pe de o parte s-ar lua în considerare cazul de întrerupere din legea penală în vigoare în perioada 01.02.2014-25.06.2018 iar, pe de altă parte s-ar acorda acestuia efectele juridice dintr-o altă lege penală, care nu reglementa un astfel de caz de întrerupere (lege în vigoare în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 şi data modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022).
Or, aplicarea legii penale mai favorabile se realizează global, nefiind permisă combinarea prevederilor din legi succesive, potrivit deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014.
Din această perspectivă, legea penală mai favorabilă se stabileşte prin compararea efectelor pe care aplicarea legilor penale succesive le generează cu privire la un anumit inculpat, urmând a fi mai favorabilă în concret acea lege penală care prevede un termen de prescripţie mai scurt şi care, pentru acel inculpat, s-a împlinit.
În privinţa legii penale mai favorabile se reţine că, întrucât faptele reţinute în sarcina celor 3 inculpaţi au fost săvârşite în noaptea de 31.08.2016 spre 01.09.2016, legea penală mai favorabilă evaluată în mod global este cea cuprinsă între data de 25.06.2018, respectiv data publicării în M.O. Deciziei nr. 297/2018 și data de 30.05.2022, respectiv data intrării în vigoare a dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2022, întrucât art. 155 alin. 1 Cod penal, în forma în vigoare în acest interval de timp nu a reglementat nicio cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripție, făcând inoperantă prescripția specială, prescripția răspunderii penale fiind analizată prin raportare la termenele prevăzute de art.154 Cod penal.
Astfel, pedeapsa pentru infracțiunilor de braconaj prevăzute de art. 42 alin.1, lit.c) din Legea nr. 407/2006 şi braconaj prevăzută de art. 42 alin.1, lit.m) din Legea nr. 407/2006 este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 44 lit.d) din Legea nr. 407/2006 este închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda. Astfel, se reţine că, potrivit art. 153 alin.1 C.pen., „Prescripţia înlătură răspunderea penală.”.
Potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. 1 lit. d C.pen., ”Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt…d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani; ” iar, potrivit art. 154 alin. 2 teza I C.pen.: „Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii.”
Aşadar, conform art. 154 alin. 1 lit. d C.pen., termenul de prescriptie a răspunderii penale, cu privire la infracţiunile de care sunt acuzaţi cei 3 inculpaţi este de 5 ani. Or, din succesiunea normelor incidente în materia prescripţie raspunderii penale, văzând data săvârşirii acţiunii, respectiv noaptea de 31.08.2016 spre 01.09.2016, astfel cum au fost prezentate, se constată că în cauză, a intervenit prescriptia raspunderii penale şi deci, termenul de prescriptie de 5 ani, s-a implinit la 01.09.2021.
Ca atare, având în vedere că până la terminarea cercetării judecătoreşti şi nici în cursul dezbaterilor nu s-a solicitat continuarea procesului penal potrivit art. 18 C.proc.pen., întrucât este incident cazul care împiedică punerea în mișcare și exercitarea în continuare a acțiunii penale, în baza art. 396 alin.6 C.proc.civ. rap. la art. 16 alin.1 lit.f C.proc.pen., art. 153 alin.1 C.pen., art. 154 alin.1 lit.d C.pen., cu aplicarea art.5 C.pen. prin raportare la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, instanţa va dispune încetarea procesului penal (…).
Precizare: măsura încetării procesului penal a fost luată pentru fiecare din cei trei inculpați. În schimb, aceștia au fost obligați să achite părții civile 1500 de euro, la care se adaugă 3500 de lei, cheltuieli judiciare.