Jurisprudență | Admisibilitatea cererii de ordonanță președințială având ca obiect restituirea permisului de conducere, până la soluționarea în fond a cererii cu același obiect

Admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale presupune îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute de art.997 alin.1 NCPC, respectiv: urgenţa, caracterul vremelnic al măsurii solicitate şi neprejudecarea fondului. O  obligaţie de ”a face” nu se poate dispune pe calea ordonanţei preşedințiale decât pentru cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive.

Domeniu asociat: procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)

Secția de  contencios administrativ și fiscal, Decizia 253 din 25 mai 2020 – Curtea de Apel Alba Iulia

În esență, instanța de fond a considerat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate cerute de lege în forma art.997 și următoarele NCPC  întrucât restituirea permisului ar contraveni actelor administrative emise ca valabile și care nu sunt contestate, nefiind îndeplinită condiția aparenței de drept în favoarea reclamantului.

O primă chestiune ce se impune a fi criticată faţă de soluţia instanţei de fond este cea legată de reţinerile instanţei referitoare la faptul că recurentul a solicitat „doar restituirea permisului de conducere”.

Susține că acțiunea formulată de reclamant nu putea cuprinde alte solicitări atâta timp cât este o acțiune în realizare. Menționează că acțiunea vizează strict restituirea permisului, deoarece perioada de  suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice a expirat la data de 24.03.2020. De la această dată arată că nu a mai existat niciun motiv pentru a menține suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice. Dovada de circulație seria CU nr… a fost prelungită până la 23.03.2020, sens în care numai după această dată se punea problema strict a restituirii permisului ca dovadă a încetării oricărei măsuri de a conduce pe drumurile publice.

Prin Ordonanța din 05.03.2020 a Procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus în dosar nr…/P/2020 clasarea cauzei pe considerentul că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăție. Astfel  că, încetând cauza care a dus la suspendarea dreptului de conducere, consecința firească era restituirea permisului. În lipsa vinovăției conducătorului auto, apreciază că acesta nu putea fi și nu trebuia să fie supus unei sancțiuni penale sau administrative.

Cu toate acestea, arată că, deși conducătorul auto a fost găsit ca nevinovat, s-au suportat consecințele nevinovăției sale prin continuarea suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice, deoarece organul de poliție a refuzat restituirea permisului.

Din perspectiva reținerilor instanței, că aspectele legate de temeinicia restituirii permisului, trebuie apreciat în raport de documentele existente la momentul emiterii ordonanței președințiale, apreciază că această reținere este nelegală, deoarece documentele de care trebuie să se țină seama că sunt doar înscrisurile opozabile părților.

Dispoziția Șefului Serviciului Rutier A. nr… din 19.03.2020 nu poate fi opusă, fiind o dispoziție ce nu a fost comunicată. Această dispoziție arată că a fost depusă direct la dosarul cauzei, concomitent cu întâmpinarea, iar recurentului nu i-a fost comunicată. Învederează că nu avea la cunoștință de respectivul document și nici de consecințele juridice ale acestuia, neputând fi opuse în prezenta procedură. Instanța însă face rețineri și aprecieri cu privire la acest document emis și necomunicat, dând eficiență juridică acestuia. Deși a invocat acest aspect în fața instanței de fond, arată că instanța de fond a dat eficiență juridică înscrisului, fără a face referire la faptul că acesta nu le-a fost comunicat.

Învederează că instanța fondului a lipsit de eficiență juridică faptul că actul nu a fost comunicat.

Astfel, din perspectiva instanței de fond, menționează că actele administrative sunt considerate ca fiind valabil emise și că produc efecte juridice, indiferent dacă au fost sau nu comunicate părților.
Reținerea instanței că există o bază legală a reținerii permisului de conducere apreciază că este necorespunzătoare adevărului, din perspectiva faptului că reținerea în baza adeverinței din 08.01.2020 a expirat după soluționarea dosarului penal la 24.03.2020, iar Dispoziția …/19.03.2020 a fost emisă fără a exista o bază legală.

Susține că emiterea unei dispoziții de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice se dispune în măsura în care a existat sau există o faptă care să atragă o astfel de sancțiune în sarcina conducătorului auto.

În speța de față este clar și lipsit de echivoc faptul că nu exista nicio faptă care să atragă în sarcina conducătorului auto suspendarea dreptului de a conduce.

Toate aceste rețineri ale instanței criticate arată că au determinat soluția instanței prin constatarea faptului că nu exista o aparență de drept în favoarea recurentului cu privire la cererea de fond și mai apoi cu privire la cererea de ordonanță președențială. Or, aparența dreptului arată că este dată tocmai de documentele depuse la dosarul cauzei.

Recurentul prezintă istoricul cauzei, arătând că permisul de conducere i-a fost reținut la data de 08.01.2020 pe motiv că i-a fost deschis dosar penal pentru tractarea unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate conform dispozițiilor art. 339/3 Cod Penal, dosar ce poartă nr…/P/2020.

Dreptul de a conduce pe drumurile publice arată că i-a fost prelungit în mod constant de către procuror pe toată perioada cercetărilor.

La data de 24.03.2020 arată că a fost ultima zi în care putea să circule pe drumurile publice în baza dovezii prelungite.

Având în vedere că i s-a comunicat ordonanța de clasare, a apreciat că nu se mai impune prelungirea dreptului de a conduce pe drumurile publice, fiind finalizată cercetarea penală și dovedită nevinovăția sa. Însă, la sediul pârâtei arată că i s-a spus că abia acum intra în vigoare suspendarea dreptului de a conduce, după finalizarea dosarului penal și că a interveni și o prelungire suplimentară a suspendării dreptului de a o conduce cu încă o lună. Menționează că nu a primit în acest sens nimic în scris.

Prin Ordonanța de clasare din 05.03.2020, învederează că procurorul de caz a soluționat dosarul penal nr…/P/2020 și a constatat că se impune clasarea cauzei având în vedere că nu cunoștea că remorca nu este înmatriculată sau înregistrată. Arată că remorca era proprietatea societății L.  SRL și nu cunoștea, în calitate de salariat, care era situația acesteia.

Menționează că temeiul juridic al clasării îl reprezintă motivul prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală.

În aceste condiții, apreciază că nu mai subzistă condițiile care au fost avute în vedere la suspendarea dreptului de a conduce și i-a fost reținut permisul, sens în care a arătat prin cerere adresată IPJ A. că se impune restituirea permisului de conducere.

Astfel, arată că a solicitat acesteia, prin adresă să procedeze încetării suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice conform categoriei pentru care a fost emis permisul și să procedeze la restituirea permisului de conducere al recurentului.

Apreciază că aparența dreptului ca și condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președențială este acoperită prin cele prezentate, recurentul având clar dreptul de a conduce pe drumurile publice câtă vreme nu mai subzistă cauza care a dus la suspendarea dreptului de a conduce și anume existența dosarului penal.

Precizează că măsura solicitată este una provizorie câtă vreme a solicitat că acesta să fie luată până la soluționarea în fond a dosarului de restituire a permisului, care face obiectul unei acțiuni separate.

Din perspectiva dovedirii cazului grabnic, solicită a se avea în vedere că este în perioada campaniei de primăvară în agricultură. Societatea L. SRL arată că este o societate cu profil agricol care se ocupa de creșterea vacilor de lapte. Menționează că societatea are în administrare suprafețe întinse de teren care trebuie arătate, semănate și tratate (administrat gunoi de grajd și alte îngrășăminte) în vederea obținerii de furaje pentru animale. Toate aceste lucrări arată că se fac mecanizat, iar recurentul, în lipsa permisului nu poate desfășura activitatea pentru care este angajat. În aceste condiții și în contextul actual, menționează că riscă pierderea locului de muncă și lipsirea sa și a familiei sale de orice venituri. Toate aceste efecte arată că sunt în detrimentul său, fără ca el să aibă o vină anume.

Apreciază că după finalizarea cauzei în fond, deși se va decide că se impune restituirea permisului, nu se mai pot recupera efectele prejudiciabile ale situației în care se află. Pierderea locului de muncă și a veniturilor destinate familiei arată că nu mai pot fi recuperate niciodată.

Având în vedere contextul actual, în care tot mai multe persoane își pierd locul de muncă, menționează că societatea angajatoare trebuie să ia măsuri pentru a-și cultiva terenurile, deoarece de această operațiune depinde hrana animalelor care nu va putea fi făcută în altă perioadă a anului decât acum, iar recurentul riscă să rămână fără serviciu și fără niciun venit.

Arată că s-a adresat instanței de fond în contextul în care la data depunerii cererii reclamantul nu avea nicio comunicare cu privire la situația permisului de conducere, nici că i-a fost suspendat dreptul și nici că i se restituie permisul.

Apreciază că în mod nelegal instanța de fond a procedat la respingerea cererii reclamantului, având în vedere că în condițiile arătate mai sus, nu exista niciun temei pentru reținerea în continuare a permisului de conducere.

Ordonanța prin care s-a dispus clasarea cauzei arată că a fost emisă, însă prin aceasta nu s-a dispus cu privire la măsura suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice și nici cu privire la menținerea acestei măsuri. Organul de poliție, până la data depunerii cererii din 24.03.2020 și până la 02.04.2020 nu i-a comunicat niciun document. În acest context, menționează că măsura suspendării dreptului de a conduce nu are nicio bază.

Arată că nu cunoaște până la acest moment care au fost considerentele instanței de fond, sens în care își rezervă dreptul de a completa motivele de apel, funcție de conținutul motivelor cuprinse în hotărârea instanței de fond.

În drept invocă prevederile art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă coroborate cu prevederile art. 107 Cod  procedură civilă, raportat la prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, referitoare la competența materială și teritorială a Tribunalului Alba de a soluționa prezenta cauză, prin Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

Prevederile art. 219 alin. 2 din Hotărârea Guvernului 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 care prevăd în mod expres faptul că: „restituirea permisului de conducere se dispune de către șeful serviciului poliției rutiere pe baza căreia a fost săvârșită fapta, la cererea titularului, în baza…ordonanței procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi penale…”

Prevederile art. 997 și urm. Cod  procedură civilă, art. 466 și urm. Cod procedură civilă. În probațiune solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

3.Intimatul IPJ A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond.

În esență, intimatul arată că Arată că legal şi temeinic instanţa de fond a respins cererea de ordonanţă președințială cu obiect restituite permis de conducere formulată de reclamant, reţinând că “cercetând aparenţa de drept se constată că reţinerea permisului de conducere a reclamantului are o baza legală, respectiv iniţial a existat actul administrativ al reţinerii acestuia începând cu data de 08.01.2020 – Dispoziţia Inspectoratului de Poliţie Judeţean A. nr… din 08.01 2020, iar începând cu data de 24.03.2020 există un alt act administrativ, respectiv Dispoziţia nr…/19.03.2020 a Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean A.

Ca atare, restituirea permisului de conducere ar contraveni actelor administrative emise ca valabile şi care nu sunt contestate, astfel încât se bucură de prezumţia de veridicitate și executorialitate în cauză nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate cerute de lege în forma art. 997 şi urm. NCPC.”

Precizează faptul că la emiterea Dispoziţiei Şefului Serviciului Rutier nr…/ 19.03.2020 s-a avut în vedere Ordonanţa emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria B. în dosarul penal nr…/P/2020, prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de tractare a unei remorci neînmatriculare sau neînregistrare pe drumul public, fapta prev. şi ped. de art. 334 alin. 3 din Codul penal.

Pentru pronunţarea soluţiei de clasare, arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria B. a reţinut că platforma tractată nu era proprietatea suspectului O., iar acesta nu cunoştea dacă este sau nu înregistrată, astfel că fapta săvârșită nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 334 alin. 3 din Codul penal sub aspectul laturii subiective.

Susține că potrivit prevederilor art. 103 alin. (1), lit. c din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice se dispune „pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracţiune contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice şi procurorul sau instanţa de judecată a dispus clasarea în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală, renunţarea la urmărirea penală, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei dacă nu a fost dispusă obligația prevăzută la art. 85 alin (2) lit. g) din Codul Penal.

Prin urmare arată că a fost întocmită Dispoziţia şefului Serviciului Rutier Alba nr… din data de 19.03.2020, prin care a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 zile, începând cu data de 24.03.2020.

Menționează că permisul de conducere a fost reţinut în conformitate cu prevederile art. 111. alin. (1), litera b din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a încălcării prev. art. 334 alin.3 din Codul Penal.

Apreciază ca fiind legală şi temeinică emiterea actului administrativ de suspendarea dreptul de a conduce pe drumurile publice, în acord cu prevederile actuale ale art. 103, alin. (1), lit. c din Ordonanţa de Urgență a Guvernului nr.195/2002, republicată, dispoziţie legală care reglementează situația în care fapta    persoanei a fost urmărită ca infracțiune contra siguranței circulației pe drumurile publice, fapte prevăzute de art. 334-341 Cod penal. Aceste infracțiuni sunt fapte de pericol, constând în posibilitatea producerii unor accidente cu urmări deosebit de grave sau de împiedicare a constatării cauzelor/împrejurărilor în care s-a produs evenimentul rutier. Pentru acest gen de fapte legea nu prevede ca și condiție pentru suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice o perioadă de 90 zile, ca abaterea săvârșită de către conducătorul de autovehicul să aibă corespondență în materie contravențională.

Față de prevederile art. 997 și urm. din Codul de procedură civilă referitoare la condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, apreciază că acestea nu sunt îndeplinite în prezenta cauză, astfel că învederează că legal și temeinic instanța de fond a respins cererea ca inadmisibilă.

În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar. În drept a invocat prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată ale HG nr. 1391/2006.

Apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind Legea contenciosului administrativ. Susține că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 96 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în măsura în care constată legalitatea măsurii reținerii permisului de conducere, deși această măsură nu este o măsură complementară unei sancțiuni contravenționale. Aceasta, cu atât mai mult cu cât cauza reținerii inițiale a permisului de conducere cu consecința suspendării dreptului de a conduce a încetat prin emiterea Ordonanței procurorului din data de 05.03.2020 în dosar nr…/P/2020.

În drept, invocă prevederile art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă coroborate cu prevederile art. 107 Cod  procedură civilă, raportat la prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, referitoare la competența materială și teritorială a Tribunalului Alba de a soluționa prezenta cauză, prin Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

Prevederile art. 219 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr.1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 care prevăd în mod expres faptul că: „restituirea permisului de conducere se dispune de către șeful serviciului poliției rutiere pe baza căreia a fost săvârșită fapta, la cererea titularului, în baza…ordonanței procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi penale…”

Prevederile art. 997 și urm CPC, art. 483 și urm. CPC, art. 20 și urm. din Legea nr. 554/2004. În probațiune solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

Intimatul –  pârât nu a formulat întâmpinare la recursul reclamantului.

Încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, violarea unor principii generale de drept.

Textul se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, care trebuie să fie în vigoare la momentul judecății, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege. Tot în acest motiv de nelegalitate poate fi încadrată și ignorarea unei norme legale incidente în cauză, aplicarea unei norme generale, deși se impunea aplicarea unei norme speciale sau invers.

Verificând incidența acestui motiv la speța de față, se constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art.997 și urm. Cod procedură civilă.

Astfel, prin ordonanța președințială de față reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la restituirea permisului de conducere reținut conform dovezii nr…, până la soluționarea fondului dreptului cu același obiect înregistrat sub nr…/107/2020 pe rolul Tribunalului Alba.

Admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale presupune îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute de art. 997 alin.1 NCPC, respectiv: urgenţa, caracterul vremelnic al măsurii solicitate şi neprejudecarea fondului.

Curtea mai reţine că aceste condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, astfel încât neîndeplinirea uneia dintre ele face inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială.

În ceea ce priveşte prima condiţie de admisibilitate a cererii, în mod corect a apreciat Tribunalul că, raportat la împrejurările speţei (activitatea agricolă pe care o prestează reclamantul în această perioadă cu tractorul pentru care permisul de conducere i-a fost reținut) se justifică urgenţa, condiţia fiind îndeplinită.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie (caracterul provizoriu), Curtea reaminteşte că pe această cale nu pot fi luate măsuri definitive, scopul acestei proceduri nefiind acela de a stabili definitiv drepturile părţilor.

De asemenea, atât jurisprudenţa, cât şi practica judiciară au decis că o obligaţie de face nu se poate dispune pe calea ordonanţei preşedințiale, o astfel de măsură putând fi dispusă pentru cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive.

În speță însă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să procedeze la eliberarea în regim de urgenţă a permisului de conducere până la soluționarea dosarului de fond, măsura astfel solicitată putând fi limitată în timp, așa cum corect a subliniat și tribunalul.

Condiţia referitoare la neprejudecarea fondului nu este îndeplinită însă în cauză,  întrucât, dacă s-ar dispune măsura solicitată de reclamant, s-ar rezolva în fond litigiul dintre părţi, iar acesta vizează, așa cum s-a arătat deja, tot restituirea permisului de conducere.

Sub acest aspect, Curtea mai subliniază că la data introducerii prezentei cereri, era deja emisă Dispoziția  Șefului Serviciului Rutier Alba nr… din 19.03.2020,  prin care s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 zile, începând cu data 24.03.2020, iar până la acest moment reclamantul nu a făcut dovada că a contestat-o în instanță.

În aceste condiții, nici nu pot fi supuse analizei instanței de recurs criticile reclamantului vizând legalitatea acestei dispoziții, respectiv  că a fost emisă fără o bază legală și fără să existe o faptă care să atragă în sarcina conducătorului auto suspendarea dreptului de a conduce.

Aşadar, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 997 alin.1 NCPC, soluţia Tribunalului de respingere a cererii reclamantului este conformă acestor dispoziţii legale.

Pentru toate considerentele expuse,  în temeiul art.496 alin.2 raportat la art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul O. împotriva sentinţei nr. 112/CAF/2020 pronunţată de Tribunalul Alba – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență în dosar nr…/107/2020.