Jurisprudență | Amendă de 42.000 de lei pentru un constructor, după ce un biciclist a căzut într-o groapă adâncă de aproape 2 metri, nesemnalizată corespunzător

O firmă de construcții a fost amendată de Curtea de Apel Bacău după ce un biciclist a căzut într-o groapă adâncă de aproape 2 metri săpată pe o stradă, în vederea unor lucrări la conductele de termoficare. Instanța a stabilit că lucrarea nu era nesemnalizată corespunzător, iar în urma căzăturii victima a suferit răni grave, pentru vindecarea cărora a avut nevoie de peste 55 de zile de îngrijiri medicale. Curtea a considerat că firma a comis atât infracţiunea de efectuare de lucrări neautorizate în zona drumului public, pe latură subiectivă sub forma intenţiei depăşite, cât și cea de vătămare corporală din culpă. În primă instanță, constructorul a fost achitat pe motiv că  fapta de efectuare de lucrări neautorizate nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, în timp ce pentru acuzația de vătămare corporală din culpă se stabilise că fapta nu este prevăzută de legea penală.

La data de 15.05.2014, inculpata S.C. (…) S.R.L. a înregistrat la Poliţia mun. Roman cererea pentru avizarea lucrărilor ce implică închiderea şi/sau crearea de restricţii pentru circulaţia pe drumurile publice. Din examinarea cererii, fila nr. 273 verso, reiese că lucrările ce se vor efectua constau în reabilitarea reţea magistrală de alimentare apăr B-dul Republicii, perioada fiind cuprinsă între 07.05.2014 şi 20.07.2014, implicaţia asupra traficului constă în deviere şi restricţionare trafic. La cerere a fost anexate schema cu funcţionarea permanentă şi temporară propusă pe timpul lucrărilor. Cererea a fost avizată favorabil de către Poliţia (…), în urma verificărilor în teren efectuate de către un ofiţer de poliţie.

În data de 09.07.2014, în jurul orelor 21.18, partea civilă (…) se deplasa pe bicicletă în condiţiile în care ploua torenţial iar iluminatul public stradal era întrerupt. La scurt timp, a ajuns în apropiere de intersecţia străzilor B-dul Republicii şi str. Primăverii când a fost orbit de farurile unui autoturism care circula în sens invers. În aceste condiţii, partea civilă a lovit cu roata din faţă a bicicletei balizele ce împrejmuiau groapa de lucrări aparţinând inculpatei S.C. (…) S.R.L. şi a căzut în acea groapă cu o adâncime de 1,7 metri. Urmare a loviturii, partea civilă a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale.

La momentul producerii evenimentului, lucrarea era prevăzută cu 3 balize din plastic de culoare alb-roşu şi 5 stative din lemn, pe unul dintre ele aflându-se şi un indicator rutier „ocolire la stânga”.

Instanţa a constatat că în sarcina inculpatei S.C. (…) S.R.L. au fost reţinute comiterea infracţiunilor de  efectuare de lucrări neautorizate în zona drumului public, prev. de art. 341 C.p. şi vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 38 C.p.

Hotărârea de achitare a firmei de construcții, pronunțată de prima instanță, a fost atacată atât de Parchet, cât și de partea vătămată (n.n.).

În ceea ce privește infracţiunea de efectuare de lucrări neautorizate în zona drumului public, prev. de art. 341 c.pen., sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii este dat de neluarea măsurilor corespunzătoare pentru semnalizarea lucrărilor pe drumurile publice, urmarea imediată constă în producerea unei stări de pericol pentru circulația pe drumurile publice, imputabilă sub forma de vinovăție a intenției indirecte, precum și a unui alt rezultat socialmente periculos, imputabil sub forma de vinovăție a intenției sau a culpei, respectiv producerea unui accident de circulaţie, existând legătura de cauzalitate între cele două urmări și actul de conduită interzis de lege, dar comis de inculpată, prin intermediul organelor de conducere ale persoanei juridice.

Prin urmare, sub aspectul laturii subiective, infracţiunea se comite sub forma intenţiei sau intenției depășite, prevăzută de art.16 alin.3 și 5 c.pen., cum în mod corect a arătat şi prima instanţă. Dacă în cazul intenţiei nu se poate imputa inculpatei atitudinea subiectivă de acceptare a producerii unui accident (caz în care se poate reţine de la lovire  până la tentativă sau chiar omor consumat, în funţie de urmarea imediată produsă), nu acelaşi lucru este valabil şi în cazul intenţiei depăşite. Judecătoria Roman analizează şi ea această formă de vinovăţie, sub care se mai poate comite infracţiunea prevăzută de art.431 alin.4 c.pen., însă realizează o eroare importantă prin aceea că rezultatul acceptat de inculpată, constând în starea de pericol pentru siguranţa circulaţiei publice, îl raportează la rezultatul mai grav, accidentul produs, dar care este imputabil aceleiaşi inculpate sub forma culpei. Cu alte cuvinte, dacă S.C. (…) S.R.L. a acceptat că prin neluarea măsurilor corespunzătoare pentru semnalizarea lucrărilor pe drumurile publice se produce o stare de pericol iminentă şi concretă la intersecţia străzilor B-dul Republicii şi str. Primăverii din (…), accidentul produs, care conferă relevanţă penală faptei comise, nu poate fi considerat ca acceptat, tocmai în considerarea împrejurărilor relevate şi de prima instanţă: inculpata a obţinut toate autorizaţiile şi avizele inclusiv cel de la Poliţie, (…) după ce în prealabil modalitatea de semnalizare a lucrării a fost controlată de către un ofiţer de poliţie cu atribuţii specifice care nu a constatat nereguli, dar şi aceea că societatea are o experienţă vastă în domeniu, perioadă de timp în care nu au mai fost constatate nereguli. Inculpatei nu i-a fost indiferentă cauzarea unui eveniment rutier pentru participanţii la trafic, care putea avea loc prin lucrările întreprinse pe drumurile publice şi nesemnalizate corespunzător, însă a prevăzut acest lucru dar a considerat că nu se va produce.

Semnalizarea lucrării nu era conformă normelor în vigoare, întrucât nu avea cărucioare port-semnalizare, prevăzute cu elemente fluorescent-reflectorizante şi nici lămpi cu lumină galbenă intermitentă, obligatorii pe timp de noapte, (astfel cum prevăd art. 85 alin. 2 din HG (…) şi Normele metodologice privind condiţiile de închidere a circulaţiei – Anexa 4 – F.II.10 – fila 397 vol.I dpi). Mijloacele de probă relevă o lucrare de amploare, amplasată în mijlocul unei intersecţii care deservea mai multe străzi care nu erau închise circulaţiei, astfel că măsurile de semnalizare care se impuneau trebuiau să fie dintre cel mai vizibile şi greu de ignorat. Măsurătorile întreprinse relevă o groapă cu diametru de 14,5 metri pe o direcţie şi 9,5 metri pe direcţia perpendiculară, precum şi o adâncime variabilă de la 1,7 metri la 2,3 metri. Numai tubul de beton din mijlocul intersecţiei avea un diametru de 5,4 metri (fila 13 dup). În aceste condiţii de perturbare gravă a circulaţiei normale în intersecţie şi măsurile de semnalizare trebuiau să fie maximale. Neprocedând în acest mod, inculpata persoana juridică (prin persoana fizică responsabilă, dar care nu a fost trimisă în judecată) a prevăzut posibilitatea producerii accidentului (avea obligaţia de a lua măsuri pentru preîntâmpinare), dat fiind şi amploarea mare a lucrărilor pe carosabil, dar a considerat, în baza anumitor temeiuri obiective, evaluate în mod eronat, că poate preveni sau evita urmarea. Aceste temeiuri obiective au fost faptul că inculpata a obţinut toate avizele necesare şi a asigurat minimal semnalizarea lucrării în conformitate cu avizul obţinut de la organele de poliţie.

În consecinţă, instanţa de apel constată că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de efectuare de lucrări neautorizate în zona drumului public, prev. de art. 341 c.pen., pe latură subiectivă sub forma intenţiei depăşite, pentru care se va dispune condamnarea S.C. (…) S.R.L. Pentru existenţa infracţiunii legea penală nu cere ca accidentul produs să aibă urmări de o anumită intensitate, ci doar să aibă loc. Prin urmare, ceilalţi factori care au concurat la producerea rezultatului mai grav şi imputabil sub forma culpei au o relevanţă subsidiară în cazul acestei infracţiuni, esenţial fiind ca fapta inculpatei să se înscrie în antecedenţa cauzală a accidentului.

Cu privire la infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 1 c.pen., Curtea constată că impedimentul obiectiv indicat de prima instanţă nu mai subzistă, lezarea sănătăţii şi a integrităţii corporale a victimei fiind consecinţa infracţiunii anterioare comise de inculpată, alături de alţi factori cauzali şi favorizanţi, respectiv orbirea persoanei vătămate de către autoturism în momentele imediat premergătoare accidentului, defectarea iluminatului stradal şi condiţiile meteo defavorabile. Cu toate acestea, cauza determinantă a accidentului o constituie fapta inculpatei, lucrările efectuate pe drumurile publice fiind greu de anticipat fără o semnalizare vizibilă. Totodată, aceste măsuri trebuie luate independent de condiţiile meteo sau de defecţiunile la iluminatul public.

Prin urmare, instanţa de apel constată că vinovăţia inculpatei urmează a fi stabilită şi pentru această infracţiune.

În ceea ce priveşte tratamentul sancţionator, Curtea reţine că examinarea criteriilor obiective prevăzute în art.74 c.pen. se efectuează în mod plural, fără preeminenţa vreunuia din acestea. Instanţa reţine pericolul social redus al infracţiunilor comise, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, circumstanţele de fapt şi modul concret de comitere a acestora. Curtea are în vedere, ca un criteriu determinant pentru infracţiunea prevăzută de art. 196 alin. 1 c.pen. că leziunile prezentate de persoana vătămată au necesitat pentru vindecare un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale.

Exemplaritatea sancţiunii produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni. Necesitatea aplicării unei sancţiuni şi evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermităţii care, în acest domeniu, înseamnă aplicarea unei pedepse ferme şi a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei şi persoanei inculpatului, apt să-şi realizeze cu maximă eficienţă finalitatea educativ-preventivă.

Totodată, se au în vedere dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, precum şi prevederile art.137 alin.3 c.pen.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli şi criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, aşa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanţă. De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

În favoarea inculpatei nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante, iar aceasta nici nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor în pofida a numeroase probe de vinovăție.

Doar o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatei de a se corija şi elibera de deprinderile antisociale care au antrenat-o pe calea săvârşirii de infracţiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracţiunilor, atitudinea inculpatei, circumstanţele reale şi personale reţinute, instanţa de apel apreciază că se impune condamnarea la pedepse orientate spre minimele speciale prevăzute de lege.

Dat fiind soluţia de condamnare a inculpatei şi faptul că (…) a renunţat la pretenţiile civile formulate iniţial, S.C. (…) S.R.L. va fi obligată în parte la plata cheltuielilor judiciare făcute de persoana vătămată la prima instanţă.