Jurisprudență | Contestaţie la executare. Caracterul divizibil al obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată

Obligația solidară presupune un raport obligațional cu pluralitate de subiecte care prezintă particularitatea că oricare creditor solidar poate cere plata în întregime a datoriei sau oricare debitor solidar este ținut să execute întreaga prestație la care are dreptul creditorul.

Prin sentinţa civilă nr. (…) pronunţată în 3 iulie 2019 de către Judecătoria Baia Mare s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea C.J. MM., în contradictoriu cu intimatul T.S., împotriva actelor de executare efectuate în cadrul dosarului execuţional nr. 191/2017 al BEJ T.A.C.. A fost obligată contestatoarea la plata către intimat a sumei de 5.950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Astfel, prin raportare la dispoziţiile art., 622 Cod procedură civilă, conform cărora: ”Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. (3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare. (4) Executarea unor obligaţii de a face, precum înscrierea sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru public, emiterea unei autorizaţii, eliberarea unui certificat sau predarea unui înscris şi altele asemenea, se poate obţine la simpla cerere a persoanei îndreptăţite, făcută în temeiul unui titlu executoriu, fără a fi necesară intervenţia executorului judecătoresc, dacă prin lege nu se dispune altfel. În caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executarea silită în condiţiile prezentului cod.” şi care impun ca obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe să fie adusă la îndeplinire de bună voie, teza finală a aliniatului 4 dând dreptul creditorului să recurgă la executarea silită în caz contrar, dacă aducerea la îndeplinire nu a putut fi obţinută prin simpla cerere a persoanei îndreptăţite şi constatând astfel că executarea silită a fost demarată în mod justificat, instanţa a respins contestaţia la executare, conform dispozitivului.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 Cod procedură civilă, instanţa a obligat contestatoarea la plata către intimat a sumei de 5.950 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal C.J. MM., solicitând instanţei în principal, admiterea apelului și desființarea sentinței civile nr. (…)/03.07.2019, cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. (…)/03.07.2019 pronunțată în dosar nr.1329/182/2018 în sensul admiterii cererii de chemare în garanţie a C.L. TG.L. asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat, înlăturarea obligării Comisiei județene de aplicare a legilor fondului funciar la plata cheltuielilor de judecată.

Apelanta arată că prin contestația la executare a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție a C.L. TG.L., însă instanța de fond nu s-a pronunţat asupra acestui capăt de cerere.

Așa cum a susținut și prin contestația la executare, în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul agricol în suprafață de 31 ha 8141,5 mp, C.J. de fond funciar este condiţionată de îndeplinirea atribuțiilor legale care revin C.L. TG.L., conform art. 5 din HG 890/2005.

La data de 21.11.2016, Comisia locală de fond Tg. Lăpuș a înaintat documentația Comisiei județene de fond funciar Maramureș, cu adresa nr. 13276, însă propunerea este neconformă întrucât în anexa nr. 3 la HG. 401/2013, avizată de OCPI Maramureș, anexă care cuprinde inventarul suprafețelor de teren cu vegetație forestieră care face parte din rezerva retrocedabilă, nu se găsesc amplasamentele propuse în vederea validării.

De altfel, comisia locală de fond funciar are obligația verificării situaţiei juridice a amplasamentului, respectiv dacă acel amplasament este sau nu liber de sarcini, precum și dacă nu a fost atribuit altor persoane fizice sau juridice.

Ba mai mult, administrațiile locale de la locul situării terenurilor, au o evidență a solicitării terenurilor și eventual dacă a fost sau nu reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului, în favoarea căror persoane a fost reconstituit și după ce autor/autori, dacă au fost puşi sau nu în posesie, precum și dacă s-a eliberat titlul de proprietate pentru suprafața reconstituită.

Totodată, în conformitate cu art.27 alin (1) din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare prin măsurători topografice şi au fost stabilite vecinătăţile conform schiţei de amplasament și după întocmirea documentelor constatatoare prealabile.

De asemenea, potrivit art. 26 alin.(2) din HG nr.890/2005 terenurile cu vegetație forestieră vor fi puse la dispoziţia comisiilor locale de unitățile silvice care le dețin.

În concluzie, C.J. de fond funciar Maramureș prin OCPI MM va putea emite titlul de proprietate pentru suprafața de teren cu destinație forestieră, doar ulterior înaintării documentației complete, necesară în acest sens, de către C.L.T.L. la OCPI -MM.

Pe de altă parte, precizează apelanta că la Legea nr. 1/2000, C.J. de fond funciar a validat întinderea dreptului de proprietate al beneficiarului pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale de fond funciar, fără identificarea amplasamen-tului. Abia ulterior, la Legea 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut și cu amplasament.

Un aspect deosebit de important în soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră îl prezintă Decizia nr. 395 din 13.06.2017 a Curții Constituționale a României, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin (l) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Astfel, Curtea a constatat că aceste prevederi legale sunt constituționale în măsura în care restituirea terenurilor forestiere aparținând domeniului public al statului se realizează numai după trecerea prealabilă în domeniul privat al statului, în condițiile legii, statuând că ”se impune îndeplinirea cerințelor art. 10 alin.(2) din Legea nr. 213/1998, care stipulează că trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin Constituție sau prin lege nu se prevede altfel.

C.J. de fond funciar poate soluționa dosarele care vizează reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri cu vegetație forestieră, doar în situația în care acestea reprezintă vechiul amplasament al foștilor proprietari. Stabilirea vechiului amplasament al suprafeței de teren se realizează de comisia locală, în colaborare cu reprezentantul Ocolului silvic de la locul situării terenului, ori raportat la faptul că propunerea C.L.T.L. nu reprezintă vechiul amplasament al solicitanților, se află în situația prevăzută în Decizia 395/2017 a Curții Constituționale.

Referitor la procedura privind trecerea terenurilor forestiere din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a acestuia, pentru a fi afectate restituirii în natură, sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. 5 din Legea 165/2013, potrivit cărora schimbarea regimului juridic al terenurilor ce face obiectul situației centralizatoare (printre care și terenurile forestiere) aflate în proprietatea publică a statului se face la propunerea comisiei județene de fond funciar și cu respectarea procedurii legale demarate de Agenția Domeniilor Statului și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, A.D.S.A.N.R.P., potrivit informațiilor postate pe site-ul ANRP, Hotărârea de Guvern va fi inițiată ANRP și ADS, motiv pentru care comisiile județene de fond funciar sunt obligate să transmită celor două instituții o fundamentare a solicitării privind atribuirea terenurilor din domeniul public al statului către comisiile locale de fond funciar.

În susținerea fundamentării este necesară depunerea documentelor din care să reiasă situația juridică și datele de identificare ale terenului solicitat respectiv extrase CF, ori clarificarea situației juridice a terenurilor cu vegetație forestieră aflate în proprietatea publică a statului trebuie făcută de RNP Romsilva, în calitate de administrator al acestora.

Arată apelanta că instituția, ca de altfel toate comisiile județene de fond funciar se află într-un impas generat de faptul că terenurile ce ar putea constitui rezervă retrocedabilă se află în domeniul public al statului iar calitatea de administrator al acestora o are Regia Națională a Pădurilor Romsilva-Direcția Silvică Maramureș. Această instituție ar trebui să furnizeze datele de identificare ale terenurilor forestiere pe care le are în administrare pentru a putea fi demarată procedura de trecere din domeniul public al statului în domeniul privat, respectându-se astfel dispozițiile Deciziei Curții Constituționale.

De asemenea, prin adresa nr. (…)/26.11.2014 a OCPI MM și adresa nr. (…)/25.02.2015 a C.L. TG.L. au fost înaintate anexele prevăzute la art. 9 din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, întocmite de Comisia locală pentru inventarierea terenurilor Târgu Lăpuș. În anexa  terenurilor forestiere aflate în proprietatea publică a statului ”sunt înscrise terenurile în suprafață de 2685,40 ha care ar putea constitui rezervă retrocedabilă dar sub condiția imperativă ca acestea să fie trecute mai întâi în domeniul privat al statului.

Astfel, în măsura în care C.L.T.L. va înainta documentația completă către C.J. de fond funciar, de validare a amplasamentului pentru suprafețele de teren cu vegetație forestieră solicitate, iar RNP Romsilva va pune la dispoziție datele de identificare a terenului pentru a putea întocmi fundamentarea necesară trecerii terenului din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia, apelanta va putea să îşi îndeplinească obligaţia stabilită prin titlul executoriu.

S-a solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei civile în sensul înlăturării obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată faţă de C.J. de fond funciar Maramureş.

În drept, şi-a întemeiat susținerile pe prevederile art.468 și 471 din Codul de procedură civilă, HG 890/2005, precum și ale Legii nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare.

Prin contestația formulată contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional, inclusiv a somației din data de 15.01.2018. Un capăt de cerere al acțiunii s-a referit la chemarea în garanție a C.L. TG.L..

La aceeași data, 15.01.2018, se emite în dosarul executional somația prin care apelanta este somată să se conformeze titlului executoriu, sentința civilă nr 398/2015, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea creditorului asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 31 ha 8141,5 mp. Prin încheierea din data de 15 ianuarie 2018 executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare silită în dosarul de executare la suma de 3491 lei în sarcina debitorilor urmăriți C.L.T.L. și I.P. – C.J. Maramureș. 

Cererea de executare silită a sentinței civile nr 398/2015 a fost formulată la data de 13.12.2017. Prin sentința civilă menționată, definitivă, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții T.S., P.R.E. și P.N. în contradictoriu cu pârâtele C.L.T.L. și C.J. pentru stabilirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor Maramureș, a fost anulată hotărârea Comisiei Județene Maramureș nr 2360/2010 și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților asupra suprafeței de 31 ha 8141,5 mp teren cu vegetație forestieră. În considerentele sentinței civile se face referire la terenul înscris în CF (…) Stoiceni. Prin urmare, în temeiul acestei sentințe civile, titlu executoriu, fiecare pârâtă este ținută să-și îndeplinească atribuțiile potrivit competenței stabilite prin Legea 18/1991 și HG 890/2005 pentru  ca reclamanții să fie puși în posesie și să se elibereze titlu de proprietate.

Așa cum a reținut și instanța de fond obligațiile stabilite printr-un titlu executoriu se aduc la îndeplinire de bunăvoie sau prin executare silită. Sentința civilă nr 398/2015 este definitivă la data de 10.11.2015, iar cererea de executare silită a fost formulată doi ani mai târziu. Achiesăm la opinia primei instanţe în conformitate cu care este inadmisibil ca o autoritate a statului, cum este în cazul dedus judecății, să nu-și executate de bunăvoie și într-un termen rezonabil obligațiile stabilite prin titlu executoriu.

Prin contestaţia formulată s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită, a somaţiei emise împotriva Comisiei judeţene în dosarul de executare nr (…)/2017 al BEJ T.A.C., admiterea cererii de chemare în garanţie a Comisiei Locale de fond funciar Tg Lăpuş. C.J. a contestat explicit actul de executare prin care a fost somată să plătească suma de 3491 lei şi încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită. În motivare s-a arătat că în mod greşit C.J. a fost somată să plătească întreaga sumă reprezentând cheltuieli de executare silită şi nu doar partea care revenea Comisiei judeţene.

În esenţă în motivarea contestaţiei a arătat că îndeplinirea de către C.J. a obligaţiilor care-i revin în temeiul titlului executoriu sunt condiţionate de îndeplinirea de către Comisia locală de fond funciar a propriilor obligaţii. A arătat că propunerea Comisiei locale a fost neconformă şi documentaţia a fost restituită  în vederea formulării unei propuneri necorespunzătoare. A solicitat admiterea cererii de chemare în garanţie raportat la obligaţia de plată a cheltuielilor de executare silită.

Prin notele scrise depuse la dosarul de fond la data de 22 ianuarie 2019 C.J. a arătat că în măsura în care Comisia locală de fond funciar Tg. Lăpuş va înainta documentaţia completă către C.J. de fond funciar, de validare a amplasamentului pentru suprafeţele de teren cu vegetaţie forestieră solicitate, iar RNP Romsilva va pune la dispoziţie datele de identificare a terenului pentru a se putea întocmi fundamentarea necesară trecerii terenului din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, C.J. va putea îndeplini obligaţia stabilită prin titlul executoriu.

În dosarul execuţional nr 191/2017 au fost emise mai multe acte de executare silită, în afară de somaţiile din data de 15.01.2018, acte a căror anulare s-a solicitat de către contestatoare. C.J. în dosarul conexat nr 5073/182/2018 a contestat actele de executare prin poprire efectuate în dosarul execuţional nr (…)/2017. Aceste acte de executare nu au fost analizate. 

Prima instanţă de judecată prin hotărârea pronunţată nu a analizat motivele invocate în contestaţia la executare formulată, nu s-a pronunţat cu privire la legalitatea tuturor actelor de executare contestate. De exemplu, prin procesul verbal de constatare din data de 23 aprilie 2018 executorul judecătoresc a constatat faptul că debitoarea C.J. pentru aplicarea dreptului de proprietate asupra terenurilor refuză să-și îndeplinească obligațiile stabilite prin titlul executoriu. La data de 23 aprilie 2018 C.J.MM. a transmis observaţiile sale cu privire la propunerea Comisiei Locale de validare a amplasamentului arătând că are obligația (Comisia locală) de a se încadra în rezerva existentă la nivelul UAT ului, suprafață care în U.P.- urile și u.a.- urile indicate nu este disponibilă, suprafețele indicate din sectorul cadastral 72 și 111 constituie rezervă retrocedabilă pe agricol și nu pe teren forestier astfel cum s-a dispus reconstituirea. Motivat de aceste argumente a fost restituită documentația Comisiei Locale (f. 113-114, d fond). Prima instanţă de judecată nu a analizat actul de executare raportat la motivele din contestaţie. De asemenea, nu a analizat în ce măsură motivele invocate în contestaţia la executare sunt întemeiate raportat la obligaţiile specifice ale Comisiei judeţene de fond funciar în executarea titlului executoriu, nu a analizat dacă obligaţia de plată a cheltuielilor de executare silită este o obligaţie solidară sau o obligaţie divizibilă.

Considerentele sentinţei civile sunt generale. Indubitabil, debitoarele trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile stabilite prin titlul executoriu, iar creditorul este îndreptăţit ca aceste obligaţii să fie executate într-un termen rezonabil, însă exclusiv referirea la dispoziţiile art 622 cod proc civ şi la obligaţia debitorului de a-şi îndeplini obligaţiile stabilite într-un titlu executoriu nu reprezintă o cercetare a motivelor invocate în contestaţia la executare, concluzia care se impune fiind în sensul că prima instanţă nu a cercetat fondul cererii deduse judecăţii. 

Obligația solidară presupune un raport obligațional cu pluralitate de subiecte care prezintă particularitatea că oricare creditor solidar poate cere plata în întregime a datoriei sau oricare debitor solidar este ținut să execute întreaga prestație la care are dreptul creditorul.

Prin titlul executoriu pus în executare silită se dispune reconstituirea dreptului de proprietate. Cele două debitoare, Comisia Locală de fond funciar și C.J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureș, au obligații distincte privind reconstituirea dreptului de proprietate astfel încât nu se poate susține că debitoarele au o obligație solidară stabilită prin titlul executoriu.

Cheltuielile de executare silită trebuie stabilite și în funcție de natura obligației ce trebuie executată (obligație solidară sau divizibilă) și în raport de culpa debitorului la declanșarea executării silite și culpa acestuia în derularea executării silite. Având în vedere obligaţiile distincte ale debitorilor, obligaţia de plată a cheltuielilor de executare silită este o obligaţie divizibilă şi nu una solidară. 

Având în vedere cele expuse se constată că prima instanță de judecată nu a analizat motivele deduse spre judecată în cadrul contestației la executare. Fără îndoială, creditorul are dreptul la executarea de către debitori a obligației stabilite prin titlul executoriu, însă prima instanță de judecată nu a analizat în ce măsură contestatoarea este în culpă pentru neîndeplinirea obligației de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru a se stabili în ce măsură în sarcina acesteia pot fi puse cheltuieli de executare silită și prin urmare, dacă actele de executare efectuate în legătură cu cheltuielile de executare silită sunt sau nu lovite de nulitate, total sau parţial. Din motivarea sentinței civile nu rezultă că prima instanță a analizat motivele de contestație și nici toate actele de executare silită efectuate în cauză astfel cum s-a solicitat.

Astfel, devin incidente în cauză dispoziţiile art 480 alin 3 cod proc civ în conformitate cu care în cazul în care se constată că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea apelată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe în cazul în care o astfel de cerere a fost formulată prin cererea de apel sau întâmpinare. 

Prin motivele de apel, apelanta a invocat faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție.

Prin cererea de chemare în garanţie în primă instanţă contestatoarea a chemat în judecată Comisia locală de fond funciar Maramureş. Cererea de chemare în garanţie nu a fost pusă în discuţia părţilor, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra admisibilităţii în principiu a cererii de chemare în garanţie. Aceste vicii de procedură, lipsa punerii în discuţia părţilor a cererii de chemare în garanţie şi lipsa pronunţării asupra admisibilităţii în principiu reprezintă o necercetare a fondului cererii. Instanţa de apel constată că nepronunţarea primei instanţe asupra cererii incidentale formulate nu se putea remedia printr-o cerere de completare a dispozitivului formulată în temeiul art 444 cod proc civ atâta vreme cât nu a fost parcursă etapa admisibilităţii în principiu a cererii de chemare în garanţie, existând posibilitatea unui cadru procesual subiectiv incomplet în cererea de completare a dispozitivului hotărârii. Prima instanţă de judecată nu s-a referit la această cerere nici în considerentele hotărârii pronunţate.

În consecinţă, se impune ca în rejudecare prima instanţă să analizeze şi această cerere de chemare în garanţie.  

Pentru motivele arătate, în temeiul dispoziţiilor art 480 alin 3 cod proc civ, apelul declarat va fi admis, se va dispune anularea sentinţei civile şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.