Jurisprudența ÎCCJ | Cererea Baroului de obligare a Comisiei de Disciplină să aplice unui avocat o pedeapsă mai aspră pentru concurență neloială

Decizia nr. 907/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secție de contencios administrativ și fiscal

3.1 Recurentul-reclamant Baroul Bucureşti, prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar în rejudecare, admiterea contestaţiei, anularea deciziei disciplinare nr. 16/14.12.2018 emisă de Comisia Centrală de Disciplină din Cadrul UNBR şi obligarea instanţei disciplinare să aplice pârâtului o sancţiune disciplinară mai aspră.

Printr-o primă critică adusă hotărârii primei instanţe recurentul a susţinut că aceasta este contradictorie pentru că deşi, în mod corect, reţine că fapta de concurenţă neloială săvârşită de pârât este o abatere disciplinară gravă, totuşi, apreciază că pentru această abatere disciplinară gravă se impune o sancţiune medie.

3.2 Recurentul-pârât A., prin cererea de recurs formulată în cauză, a solicitat admiterea căii de atac, modificarea în parte a sentinţei recurate, iar pe fond admiterea cererii reconvenţionale şi aplicarea unei sancţiuni mai blânde, criticând hotărârea din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A arătat că deşi instanţa de fond a înţeles toate aspectele şi a apreciat justeţea lor, totuşi la momentul pronunţării sentinţei le-a înlăturat, păstrând decizia de sancţionare în aceeaşi formă dat de comisiile de disciplină.

Consideră că instanţa de fond trebuia să aibă în vedere şi spiritul nu numai litera legii şi să constate că era vorba de o abatere unică, săvârşită de un avocat care nu a dat curs celor menţionate în înţelegerea respectivă, precum şi faptul că acesta a recunoscut greşeala săvârşită, arătând că regretă şi că nu a avut în intenţie deliberată încheierea unei astfel de înţelegeri.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471¹ şi art. 201 alin. (5) şi alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 mai 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 16 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin Decizia disciplinară nr. 16 din 14.12.2018, Comisia Centrală de Disciplină a U.N.B.R. a respins contestaţia formulată de Decanul Baroul Bucureşti, menţinându-se astfel soluţia adoptată de Comisia de disciplină a Baroului Bucureşti, cu motivarea că sancţiunea amenzii în cuantum maxim corespunde gradului de pericol social concret al abaterii disciplinare săvârşite de dl. avocat A..

În acest context, instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Baroul Bucureşti a solicitat instanţei anularea Deciziei disciplinare nr. 16/2018 pronunţate la data de 14.12.2018 de Comisia Centrală de Disciplină şi obligarea instanţei disciplinare să aplice pârâtului A. o sancţiune disciplinară mai aspră faţă de gravitatea faptelor săvârşite şi de încălcarea dispoziţiilor legale şi statutare.

Prin sentinţa reculată, acţiunea reclamantului Baroul Bucureşti a fost respinsă, fiind respinsă ca nefondată şi cererea reconvenţională formată de pârâtul A., aceştia formulând critici de nelegalitate pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea primei instanţe este contradictorie.

Înalta Curte nu poate reţine incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. indicat de recurentul – reclamant.

Potrivit acestui motiv de recurs hotărârea poate fi casată dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate şti ce anume a decis instanţa sau când există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

În speţă, recurentul-reclamant nu invocă motive contradictorii care să poată fi subsumate cazului de casare indicat, ci invocă o aşa zisă contradicţie între gravitatea faptei săvârşite şi sancţiunea aplicată.

În privinţa criticii ce vizează încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că aceasta se circumscrise cazului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar nu pct. 6, astfel cum a indicat recurentul-reclamant Baroul Bucureşti.

De asemenea, se reţine că tot din perspectiva motivului de nelegalitate indicat la pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a criticat sentinţa primei instanţe şi recurentul-pârât, care consideră că instanţa trebuia să admită cererea reconvenţională şi să dispună înlocuirea sancţiunii aplicate cu una mai uşoară sau să dispună reducerea cuantumului acesteia, având în vedere şi spiritul iar nu numai litera legii.

Prin art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată şi dezvoltată în atare măsură încât să conducă la reformarea sentinţei recurate.

Se constată că prin calea de atac exercitată, recurenţii şi-au manifestat nemulţumirea faţă de modalitatea de individualizare a pedepsei, invocând argumente similare cu cele expuse în faţa primei instanţe, care au fost analizate în mod corespunzător de aceasta, concluzia fiind împărtăşită de Înalta Curte, care constată că sunt nefondate criticile formulate în cauză.

Totodată, potrivit art. 86 din Legea 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat: 1) Anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare sunt de competenţa consiliului baroului, iar, potrivit art. 89 din Legea 51/1995, sancţiunile disciplinare sunt: a) mustrarea; b) avertismentul; c) amendă de la 500 RON la 5.000 RON, care se face venit la bugetul baroului. Plata amenzii se va face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei, până la achitarea sumei. Limitele amenzii disciplinare se actualizează periodic de către Consiliul U.N.B.R., în funcţie de rata inflaţiei; d) interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de la o lună la un an; e) excluderea din profesie”.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că legiuitorul a prevăzut care sunt sancţiunile disciplinare nu şi o categorisire a acestora în funcţie de fiecare faptă săvârşită.

Comisia de Disciplină a Baroului Bucureşti a stabilit situaţia de fapt pe baza actelor depuse la dosar şi a constatat că semnarea de către av. A. a unor convenţii prin care s-a obligat să remită petentului B. o parte din onorariile care vor fi încasate de la clienţii procuraţi de aceştia reprezintă acte de concurenţă profesională neloială, interzise de art. 174 şi art. 176 din Statutul profesiei de avocat, precum şi de art. 3.6.1 din Codul deontologic al avocaților din Uniunea Europeană, drept pentru care a dispus prin decizia nr. 2/2018 admiterea acţiunii disciplinare şi aplicarea unei amenzi de 5000 de RON în baza art. 86 raportat la art. 89 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995.

În aplicarea acestei sancţiuni s-a avut în vedere că abaterea este una gravă în raport cu normele legale încălcate, individualizarea sancţiunii aplicate fiind una justă ce a avut în vedere faptul că avocatul a recunoscut fapta şi a regretat cele întâmplate.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului, sancţiunea de nivel mediu, în raport de primele două, foarte uşoare şi ultimele două, foarte drastice, ce a fost aplicată pârâtului este în deplin acord cu gravitatea faptei (de concurenţă neloială) şi circumstanţele săvârşirii acesteia.

Prin urmare nu pot fi primite susţinerile privind greşita individualizare a sancţiunii sau cele referitoare la înlocuirea sau reducerea cuantumului acesteia, comisia de disciplină făcând o corectă individualizare a sancţiunii aplicate pârâtului, în raport de modul şi împrejurările săvârşirii abaterii disciplinare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentului-reclamant şi recurentului-pârât, care au formulat recurs privind modul de soluţionare a fondului litigiului de către prima instanţă, ceea ce a necesitat din partea intimatei-pârâte Comisia Centrală de disciplină din cadrul UNBR avansarea unor cheltuieli pentru asistenţă juridică calificată, Înalta Curte reţine caracterul întemeiat al cererii de obligare a recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă, urmând a o încuviinţa, conform dovezii depusă de aceasta în dosarul de recurs .