Jurisprudență | Curtea de Apel Alba Iulia – Cheltuieli de judecată pe cale separată. Temeinicia cererii. Dobânda legală penalizatoare

Cheltuieli de judecată pe cale separată. Temeinicia cererii. Dobânda legală penalizatoare. Principiul proporționalității. Compensarea legală.

Potrivit art. 1535 alin.1 Cod  civil creditorul are dreptul la daune moratorii în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, caz în care daunele moratorii se acordă de la scadență până la momentul plății. Însă în cauză suma solicitată de reclamantă nu era scadentă la data introducerii cererii de chemare în judecată, o sumă de bani neputând fi scadentă înainte de a fi certă.

Având în vedere că doar la momentul pronunțării prezentei decizii suma solicitată de reclamantă dobândește caracter cert, data deciziei coincide cu data scadenței, astfel că doar din acest moment pârâta poate fi obligată la plata de daune moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare.

Prin sentința civilă nr.(…)/26.03.2020 Tribunalul Sibiu a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta T. SA  în contradictoriu cu pârâta A. S.A. şi în consecinţă a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de  177.870,04  lei cu titlu de pretenţii, actualizată în funcţie de rata inflaţiei de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri precum şi dobânda legală practicată de BNR calculată la suma acordată începând cu 1.08.2019 şi  până la data achitării sumei; s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta T. S.A. în contradictoriu cu pârâta C&S  S.R.L.; a fost obligată pârâta A.  S.A. să plătească reclamantei suma de   11.954,88 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a respins cererea pârâtelor A. S.A. şi C&S S.R.L. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul reţine, că în toate situaţiile în care cheltuielile de judecată sunt solicitate printr-o acţiune separată, aceasta se înfăţişează ca o cerere având caracter principal, iar temeiul acţiunii îl constituie culpa procesuală decurgând din pierderea procesului.

Recunoaşterea posibilităţii recuperării pe cale separată a cheltuielilor de judecată şi caracterul autonom al unor astfel de litigii (în raport cu acelea care le-au generat) au constituit situaţia premisă a dezlegării regăsite în Decizia nr.19/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că în acest caz este vorba despre cereri principale supuse taxei judiciare de timbru, care se calculează la valoarea pretenţiilor deduse judecăţii, chiar dacă cererile care au format obiectul litigiului din care aceste cheltuieli provin au fost scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.

Conform opiniei exprimate în mod constant de practica judiciară şi de literatura de specialitate și statuată, în final, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 59/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a cădea în pretenţii înseamnă a pierde procesul, fiind considerată astfel fie partea care a învestit instanţa cu o cerere ce a fost respinsă, fie partea chemată în judecată, în situaţia admiterii cererii, situaţie în care, la cererea părţii adverse, va fi obligată să plătească acesteia integral cheltuielile făcute în cadrul respectivului proces, ţinând cont de toate fazele acestuia (fond, apel, recurs), astfel cum acestea au fost dovedite de către respectiva parte prin actele depuse la dosarul cauzei și indiferent de natura cauzei care le-a generat (civilă, penală, etc.).

De asemenea, instanța reţine că prin aceeași decizie a I.C.C.J. s-a subliniat caracterul real, necesar și rezonabil al cheltuielilor de judecată.

Prin urmare,  reclamanta a beneficiat de serviciile societăţii civile de avocaţi S.C.A. …& Asociaţii pe perioada de derulare a procesului ce a făcut obiectul dosarului nr. …/85/2016 al Tribunalului Sibiu, că au fost încheiate contracte în acest sens, iar reclamanta, conform înscrisurilor menţionate anterior, (reţinând doar facturile nr…/27.04.2018 în valoare de  8.492,11 lei, …/29.05.2018 în valoare de 11.201,06 lei, …/17.08.2018 în valoare de 2.910,47 lei, …/05.10.2018 în valoare de 2.291,61 lei, …/13.11.2018 în valoare de 623,67 lei, …/11.12.2018 în valoare de  36.334,59 lei, …/23.01.2019 în valoare de 13.071,07 lei, …/06.02.2018 în valoare de 18.463,14 lei, …/22.03.2019 în valoare de 636,69 lei, …/30.05.2019 în valoare de 23.456,90 lei, …/13.06.2019 în valoare de 27.441,10 lei şi …/26.07.2019 în valoare de 16.294,94 lei) a achitat societăţii civile de avocaţi, cu titlu de onorariu suma de 161.217,34 lei.

În ceea ce priveşte cererea pârâtei de reducere a cheltuielilor de judecată în conformitate cu articolul 451 alin. 2 Cod procedură civilă  instanţa a constatat  că acest text legal prevede că judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Aşadar instanţa apreciază asupra cuantumului cheltuielilor de judecată cu titlu de onorariu avocaţial raportându-se la cele două criterii legale expres menţionate, la care se adaugă şi alte criterii pertinente, impuse de obiectul cauzei, natura acesteia, conduita procesuală a părţilor.

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor omului, învestită fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorarii avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.

Raportat la toate criteriile menţionate anterior, instanţa a constatat că pretenţiile reclamantei în ce priveşte cheltuielile de judecată raportat la facturile reţinute ca dovedite sunt justificate. Astfel, analizând primul criteriu legal, cel al valorii  pricinii, instanţa a constatat că suma pretinsă de reclamantă în cadrul dosarului nr…/85/2016 al Tribunalului Sibiu este mare (801.475,73 euro), cauza fiind una complexă cu implicaţii pe plan patrimonial.

În acest context reclamanta, dorind să-şi mărească şansele de câştig în proces şi pentru a-şi asigura o apărare eficientă, a apelat la o societate civilă de avocaţi cu notorietate în B., asumându-şi obligaţia de a achita onorariile practicate de aceasta.

Astfel, raportat la complexitatea cauzei (comercială, având drept obiect pretenţii de o valoare ridicată), durata procesului atât la judecata pe fond, cât şi în căile de atac: apel şi recurs, modul în care societatea de avocaţi a asigurat apărarea reclamantei şi activitatea desfăşurată în acest sens, instanţa a apreciat că nu se impune reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată cu titlu de onorariu avocat justificate doar raportat la facturile reţinute ca dovedite  respectiv pentru suma de 161.217,34 lei.

Înscrisurile depuse la data de 6.03.2020 odată cu notele scrise, au fost considerate de instanţă ca tardiv depuse şi s-a dispus decăderea reclamantei din dreptul de a mai administra proba cu aceste înscrisuri, faţă de dispoziţiile art. 254 cod procedură civilă.

De asemenea facturile care se referă la activităţi prestate în dosar nr…/85/2016 nu au fost analizate întrucât exced obiectului dedus judecăţii.

În ceea ce priveşte suma de 6.313,33 lei reprezentând contravaloarea onorariului aferent expertizei judiciare contabile efectuate în cauză Tribunalul a constatat că aceste pretenţii sunt fondate.

În consecinţă, suma la care este îndreptăţită reclamanta este de 177.870,04 lei (161.217,34+6.313,33+10.339,37), sumă ce urmează a fi actualizată în funcţie de rata inflaţiei de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În ceea ce priveşte dobânda legală solicitată şi precizată prin notele scrise din data de 13.02.2020, instanţa a constatat că pârâta din prezenta cauză trebuie sa acopere prejudiciul integral suferit de reclamantă în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată.

Faţă de acestea, având în vedere dispoziţiile art.3, alin.21 din OG nr. 13/2011, instanţa a obligat pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale civile pentru pretenţiile solicitate şi acordate începând cu momentul introducerii acţiunii, 1.08.2019 şi până la data plăţii efective a debitului.

Tribunalul a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta T. S.A. în contradictoriu cu pârâta C&S  S.R.L. reţinând că reclamanta a precizat în mod expres că aceste pretenţii sunt îndreptate exclusiv împotriva pârâtei A. S.A., în dosarul nr…/85/2016, pârâta C&S S.R.L. având calitatea de intervenient forţat.

Această parte nu poate fi chemată în prezentul litigiu doar ,,pentru opozabilitate’’ cum susţine reclamanta, cazurile în care o parte este chemată doar pentru opozabilitate fiind expres prevăzute de legiuitor, ceea ce nu este cazul în prezenta speţă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanta T. SA  și pârâta A. S.A.
În apelul declarat de reclamanta  T. S.A.  și înregistrat la data de 7.05.2020  s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelată și, pe cale de consecință admiterea în integralitate a cererii de chemare în judecată formulată de către T. S.A, astfel cum a fost precizată prin Notele scrise din data de 10.03.2020.

Prin apelul declarat de pârâta A. SA și înregistrat la data de 6.05.2020 s-a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii în integralitate a cererii de chemare în judecată formulata de T. S.A., cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea întregului proces.

În motivarea apelului se arată că  sentința este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1. A.  a fost obligată în mod neîntemeiat și vădit nelegal la plata sumei de 161.217,34 lei cu titlu de contravaloare a serviciilor de asistență juridică și reprezentare în dosar nr…/85/2016
2. A. a fost obligată în mod nelegal și neîntemeiat la plata dobânzii legale penalizatoare:
3.Instanta de fond a omis să se pronunțe cu privire la cererea pârâtei de stabilire pretențiilor T. S.A (cheltuieli de judecată din dosar nr…/85/2016) în baza criteriului proporționalității reglementat de art. 453 alin.2 NCPC:

Prin întâmpinarea formulată în prezenta cauza, paragraful 24, pârâta a solicitat aplicarea criteriului proporționalității instituit de art. 453 alin.2 NCPC, cerând instanței de fond să diminueze valoarea cheltuielilor de judecată solicitate de T. S.A., ținând seama de faptul că cererea T. S.A. ce a făcut obiectul dosarului nr…/85/2016 a fost admisa în proporție de 1/6, respectiv un singur capăt de cerere dintr-un total de șase petite.

Consecința aplicării criteriului proporționalității și a efectuării operațiunii de compensare legală nu putea fi alta decât aceea de respingere a acțiunii deduse judecății, întrucât instanța ar fi constatat că pârâta nu datorează nicio suma de bani reclamantei T.

Ignorând cu desăvârșire aspecte esențiale ale cauzei precum și dispozițiile legale pe deplin incidente în cauza de față ale art.453 NCPC si art. 1616 si urm. NCC, omițând de altfel a se pronunța în vreun fel asupra chestiunilor pe care pârâta le-a evocat prin întâmpinarea la acțiunea introductiva, Tribunalul Sibiu a pronunțat o hotărâre netemeinică și profund nelegală, ce se impune desființată în temeiul art.480 alin.(2) NCPC.

Apelanta reclamantă susține că în evidența internă a societății de avocatură litigiul a fost denumit ”Litigiu EoT”, denumire aferentă sintagmei din limba engleză – extension of time (extensie de timp) ca urmare  a faptului că în dosarul nr…./85/2016, T.  a solicitat instanței, printre altele, recunoașterea extensiei de timp, astfel că toate facturile ce poartă această mențiune ar fi trebuit să fie luate în considerare cu privire la sumele pe care le conțin, deoarece au legătură cu litigiul din dosarul nr…/85/2016.

Curtea nu poate primi în totalitate aceste susțineri, în sensul că toate pretențiile derivând din facturi pe care este menționat ”Litigiu EoT” ar trebuie luate în considerare ca decurgând din dosarul nr…/85/2016 sau că sintagma ”Litigiu EoT” se referă exclusiv la acest dosar.

Astfel, Curtea reține că există facturi în care se face mențiunea ”Litigiu EoT”, dar în care sunt menționate activități ce nu au nicio legătură cu dosarul nr…/85/2016, unele recunoscute de apelanta reclamantă, iar altele trecute sub tăcere.

De exemplu, apelanta recunoaște (fila X cerere apel/fila Y dosar) că contravaloarea activităților prestate de către avocat M. și avocat C.  nu au avut legătură cu acest dosar, deși sunt trecute pe facturi ce poartă mențiunea ”Litigiu EoT”.

Totodată, în factura fiscală nr…/2017, unde de asemenea se menționează ”Litigiu EoT”, este facturată contravaloarea activității prestate de către avocat D. ce de asemenea nu  a avut legătură cu acest dosar, aspect recunoscut și prin cererea de apel  cât și prin notele scrise depuse la termenul din 10.03.2020, la fond.

Prin urmare, Curtea constată că nu se poate stabili o suprapunere totală între sintagmele dosar nr…/85/2016 și ”Litigiu EoT”, motiv pentru care în cazul facturilor ce poartă această din urmă mențiune instanța trebuie să analizeze în concret dacă activitățile cuprinse în factură și detaliate în fișa de timp au sau nu legătură cu litigiul din dosarul nr…/85/2016.

Conform contractului de asistență juridică nr…/30.08.2016 încheiat între SCA …& Asociații și T.  obiectul contractului a constat în asistență și reprezentare juridică (activitățile fiind detaliate la pct.1.2. din contract), pentru serviciile de consultanță și asistenta juridică în legătură cu cererea în instanță onorariile orare fiind între 200 euro – avocatul asociat  și 100 euro – avocatul colaborator, sume ce nu includ TVA.

La pct. 3 din contract se menționează (subpct.3.2.) că cheltuielile aferente activităților de asistență juridică pot include și cheltuieli de transport, cazare, cheltuieli cu masa pe timpul deplasărilor în afara localității de sediu, etc….

Prin urmare, părțile au convenit că T. va suporta și cheltuielile de  transport atunci când deplasarea are loc în afara localității de sediu (B.), cum este și cazul în speță.

Însă, cheltuielile de transport presupun costul carburantului, rovigneta, alte costuri legate de transport.

Sub acest aspect Curtea apreciază că nu se poate pune în sarcina părții adverse durata deplasării ca fiind echivalentă consultanței, deoarece … & Asociații au facturat deplasarea la nivelul onorariului pentru consultanță și asistență juridică.

Or, nu se poate susține că pe durata deplasării de la B. la S. și retur avocatul desemnat în acest sens a acordat consultanță/asistență juridică pentru a putea fi acceptat un cost de 100 euro/ora, ulterior 150 euro/ora de deplasare.

Evident că nimic nu împiedica părțile să stipuleze în contract că pe durata transportului la și de la instanță să se perceapă un anumit onorariu, dat fiind faptul că acel avocat nu mai poate presta activitatea sa în cadrul firmei, însă nu există o asemenea clauză în contract, astfel că pretinderea de la partea adversă cu titlu de deplasare la instanță și de la instanță  a unui onorariu orar la nivelul unei ore de consultanță/asistență depășește cadrul contractual stabilit între SCA … & Asociații și T.

Pe cale de consecință, Curtea apreciază că nu se impune acordarea contravalorii duratei deplasării menționate în factură (două drumuri dus-întors cu o durată totală de 18 ore (9h (4h:30min x 2) x 2) ca și când ar fi consultanță juridică, cu onorariul aferent și nici nu poate acorda o valoare inferioară celei din factura, neexistând în contract o astfel de clauză.

În consecință, se va înlătura din totalul facturat c/valoarea a 18 ore la valoarea de 100eur/oră, la un  curs de 4,5500 lei/1 euro, respectiv 9746,10 lei (8190 lei +TVA).

Valoarea inițială a facturii fiind de 41.742,38 lei, după scăderea sumei de 9746,10 lei rămâne un rest de 31.996,28 lei care din eroare nu a fost avut în vedere de instanța de fond.

Susținerea apelantei că toate facturile emise de …& Asociații au fost achitate în totalitate de către T., deoarece în caz contrar litigiul nu ar fi fost demarat, nu poate suplini necesitatea dovedirii achitării sumelor a căror restituire se solicită.

Aceasta deoarece potrivit art.249 C.pr.civilă cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

În consecință, în raport de aceste probe, se constată că în mod greșit s-a reținut că nu există dovada plății sumelor menționate în aceste facturi.

În consecință, se impune a se analiza, cu luarea în considerare și a celor menționate în apelul și întâmpinarea formulate de ATM, dacă sumele evidențiate în aceste facturi au legătură cu litigiul, respectiv sunt cheltuieli  de judecată ce pot fi puse în sarcina părții potrivnice.

Factura fiscală nr…/2017 este în sumă de 13.408,38 lei și are fișa de timp aferentă tradusă la fila X fond. Curtea constată că pentru o serie de activități nu se poate stabili legătura cu litigiul de față, cum ar fi activitatea avvocatului G. referitoare la ”discuție cu privire la documentele suplimentare în legătură cu 3 litigii, în promovare” sau activitățile avocatlui C. vizând analiza faptelor și sprijinul fiscal oferit de societate dnei I.B. ori ”revizuire documente modificate de M.”. Alte activități vizează discuții, redactări de note/explicații/mail cu privire la expertiza extrajudiciară, cheltuieli care nu pot fi puse în sarcina părții adverse, onorariul expertului parte, consilier parte conform art. 330 alin.5 C.pr.civilă, neputând fi considerat cheltuială de judecată, vizând raporturile private ale părții.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 451 alin.1 C.pr.civilă, articol care precizează în ce constau cheltuielile de judecată, textul legal făcând trimitere doar la onorariile experților numiți de instanță, nu și la onorariile experților parte.

Față de cele menționate, se reține că doar activitățile din 11 august 2017 ale av. Z. (01h.:45min) și av. A. (2h) au legătură cu cauza, c/valoarea acestora fiind de 2052,31 lei (3h:45 min x 100 eur, curs euro 4,5990 lei/eur = 1724,63 lei+TVA).

Concluzionând, în raport de cele menționate și pretențiile inițial respinse, apelanta reclamantă este îndreptățită să primească în plus față de cele stabilite de către instanța fondului suma de 97.287.52 lei, astfel că apelul reclamantei este fondat sub acest aspect și se impune a fi admis conform art. 480 C.pr.civilă.

Cu privire la această critică, ce vizează mai multe aspecte, Curtea reține mai întâi că potrivit contractului de asistență juridică încheiat între SCA …&Asociații și T. părțile au convenit ca pe lângă plata onorariului,  cheltuielile aferente activităților de asistenta juridică să includă, fără a se limita, și cheltuieli de transport, cazare, cheltuieli cu masa pe timpul deplasărilor în afara localității de sediu a …&Asociații, fax, telefon, copierea și traducerea de documente și altele.

Prin urmare, sumele reprezentând ”cheltuieli conexe reprezentării”, astfel cum le denumește apelanta pârâtă sunt cuprinse în noțiunea de cheltuieli aferente activităților de asistență juridică.

În ceea ce privește decăderea reclamantei din dreptul de a mai proba aceste cheltuieli, în raport de mențiunile din încheiere din 10 martie 2020 a Tribunalului Sibiu, Curtea reține mai întâi că în mod greșit s-a dispus decăderea reclamantei din dreptul de a depune în probațiune înscrisurile prezentate la termenul din 10 martie 2020 și care nu au mai fost primite la dosar, acestea fiind atașate dosarului în foaie volantă, nenumerotată și neșnuruită.

Conform art. 194 alin.1 lit.e) coroborat cu art. 150 C.pr.civilă atunci când se propune proba cu înscrisuri, proba trebuie să fie cerută prin cererea de chemare în judecată, în cazul reclamantului, și la cerere să fie atașate aceste înscrisuri doveditoare.

Sancțiunea decăderii în mod greșit a fost aplicată reclamantei, deoarece potrivit art. 254 alin.2 C.pr.civilă  probele care nu au fost propuse de reclamant prin cererea de chemare în judecată nu vor mai putea fi cerute. Însă reclamanta a cerut încuviințarea probei cu înscrisuri prin cererea de chemare în judecată, doar depunerea – parțială  a –  acestor înscrisuri nefiind făcută la termenul prevăzut de lege.

Pe de altă parte, legiuitorul a prevăzut că și probele nepropuse în condițiile legale mai pot fi cerute în condițiile prevăzute la pct.1-5 ale alin.2 al art. 254 C.pr.civilă, reclamanta prevalându-se de prevederile  de la pct.4 ” când administrarea probei nu duce la amânarea judecății”.

Prin urmare, chiar și în situația în care această probă nu ar fi fost cerută prin cererea de chemare în judecată, reclamanta ar fi putut să o solicite la al treilea termen de judecată, deoarece nu ducea la amânarea cauzei, înscrisurile fiind depuse la dosar pentru termenul din 10 martie când s-a aplicat sancțiunea decăderii și comunicate părții.

Trebuie menționat că legiuitorul a prevăzut expres faptul că administrarea probei este cea care trebuie să nu ducă la amânarea judecății, or în cauză această condiție era îndeplinită, reclamanta necerând termen pentru a depune aceste înscrisuri, ele fiind deja depuse la dosar.

Sub aspectul acestei critici trebuie avute în vedere și celelalte argumente menționate de instanță atunci când a analizat critica de la pct.D din apelul reclamantei.

Cu privire la susținerea pârâtei din apel că aceste cheltuieli sunt nedovedite, Curtea reține că această este nefondată și contrazisă de probele de la dosar.

La filele … apel sunt depuse bonuri fiscale pentru carburantul achiziționat, aceste înscrisuri coroborându-se cu cele de la filele … apel, existând și dovada achitării taxelor poștale, în cuantum mai mare decât cel facturat, reclamanta menționând ce suma vizează acest dosar, taxa fiind plătită pentru mai multe cauze/clienți.

Critica vizând nedovedirea costurilor cu combustibilul va fi înlăturată conform celor deja menţionate, iar cea referitoare la faptul că reclamanta nu a depus dovada acestei plăţi ca nefondată, având în vedere că la fila 79 fond este depusă dovada achitării acestei facturi.

În consecință, întreaga sumă facturată de 2.910,47 lei se impune a fi înlăturată de la calculul cheltuielilor de judecată.

În aceste condiții, Curtea apreciază că cele menționate în factură exced contractului de asistență juridică încheiat între părți astfel că se va înlătura în tot valoarea din această factură – 16.294.94 lei.

Pentru a pronunța această soluție se poate prezuma faptul că Tribunalul a avut în vedere faptul că debitoarea, respectiv apelanta A S.A., a fost pusă în întârziere prin cererea de chemare în judecată.

Însă, dispozițiile legale trebuie aplicate în concret la o anumită situația particulară, astfel că trebuia să aibă în vedere specificul cauzei și apărările invocate de către A. S.A. sub acest aspect.

Mai întâi trebuie remarcat faptul că reclamanta T. a înțeles să solicite cheltuielile de judecată efectuate în dosar nr…/85/2016 pe cale separată, la momentul pronunțării deciziei nr…/2019 în dosarul antemenționat cuantumul acestora nefiind cunoscut de către pârâta A. S.A.

Pe de altă parte, trebuia avut în vedere că potrivit art. 1530 C.civil creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.

Or, față de aceste dispoziții și particularitatea cauzei, nu se poate susține că reclamanta a suferit un prejudiciu sub aspectul celei de-a doua componente – lucrum cessans – deoarece reclamanta și-a asumat toate consecințele aferente conduitei juridice prin care a dorit să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată, cea ce presupunea demararea unui nou litigiu, litigiu în cadrul căruia urma să se analizeze temeinicia  pretențiilor solicitate cu acest scop.

Prin urmare, în acest caz, prejudiciul invocat de reclamantă sub aspectul acordării dobânzii penalizatoare nu este consecința directă  și necesară a neexecutării fără justificare sau culpabilă  a obligației de către pârâtă.

Mai mult, potrivit art. 1535 alin.1 C.civil creditorul are dreptul la daune moratorii în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, caz în care daunele moratorii se acordă de la scadență până la momentul plății.

Însă în cauză suma solicitată de reclamantă nu era scadentă la data introducerii cererii de chemare în judecată, o sumă de bani neputând fi scadentă înainte de a fi certă.

Având în vedere că doar la momentul pronunțării acestei decizii suma solicitată de reclamantă dobândește caracter cert, data deciziei coincide cu data scadenței, astfel că doar din acest moment pârâta poate fi obligată la plata de daune moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare.

În consecință, și sub acest aspect apelul declarat de pârâta A. S.A. este fondat și se impune a fi admis, iar sentința schimbată cu privire la momentul de la care se datorează dobânda legală.

Procedând în acest fel instanța fondului a pronunțat o soluție cu încălcarea prevederilor art. 453 alin.2 C.pr.civilă și fără să observe că în decizia nr. (…)/2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus, în urma casării sentinței de la fond, că T. trebuie să plătească pârâtei A. S.A. suma de 42.521,61 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea reține că potrivit art. 453 alin.2 C.pr.civilă când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Acestea este motivul pentru care Curtea a stabilit mai întâi care este cuantumul dovedit al sumei ce poate reprezenta cheltuieli de judecată în dosar nr…/85/2016, efectuate de către reclamantă în legătură cu acest dosar,  astfel cum s-a convenit prin contractul de  asistență juridică nr…/2016.

Având în vedere suma acordată în plus (97.287,52 lei) față de cea de la fond de către instanța de apel în apelul declarat de reclamantă, din care se scad sumele conform celor menționate în apelul declarat de pârâtă (77.818,35 lei), rezultă o sumă dovedită cu titlu de cheltuieli de judecată, conform contractului de asistență juridică, în cuantum de 180.686.51 lei.

La această sumă de adaugă onorariul expertului în sumă de 6313,33 lei, în legătură cu care pârâta nu a formulat critici și suma de 10.339,37 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, conform celor menționate în apelul declarat de reclamantă, rezultând o sumă finală de 197.339,21 lei.

De reținut că aceste sunt sumele dovedite de către reclamantă ca fiind plătite cu titlu de cheltuieli de judecată în dosar nr…/85/2016.

Însă în dosar nr…/85/2016 reclamanta a investit instanța cu o acțiune ce avea patru capete de cerere, solicitarea de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată neputând fi considerată capăt de cerere, pentru ca prin precizări de acțiune  ulterioare să  se renunțe la capătul de cerere vizând cererea de suspendare (la termenul din 9.01.2017) și să se introducă un nou capăt de cerere vizând obligarea beneficiarului la restituirea sumei de 801475,73 lei (precizarea de acțiune depusă la data de 28.11.2016).

Rezultă că instanța fondului a fost investită cu soluționarea unei acțiuni ce, în urma precizărilor de acțiune, a avut patru capete de cerere, și nu șase cum susține apelanta pârâtă.

Prin decizia nr. (…)/2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost  casată în parte sentința pronunțată la fond (prin care acțiunea precizată a fost respinsă în tot) și rejudecând cauza acțiunea formulată și completată de reclamanta T. a fost admisă numai cu privire la petitul introdus prin precizarea de acțiune din 28.11.2016, respectiv a fost obligată pârâta A. S.A. la restituirea către reclamantă a sumei de 801.475,73 Euro executată din scrisoarea de garanție bancară de bună execuție nr. 14.098.849/00 și 12.050.317/54, fiind respinsă în rest acțiunea.

Soluția de admitere în parte a acțiunii ca urmare a casării în parte a sentinței a determinat instanța de recurs să dispună obligarea recurentei la plata către pârâta A. S.A. a sumei de 42.521,61 lei cu titlu de cheltuieli parțiale la fond.

În aceste condiții prima instanță nu putea să stabilească că reclamata este îndreptățită la toate cheltuielile a căror dovadă s-a făcut, deoarece pretențiile sale nu au fost admise în tot, pârâta nefiind partea care a pierdut procesul, ci partea care a pierdut doar cu privire la un petit din acțiune, pentru celelalte petite reclamanta fiind cea care a pierdut procesul.

Este motivul pentru care prima instanță, după ce a stabilit ce cheltuieli de judecată au fost dovedite, trebuia să stabilească legătura cu pretențiile admise, respectiv cât din onorariul de avocat, onorariul de expert și taxele de timbru sunt aferente capătului de cerere admis, deoarece numai aceste cheltuieli reclamanta este îndreptățită să le recupereze de la partea adversă.

Curtea împărtășește punctul de vedere al instanței fondului că acțiunea din dosarul nr. …/85/2016 a fost una complexă vizând o problematică  puțin întâlnită în practica judiciară.

Însă, instanța fondului mai trebuia să rețină că acele petite din acțiune ce viza respectiva problemă complexă – extensia de timp și obligarea la plata cheltuielilor suplimentare – au fost respinse definitiv de către instanța de recurs, iar petitul admis vizând restituirea sumei executată din scrisoarea de garanței este de o complexitate mică spre medie, nu pune probleme de aplicare și interpretare a legii, nu este o chestiune nouă, astfel că reclamanta nu poate fi îndreptățită la cheltuieli  de judecată decât în limita admiterii acțiunii și cu privire la cheltuielile de judecată legate de acest petit.

Curtea reține că apelanta A. S.A. a solicitat strict aplicarea criteriului proporționalității, în sensul de a se reduce valoarea cheltuielilor de judecată aferente dosarului nr…/85/2016 și să se stabilească un cuantum al acestora direct proporțional cu gradul de admitere a cererilor T. formulate în respectivul dosar, astfel că instanța este ținută, în virtutea principiului disponibilității și cu respectarea dispozițiilor art. 477 alin.1 C.pr.civilă, de limitele stabilite de către apelanta pârâtă.

În consecință, cât timp apelanta pârâtă nu a solicitat înlăturarea tuturor cheltuielilor de judecată reprezentând onorarii de avocat aferente activităților vizând termenele la care la fond s-a discutat exclusiv raportul de expertiză, respectiv activitățile în strânsă legătură cu expertiza ce a fost încuviințată pentru dovedirea capetelor de cerere ce nu au fost admise (studiu jurisprudență, discuții ce expertul, prezența la CECCAR sau la întâlnirile cu expertul, discuții cu expertul parte pentru efectuarea expertizei extrajudiciare și altele similare), inclusiv onorariul pentru expertiza judiciară, Curtea nu poate proceda la înlăturarea acestora, deși se constată că majoritatea covârșitoare a activităților de după termenul din 27.03.2017, când s-a încuviințat expertiza, și până la termenul din 3.12.2018, au vizat sau sunt în legătură cu  această probă ori cu petitele respinse în calea de atac a recursului.

În raport de toate cele menționate și reținând că din cele patru petite cu care instanța a rămas investită în dosar nr…/85/2016, Curtea de Apel în rejudecarea cauzei, în recurs, a admis doar unul, în aplicarea dispozițiilor art. 453 C.pr.civilă, se constată că reclamanta este îndreptățită doar la ¼ din sumele dovedite cu titlu de cheltuieli de judecată și anume la suma de 49.334,81 lei.

Însă apelanta pârâtă A.  S.A. a invocat prin întâmpinare și compensarea, având în vedere că la rândul său are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva reclamantei, constând în cheltuielile de judecată stabilite de Curtea de Apel Alba Iulia în recurs, prin decizia nr. (…)/2019, în sumă de 42.521,61 lei.

În aceste condiții, instanța fondului trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 1616 Cod civil potrivit cărora datoriile reciproce se sting prin compensare până la concurența celei mai mici dintre ele, art. 1617 alin.1 C.civil menționând că compensarea operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani.

Cum cele două creanțe întrunesc condițiile pentru operarea compensării, respectiv sunt certe, lichide și exigibile și au ca obiect o sumă de bani, în aplicarea dispozițiilor art. 1616, 1617 Cod civil, Curtea urmează a stinge datoriile reciproce ale părților până la concurența celei mai mici dintre ele, astfel că în final pârâta mai are de achitat către reclamantă suma de 6.813,20 lei cu titlu de pretenţii, reprezentând cheltuieli de judecată în dosar nr…/85/2019.