Jurisprudență | Curtea de Apel Brașov – Achitare în temeiul art.16 alin.1 lit. c) Cod de procedură penală. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă

1. Potrivit dispoziţiilor art.103 alin.2 din Codul de procedură penală, ”În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”. Instanţa de apel constată însă că probele administrate în cauză conturează un serios dubiu cu privire la comiterea de către inculpat a infracţiunii deduse judecăţii.

2. (…) privarea de libertate a inculpatului a avut un caracter legal, fiind dispusă în acord cu prevederile art.202, art.218 şi art.211 Cod de procedură penală, soluţia de achitare pronunţată în apel fiind rezultatul unei noi aprecieri a probelor realizată de instanţa de control judiciar conform art.420 al.9 Cod de procedură penală. Probele analizate la dispunerea, prelungirea, menţinerea măsurilor preventive nu trebuie să aibă aceeaşi forţă probantă cu cele care susţin o soluţie de condamnare, fiind suficient să contureze pentru un observator independent presupunerea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul infracţiunii care a justificat dispunerea măsurii, or aceste exigenţe au fost îndeplinite la dispunerea şi menţinerea măsurilor preventive.

Prin sentinţa penală nr. 18/07.04.2021 a Tribunalului Covasna, pronunţată în dosarul nr. X, în baza art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 67 al. 1 Cod penal a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al 1 lit. a, b şi n din Codul penal, pe o perioadă de 1 an, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a comunica cu martorii B., CNP […], şi C., CNP […].

În  baza art. 65 al. 1 şi 3 Cod penal a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b şi n din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu martorii B., CNP […] şi C., CNP […], care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată executată.

În  baza art. 91 alin. 1 şi art. 92 alin. 1 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În  baza art. 93 alin. 1 lit. a – e din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, se pune în vedere inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
§ să se prezinte la Serviciul de probaţiune […], la datele fixate de acesta;
§ să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
§ să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
§ să comunice schimbarea locului de muncă;
§ să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art. 93 alin. 2 lit. b din Codul penal s-a pus în vedere inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de probaţiune […] sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal s-a pus în vedere inculpatului ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Primăriei Municipiului […], judeţul […] sau a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului […], afară de cazul în care din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă, care se va executa în condiţiile prevăzute de art. 57 din Legea 253/2013.

În baza art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală şi a art. 91 alin. 4 Cod penal a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere, al neexecutării obligaţiilor impuse sau al săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.
 În baza art. 404 alin. 4 lit. a din Codul de procedură penală, a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat la domiciliu, în perioada 11 noiembrie 2020 – 06 ianuarie 2021.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, a menţinut măsura preventivă controlului judiciar dispusă faţă de inculpat prin Încheierea penală nr. 1/CP din data de 06.01.2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Covasna în dosarul penal nr. […].

În baza art. 404 alin. 4 lit. d din Codul de procedură penală şi a art. 16 alin. 2 din Legea nr.143/2000, a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 4000 lei obţinută din vânzarea drogurilor.

În baza art. 404 alin. 4 lit. d din Codul de procedură penală şi a art. 112 lit. b din Codul penal, a dispus confiscarea specială de la inculpat a telefonului mobil Huawei […] cu seriile IMEI […] şi IMEI […], conţinând o cartelă SIM cu numărul […], de care s-a folosit la perfectarea tranzacţiei cu droguri, ridicat de la a cesta la data de 11.11.2020, şi înregistrat la poziţia nr. 112/2020 din Registrul mijloacelor materiale de probă al Tribunalului Covasna.

În baza art. 7 alin. 1 raportat la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare,

În baza art. 485 alin. 4, cu aplicarea art. 398 raportat la art. 274 alin.1 din Codul de procedură penală, a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă totală de 1968 lei, din care 1668 lei reprezintă cheltuieli din faza urmăririi penale, iar 300 lei cheltuieli în faza judecăţii.

În baza art. 146 alin. 3 Cod procedură penală, după rămânerea definitivă a hotărârii, a dispus arhivarea, în loc special, cu asigurarea confidenţialităţii a plicului care conţine următoarele dvd-uri:
§ 5 DVD–uri conţinând fişierele audio ale convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în cauză;
§ un DVD conţinând rezultatul percheziţiilor informatice efectuate asupra telefoanelor mobile aparţinând lui C. şi B.
§ un DVD conţinând listingul şi poziţionarea geografică în sistem în perioada 16-18 septembrie 2020 a telefonului mobil cu numărul […] aparţinând inculpatului A..

Pentru a dispune astfel, instanţa de prim grad jurisdicţional a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT – Biroul Teritorial Covasna nr. […] din data de 27.11.2020, înregistrat pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. […] la data de 03.12.2020, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000.

Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că la 18 septembrie 2020, în jurul orei 01:20, lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Covasna, împreună cu lucrători de poliţie din cadrul IPJ Covasna, Serviciul Rutier, au oprit în trafic, pe strada […] din […] autoturismul […], cu numărul de înmatriculare […], condus de C., în care se mai afla, pe scaunul din dreapta faţă, martora D. La controlul maşinii, în portbagaj, a fost găsită o pungă din plastic, transparentă, vidată, conţinând cantitatea de 108, 28 grame (masa brută) fragmente vegetale de culoare verde olive, cu aspect de cannabis. De asemenea, în partea dreaptă spate a autoturismului a fost găsit un recipient din plastic disimulat într-o doză de suc din aluminiu, prezentând urme de materie vegetală cu aspect şi miros specific de cannabis, despre care C. a declarat verbal că îi aparţine.  În poşeta martorei D., a fost identificat un grinder metalic, prezentând urme de materie vegetală cu aspect şi miros specific de cannabis, despre care martora a declarat că îi aparţine lui C. şi acesta l-a folosit anterior la confecţionarea unei ţigări cu cannabis, pe care au fumat-o împreună, în autoturismul său.

La 18 septembrie 2020, C. a declarat că a procurat cantitatea de aproximativ 100 grame de cannabis, contra sumei de 4000 lei, în seara zilei de 17 septembrie 2020, ora 21:30, la intrarea în comuna […], judeţul […], de la un bărbat cunoscut prin intermediul vărului său, B., cu intenţia de a o împărţi cu prietenii şi a primit de la  vânzător ca mostră şi o cantitate mai mică, de 0,5 grame, din care, ulterior, după ce s-a despărţit de aceştia şi s-a deplasat la […], a confecţionat un joint, pe care l-a fumat împreună cu martora D. La aceeaşi dată, B. a confirmat că a luat legătura telefonic cu furnizorul drogurilor, cu trei zile înainte, a stabilit întâlnirea celor doi şi a fost de faţă la predarea-primirea drogurilor şi a sumei de bani reprezentând contravaloarea acestora.

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr.1019271 din 23 septembrie 2020, întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul IGPR, urmare examinării fragmentelor vegetale şi obiectelor purtătoare de urme ridicate în cauză a rezultat că punga vidată a conţinut 96,76 grame cannabis iar pe grinderul metalic şi recipientul disimulat în doza de suc s-a pus în evidenţă THC, substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis. Cannabisul face parte din tabelul anexă III la Legea 143/2000 şi constituie drog de risc.

Pentru a beneficia de prevederile art. 15 din Legea 143/2000, cei doi inculpaţi au declarat că furnizorul drogurilor a fost un anume Z.  sau F., din […]., inculpaţii conversând telefonic în prealabil cu acesta.

În data de 18 septembrie, cu prilejul conducerii inculpaţilor la sediul DIICOT Biroul Teritorial Covasna, de la aceştia au fost ridicate un telefon mobil cu numărul […], de la inculpatul C., şi un telefon mobil cu numărul […], de la inculpatul B.. În urma percheziţionării acestora, la 23 şi 24 septembrie 2020, s-a stabilit că numărul de telefon al furnizorului drogurilor, salvat în memoria telefonului mobil al lui B., sub numele S.C., este […]. De asemenea, din anchetă a reieşit că, fratele acestuia, poreclit Z., foloseşte postul telefonic cu numărul […].

În vederea identificării lor, prin încheierea nr. 50/UP, din 25 septembrie 2020, dată în dosarul nr. […], Tribunalul Covasna a autorizat pe o perioadă de 30 zile, de la 25 septembrie 2020 până la 24 octombrie 2020, interceptarea şi înregistrarea audio a convorbirilor şi comunicărilor de orice tip realizate de la posturile telefonice mobile cu nr. […], utilizat de S. şi […], utilizat de Z., precum şi localizarea sau urmărirea acestora prin mijloace tehnice şi a emis mandatele de supraveghere tehnică nr.46-47 /UP/2020.

În urma punerii în executare a mandatelor menţionate şi a investigaţiilor efectuate a rezultat că posturile telefonice cu numerele […], interceptat şi […], aflat în legătură cu acesta, aparţin lui G., din comuna […], nr. […], judeţul […], iar fiica acesteia, minora H., are ca tată pe A., CNP […], al cărui frate este Z. , CNP […], ambii din […].

La 15 octombrie 2020, în temeiul art. 132 şi 134 din Codul de procedură penală s-a procedat la prezentarea pentru recunoaştere din grup inculpaţilor C. şi B. a fotografiilor înfăţişând pe A. şi Z. Ambii inculpaţi au recunoscut, fără nici o ezitare pe A. ca fiind persoana cu care s-au întâlnit în data de 17 septembrie, în jurul orei 21:30, pe raza comunei […], judeţul […] şi de la care au cumpărat cantitatea de droguri ce face obiectul cauzei, f. 185-181.

În cauză s-a solicitat şi obţinut de la operatorul de telefonie mobilă SC […] listingul şi localizarea poziţiei geografice în sistem (celulele la care s-au conectat în perioada de referinţă) a celor două terminale mobile cu numerele […], utilizat de A. şi […], utilizat de Z., în perioada 16-18 septembrie 2020.

Prin adresa nr. 20/FD/700/37379/ din 26 octombrie 2020, SC […] a comunicat datele solicitate, iar din acestea a rezultat că, în data de 17 septembrie la momentul critic, postul telefonic cu nr. […], utilizat de A. s-a aflat pe raza localităţii […], judeţul […] (unde a avut loc tranzacţia cu droguri) şi de pe acest telefon a fost apelat succesiv, la ora 20:49 şi respectiv ora 20:56, (voice over LTE/wifi) postul telefonic cu numărul […], aparţinând inculpatului B.

În urma percheziţiei domiciliare efectuate la 11 noiembrie 2020, în locuinţa lui A., din […] în baza încheierii nr. 46/UP şi a mandatului de percheziţie nr. 81/UP, din 9 noiembrie 2020, emise de Tribunalul Covasna în dosarul nr. […], a fost găsit şi ridicat telefonul mobil cu numărul […], menţionat mai sus.

Întrucât la 16 noiembrie 2020, inculpaţii C. şi B. au solicitat încheierea unor acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, prin ordonanţa din 19 noiembrie 2020, s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar penal, […] şi continuarea cercetărilor separat, în cadrul acestuia, faţă de inculpatul A., relativ la comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că în seara zilei de 17 septembrie 2020, le-a vândut lui C. şi B., cantitatea de aproximativ 100 g cannabis (96,76 grame masa netă).

Ca încadrare în drept parchetul consideră că fapta reţinută în sarcina inculpatului A., constând în aceea că în seara zilei de 17 septembrie 2020, în jurul orei 21:30, le-a vândut lui C. şi B., pe raza comunei […], judeţul […], contra sumei de 4000 lei, cantitatea de aproximativ 100 g cannabis, (96,76 grame masa netă), drog de risc inclus în tabelul anexă III la Legea 143/2000, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

Cu privire la mijloacele de probă, prin rechizitoriu se arată că inculpatul A. nu a dorit să dea declaraţii în faţa procurorului, f. 263-267, 289 iar la data de 11 noiembrie 2020, în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Covasna, cu prilejul soluţionării propunerii de luare a măsurii arestării sale preventive, a negat săvârşirea faptei. Astfel, inculpatul a precizat că s-a aflat la […]  la momentul critic şi s-a întâlnit cu ceilalţi doi inculpaţi dar nu pentru a le vinde droguri ci pentru a cumpăra porci, menţionând că s-a deplasat acolo cu o autoutilitară […] de culoare albă, fără să poată da alte detalii cu privire la numărul de înmatriculare al maşinii sau proprietarul acesteia.

În opinia parchetului, apărarea inculpatului, nesinceră, nu poate fi primită, fiind combătută categoric de declaraţiile celorlalţi doi inculpaţi, date la 16 noiembrie 2020 şi prin care aceştia arătă că s-au întâlnit cu inculpatul în scopul achiziţionării unei cantităţi de cannabis, iar nu pentru a tranzacţiona porci.

Ulterior înregistrării dosarului, judecătorul de cameră preliminară a procedat potrivit dispoziţiilor art. 342 – 348 Cod procedură penală. Întrucât în cauză nu s-au formulat cereri sau excepţii referitoare la aspecte care pot face obiectul procedurii camerei preliminare astfel cum este definit prin art. 342 Cod procedură penală. şi apreciind că nici nu se impunea invocarea acestora din oficiu, în temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, prin încheierea nr. 1/CP din 26.01.2021 s-a constatat legalitatea rechizitoriului nr. […] emis de DIICOT – Structura Teritorială Covasna, a actelor de urmărire penală, precum şi a administrării probelor obţinute prin mijloacele prevăzute de art. 97 alin. 2 Cod procedură penală şi totodată, s-a dispus începerea judecăţii.

Prin Încheierea nr. 1/Cp din  06.01.2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Covasna în data de 06.01.2021 în dosarul penal nr. […] s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar.

În cursul judecăţii au fost administrate, pe lângă probele propuse prin rechizitoriu, şi proba testimonială cu martorii D şi Z., propuşi de inculpat, renunţându-se însă la audierea martorei D, propusă prin rechizitoriu.

Analizând actele şi lucrările din dosar, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată, în arest la domiciliu, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că în seara zilei de 17 septembrie 2020, în jurul orei 21:30, le-a vândut lui C. şi B., pe raza comunei […], judeţul […], contra sumei de 4000 lei, cantitatea de aproximativ 100 g cannabis, (96,76 grame masa netă), drog de risc inclus în tabelul anexă III la Legea 143/2000.

Instanţa a constatat că starea de fapt reţinută prin rechizitoriu rezultă din probele administrate în cursul procesului penal, atât în cursul urmării penale, cât şi în cursul judecăţii.

Astfel, instanţa a reţinut ca fiind dovedită următoarea stare de fapt:
La 18 septembrie 2020, în jurul orei 01:20, cu ocazia unui control în trafic efectuat pe strada […] din […], a fost oprit şi controlat autoturismul […], cu numărul de înmatriculare […], condus de C., în care se mai afla martora D., în portbagajul maşinii fiind  găsită o pungă din plastic, transparentă, vidată, conţinând cantitatea de 108, 28 grame (masa brută) fragmente vegetale de culoare verde olive, cu aspect de cannabis. Totodată, în interiorul maşinii a mai fost găsit un recipient din plastic disimulat într-o doză de suc din aluminiu care prezenta urme de materie vegetală cu aspect de cannabis, iar în poşeta martorei D., a fost identificat un grinder metalic, prezentând urme de materie vegetală cu aspect de cannabis, despre care martora a declarat că îi aparţine lui C. şi acesta l-a folosit anterior la confecţionarea unei ţigări cu cannabis, pe care au fumat-o împreună, în autoturismul său. Aceste împrejurări rezultă din procesul verbal de depistare din  data de 18.09.2020 încheiat de organele de poliţie, precum şi din fotografiile realizate cu această ocazie (filele 3, 4 dosar urmărire penală).
Faptul că substanţele vegetale găsite în autoturismul […] conţineau substanţa psihotropă THC a fost confirmat prin raportul de constatare tehnico – ştiinţifică nr. 1019271 din 23.09.2020 (fila 13, 14 dosar urmărire penală).

Aşa cum rezultă din declaraţiile date în cursul procesului penal de martorii C. şi B., care anterior au avut calitatea de inculpaţi în dosarul de urmărire penală nr. […], din care a fost disjuns dosarul de urmărire penală nr. […], care face obiectul prezentei cauze, cantitatea de aproximativ 100 de grame de cannabis, precum şi urmele de cannabis găsite pe grinderul metalic, fuseseră procurate de cei doi martori de la inculpatul A..

Astfel, în declaraţia dată în calitate de suspect, la 18 septembrie 2020 (fila 90 – 91 dosar urmărire penală), în declaraţia data în calitate de inculpat la data de 16.11.2020 (fila 107 dosar urmărire penală), precum şi în declaraţia data în cursul judecăţii la data de 24.03.2021 (fila 45) martorul C. a declarat că a procurat cantitatea de cannabis, în seara zilei de 17 septembrie 2020, ora 21:30, la intrarea în comuna […], judeţul […], de la un bărbat cunoscut prin intermediul vărului său, B. La rândul său, martorul B. a arătat atât prin declaraţia în calitate de suspect la data de 18.03.2020 (fila 115 dosar urmărire penală), cât şi în cea dată în calitate de inculpat în data de  16.11.2021 (fila 137 dosar urmărire penală), că a intermediat şi a asistat la întâlnirea din seara zilei de 17.09.2020, dintre C. şi inculpat, în localitatea […], întâlnire ce a avut ca obiect o tranzacţie cu droguri. Aceste declaraţii se coroborează şi cu declaraţia martorei D., care în cursul urmăririi penale, prin declaraţia din data de 18.09.2020 (fila 20 dosar urmărire penală) a arătat că s-a întâlnit în cursul zilei de 17.09.2020, pe la ora 22.00, cu martorul C., în maşina acestuia, ocazie cu care a fumat dintr-o ţigară confecţionată de acesta cu cannabis, iar ulterior, după ce au fost opriţi şi verificaţi de poliţie cu ocazia unui control în trafic, a văzut că în portbagajul maşinii numitului C. se afla şi o pungă transparentă conţinând materie vegetală de culoare verde oliv.

 Trebuie menţionat că inculpatul nu a negat, ci, din contra, a confirmat prezenţa sa la intrarea în localitatea […] în seara zilei de 17.09.2020, recunoscând inclusiv faptul că s-a întâlnit cu numiţii C. şi B., aşa cum rezultă din declaraţiile date de inculpat în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă din data de 11.11.2020 (fila 14 dosar …), cât şi în cursul judecăţii la data de 23.03.2021 (fila 48).

Susţinerile inculpatului în sensul că întâlnirea din seara zilei de 17.09.2020 nu a avut ca scop vânzarea de droguri, ci cumpărarea unor porci de către inculpat de la martorul B., nu pot fi primite deoarece, pe de o parte, nu sunt susţinute de nici o probă, iar pe de altă parte, sunt infirmate de probele mai sus menţionate, respectiv declaraţiile concordante ale celor trei martori, procesul verbal de depistare din  data de 18.09.2020 încheiat de organele de poliţie şi raportul de constatare tehnico – ştiinţifică nr. 1019271 din 23.09.2020 (fila 13, 14 dosar up).

Având în vedere că în privinţa scopului întâlnirii din seara zilei de 17.09.2020,  declaraţiile inculpatului, pe de o parte, şi cele ale martorilor, pe de altă parte, sunt diametral opuse, instanţa a procedat conform prevederilor art. 103 Cod de procedură penală la aprecierea acestor probe, concluzia fiind aceea că declaraţiile inculpatului nu sunt sincere. Un element în sprijinul concluziei lipsei de credibilitate al acestor declaraţii îl constituie împrejurarea că inculpatul a refuzat să dea declaraţii în faţa organelor de urmărire penală, dând declaraţie doar în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, iar apoi în cursul judecării fondului cauzei. Trebuie menţionat că şi în cursul judecăţii inculpatul a refuzat iniţial să dea declaraţie, pentru ca apoi, după audierea martorilor, la care a fost prezent, să accepte să dea declaraţie. Deşi potrivit prevederilor procesuale penale inculpatul are dreptul la tăcere, iar exercitarea acestui drept nu constituie un element incriminatoriu, se poate observa că în cauza de faţă inculpatul şi-a exercitat acest drept procesual doar până în momentul în care a putut lua cunoştinţă de materialul probatoriu strâns în cauză şi mai ales de declaraţiile martorilor, pentru apoi să dea declaraţii care să se coroboreze cu cele ale martorilor până în punctul în care era vizată problema scopului întâlnirii cu cei doi. Or, acest tip de exercitare a dreptului la tăcere într-un mod lipsit de bună – credinţă face ca declaraţiile date de inculpat să nu fie credibile. Un alt element care duce la concluzia că declaraţiile inculpatului nu sunt sincere îl constituie neconcordanţele flagrante dintre cele două declaraţii. Astfel, dacă în declaraţia dată în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi a arătat că ar fi vorbit cu ambii martori la telefon, despre porci, cu o zi sau două înainte de data de 17.09.2020, prin declaraţia dată în prezentul dosar a arătat că a vorbit personal cu martorul B. cu o zi sau două  înainte, la ferma pe care inculpatul o deţine în […], în sensul ca inculpatul să se deplaseze la […] pentru a vedea porcii pe care martorul ar fi vrut să îi vândă.

În ceea ce priveşte declaraţiile martorului B. (fila 115, 137 dosar urmărire penală), instanţa constată că, spre deosebire de declaraţiile martorului C., care sunt pe deplin concordante între ele în tot ceea ce priveşte acţiunile care au pregătit întâlnirea inculpatului cu cei doi martori, precum şi modul în care s-a desfăşurat această întâlnire şi tranzacţia cu droguri, martorul B. a dat declaraţii diferite în cursul urmării penale, încercând în mod vizibil să minimalizeze rolul său în desfăşurarea faptelor. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte împrejurarea că scopul întâlnirii respective a fost tranzacţionarea unei cantităţi de droguri, iar nu a unor porci, declaraţiile martorului au fost pe deplin concordante, coroborându-se cu celelalte probe, inclusiv cu declaraţiile martorului S., acesta fiind motivul pentru care au fost reţinute de instanţă ca probe în favoarea existenţei faptei reţinute în sarcina inculpatului.

Invocarea de către inculpat, cu ocazia concluziilor pe fond, a unor neconcordanţe dintre declaraţia dată de martorul C. în cursul judecăţii şi declaraţiile date de acesta în cursul urmării penale (este vorba despre numărul de ţigări confecţionate împreună cu martora D., cu privire la care la urmările penală martorul a arătat că era vorba de o ţigară, iar în cursul judecăţii că ar fi vorba de două ţigări), nu constituie un motiv care să justifice înlăturarea declaraţiilor acestui martor, deoarece neconcordanţele vizează activitatea desfăşurată de martor ulterior întâlnirii cu inculpatul, astfel că aceste nepotriviri ale declaraţiilor nu influenţează valoarea probatorie a celorlalte relatări ale martorului. De asemenea, invocarea de către inculpat a faptului că martorul C. nu este credibil deoarece are încă pe rol un dosar penal pentru conducere sub influenţa  drogurilor, astfel că ar fi constrâns de organele judiciare să declarare altceva decât cele întâmplate în realitate, nu este de natură să ducă la concluzia lipsei de credibilitate a martorului, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, declaraţiile martorului C. au fost pe deplin concordante în tot cursul procesului penal în ceea ce priveşte aspectele referitoare la întâlnirea din […], concordanţă care era greu de obţinut în condiţiile în care martorul ar fi încercat să ascundă adevărul.

În ceea ce priveşte declaraţiile date de martorii propuşi de inculpat în faţa instanţei, se constată că acestea nu infirmă restul probelor care dovedesc vinovăţia inculpatului, în condiţiile în care nici unul dintre cei doi martori propuşi de inculpat nu a fost de faţă la întâlnirea din […]. Pe de altă parte, credibilitatea celor doi martori trebuie analizată prin prisma faptului că sunt frate, respectiv concubina inculpatului, astfel că cele relatate de ei pot avea un caracter subiectiv.

În concluzie, instanţa a constatat că probele analizate mai sus dovedesc existenţa faptei şi a vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunii reţinută în sarcina sa şi înlătură prezumţia de nevinovăţie instituită în beneficiul acestuia prin art. 99 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 6 paragraful 2 C.E.D.O.

În drept, instanţa a constatat că fapta inculpatului A., constând în aceea că în seara zilei de 17 septembrie 2020, în jurul orei 21:30, le-a vândut lui C. şi B., pe raza comunei […], judeţul […], contra sumei de 4000 lei, cantitatea de aproximativ 100 g cannabis, (96,76 grame masa netă), drog de risc inclus în tabelul anexă III la Legea 143/2000, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 şi pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv împrejurarea că până în prezent nu a fost condamnat pentru nici o altă faptă penală (fila 36 – cazier judiciar, cu menţiunea că în dosarul penal nr. …, în prezent nr. …, s-a dat soluţia clasării în temeiul art. 16 al. 1 lit. b Cod de procedură penală – fila 43), precum şi situaţia familială a acestuia, inculpatul având în întreţinere un copil minor în vârstă de aproximativ 5 ani. Pe de altă parte însă, instanţa a avut în vedere cantitatea mare droguri de risc vândută, de aproximativ 100 g, precum şi atitudinea procesuală a inculpatului, care a negat în mod constant săvârşirea faptei, susţinând în mod nedovedit că nu ar fi vândut drogurile găsite asupra martorului C., atitudine care arată că inculpatul nu înţelege să îşi asume responsabilitatea pentru faptele pe care le săvârşeşte şi nici necesitatea ca pe viitor să evite acţiuni de acest tip.

Prin raportare la aceste criterii, instanţa a apreciat că în cauză este oportună aplicarea unei pedepse cu închisoarea superioară minimului special, iar ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere cu stabilirea unui termen de supraveghere cât mai îndelungat. Instanţa a  ales această modalitate de executare apreciind că executarea efectivă în penitenciar a  acestei pedepse nu este oportună în condiţiile în care inculpatul este la prima condamnare penală,  astfel că şansele sale de îndreptare sunt mult mai mari dacă acesta va fi supus pe un termen lung măsurilor de supraveghere aferente suspendării executării pedepsei sub supraveghere, fiind ferit totodată de contactul cu exemplele negative din mediul penitenciar. Pe de altă parte, în măsura în care va săvârşi noi fapte penale, inculpatul se expune la revocarea suspendării executării acestei pedepse, ceea ce ar trebui să constituie un element puternic în a-l determina să îşi revizuiască pe viitor atitudinea în privinţa necesităţii de a se conforma normelor de convieţuire socială. Raportat la aceste argumente, instanţa consideră că în cazul concret al inculpatului A. este preferabilă aplicarea unei pedepse cu închisoarea mai mare, dar cu suspendare, decât aplicarea unei pedepse mai mici, dar cu executare efectivă în penitenciar.

Ca urmare, inculpatul a fost condamnat în baza art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000  la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, în baza art. 67 al. 1 Cod penal a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al 1 lit. a, b şi n din Codul penal, pe o perioadă de 1 an, în  baza art. 65 al. 1 şi 3 Cod penal a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b şi n din Codul penal, care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată executată.

În  baza art. 91 alin. 1 şi art. 92 alin. 1 Cod penal, a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 68 alin. 1 lit. b din Codul penal, executarea pedepsei complementare începe de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a din Codul de procedură penală, a  constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat la domiciliu, în perioada 11 noiembrie 2020 – 06 ianuarie 2021, având în vedere că prin Încheierea penală nr. 1/CP din data de 06.01.2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Covasna în dosarul penal nr. […], definitivă prin necontestare, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar începând cu data de 06.01.2021.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, a menţinut măsura preventivă controlului judiciar dispusă faţă de inculpat prin Încheierea penală nr. 1/CP din data de 06.01.2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Covasna în dosarul penal nr. […], având în vedere că atât timp cât cauza nu este soluţionată în mod definitiv, se impune păstrarea restricţiilor stabilite prin această măsura în sarcina inculpatului, deoarece nu recunoaşte faptele săvârşite, măsura preventivă fiind necesară mai ales pentru a evita riscul ca inculpatul să încerce să ia legătura cu martorii B. şi C. pentru a încerca influenţarea lor.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel în termen legal inculpatul A., care a susţinut prin apărător ales că solicită achitarea în temeiul art.16 lit. c Cod de procedură penală, întrucât nu a comis infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată. În dezvoltarea motivelor de apel a arătat că nu s-a realizat nici o expertiză medico-legală prin care să se dovedească faptul că ar fi consumator de droguri, aşa cum a susţinut martorul B., la domiciliul său nu au fost identificate droguri, B. şi C. sunt rude apropiate şi aveau tot interesul să se scuze, cu atât mai mult cu cât aceasta îi ajuta să beneficieze de reducerea pedepselor, că s-a deplasat la locul întâlnirii cu o camionetă tocmai pentru că intenţiona să cumpere animale, iar dacă voia să vândă droguri se putea duce şi cu o maşină obişnuită şi că refuzul său iniţial de a da declaraţie nu a fost o chestiune premeditată deoarece cunoştea foarte clar ce au declarat ceilalţi, dar şi că C., fiind consumator de droguri, ştia cum să se disculpe. 

În apel inculpatul s-a prezentat personal, nu a dorit să dea o nouă declaraţie şi nu s-au solicitat alte probe.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului, precum şi din oficiu, conform art. 417 alin.2 din Codul de procedură penală, Curtea de apel constată următoarele:

Inculpatul A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT – Biroul Teritorial Covasna nr. […] din data de 27.11.2020, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, reţinându-se, în esenţă, că în urma unor discuţii telefonice purtate anterior, în seara zilei de 17 septembrie 2020, ora 21:30, inculpatul s-a întâlnit la intrarea în comuna […], judeţul […], cu C. şi cu B., iar primului i-a vândut contra sumei de 4.000 lei cantitatea de aproximativ 100 g cannabis (96,76 grame masa netă), drog de risc inclus în tabelul anexă III la Legea nr.143/2000.

Contrar soluţiei de condamnare pronunţate de prima instanţă, Curtea de apel consideră că probatoriul administrat nu este apt să conducă la o concluzie indubitabilă de comitere a acestei infracţiuni de către inculpatul A..   

Din actele dosarului reiese că la data de 18.09.2020, orele 01.20, organele de poliţie au oprit în trafic, pe raza mun. […], autoturismul condus de martorul C., în interiorul căruia s-au găsit o doză de Fanta, anume compartimentată pentru ascunderea de obiecte, ce prezenta urme de cannabis şi o pungă vidată ce conţinea fragmente vegetale de culoare verde-olive, despre care martorul a declarat că îi aparţine şi că a cumpărat-o în seara zilei precedente de la un individ pe care îl cunoştea drept „Z.”. În acelaşi autoturism a fost identificată şi martora D., în a cărei poşetă s-a găsit un grinder metalic cu urme de substanţă vegetală şi miros specific de cannabis, despre care a afirmat că îi aparţine tot lui C. şi că îl folosiseră în seara respectivă pentru confecţionarea unei ţigări.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr.1019271/23.09.2020 a certificat că în punga vidată se găseau 96,76 g cannabis, precum şi că pe grinder şi pe recipientul disimulat în doza de Fanta s-au pus în evidenţă urme de THC, substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis.

Martora D. a declarat că la data de 17.09.2020 s-a întâlnit în […] cu C., care a luat-o de acasă în jurul orelor 22.00, s-au deplasat lângă o pădure, unde S. a scos din doza de Fanta „iarba” cu care a confecţionat o ţigaretă şi au fumat-o împreună, fără să cunoască însă de unde avea acesta drogurile.

C. a fost audiat în calitate de suspect în data de 18.09.2020, în intervalul 07.15-07.50, când a declarat că este consumator de cannabis şi că vărul său B. i-a spus că ştie pe cineva care vinde iarbă, un băiat pe nume Z.; a rămas ca vărul său să îl contacteze pe acel băiat, astfel că în 17.09.2020 a fost sunat de B., care i-a dat întâlnire la ora 21.30 undeva la intrare în […]; s-a deplasat singur cu maşina; acolo s-a întâlnit cu vărul lui şi cu acel băiat, care venise cu un […] de culoare albă; a cumpărat de la acesta 100 g cannabis contra sumei de 4.000 lei, iar de aici a plecat la prietena lui D. La ora 11.55 lui C. i s-a adus la cunoştinţă calitatea de inculpat şi dreptul de a da o nouă declaraţie, activitate ce s-a încheiat la ora 12.05. În continuare a fost dispusă faţă de acesta măsura controlului judiciar, ordonanţa fiind redactată la ora 12.06.

La ora 12.44, tot în data de 18.09.2020, i s-a adus la cunoştinţă şi lui B. calitatea de suspect, acesta fiind audiat începând cu ora 13.00. În declaraţia sa a arătat că vărul său C. l-a întrebat dacă ştie pe cineva care vinde cannabis, astfel că în urmă cu trei zile l-a sunat pe A. de faţă cu C., i-a spus că cineva vrea să se întâlnească cu el şi cei doi au vorbit personal între ei, stabilind o întâlnire în data de 17.09.2020; la cererea vărului său de a fi şi el prezent la întâlnire, s-au dus împreună cu maşina lui C. la intrarea în X, unde a venit şi A., de la care C. a cumpărat cannabis, fără să ştie cât a plătit şi nici ce cantitate era în punga de culoare mov cu care s-a întors din maşina lui A. Faţă de B. s-a pus de asemenea în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc şi a fost plasat sub control judiciar.

Prin ordonanţele de luare a măsurii preventive lui C. şi B. nu li s-a interzis să ia legătura unul cu celălalt.

La data de 15.10.2020 C. şi B. l-au indicat în cadrul unor recunoaşteri după planşă foto pe inculpatul A. ca fiind cel de la care au fost cumpărate drogurile.

În urma exploatării datelor identificate cu ocazia percheziţiei informatice asupra telefonului ridicat de la B. s-a stabilit că acesta a fost apelat de două ori în seara zilei de 17.09.2020 de pe numărul utilizat de inculpatul A., la orele 20.49 şi 20.55, nici unul dintre apeluri nefiind preluat, iar la rândul său l-a apelat de patru ori pe C. în intervalul 21.11-21.24 (f.146 urmărire penală). La dosar nu se regăsesc nici un fel de date privind apelurile iniţiate/primite de B. în perioada anterioară datei de 17.09.2020, în care a susţinut că s-a stabilit întâlnirea cu inculpatul.

Postul telefonic utilizat de inculpat a fost interceptat în perioada 25.09.2020-24.10.2020 şi s-a solicitat localizarea poziţiei geografice în sistem a terminalului pentru perioada 16-18.09.2020. Singurele date aflate la dosar indică o localizare în […], Extravilan, parcela 1102/3, tarla 73 (f.202 urmărire penală), neînsoţită însă de nici o hartă sau de alte date din care să rezulte cu claritate unde se află această poziţie. Comunicaţiile interceptate nu au dus la obţinerea vreunor date relevante în dovedirea acuzaţiilor la adresa inculpatului.

La data de 11.11.2020 s-a efectuat o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului, nefiind identificate substanţe interzise de lege.

Percheziţia informatică asupra telefonului ridicat de la inculpat s-a soldat exclusiv cu confirmarea celor două apeluri iniţiate în seara zilei de 17.09.2020 către numărul utilizat de B.

Inculpatul A. s-a prevalat de dreptul la tăcere în faţa procurorului, iar în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, care la data de 11.11.2020 a dispus arestarea sa la domiciliu, a negat comiterea faptei şi a declarat că s-a întâlnit cu B. la ferma acestuia pentru că voia să cumpere porci de la el, în timp ce pe celălalt băiat nu îl cunoştea.

La data de 16.11.2020 cei doi au fost reaudiaţi, C. menţinându-şi depoziţia în sensul că s-a deplasat singur la locul de întâlnire, B. şi vânzătorul drogurilor fiind deja acolo, pe un drum aflat după trecerea de cale ferată, la intrare în […]; B. în schimb şi-a modificat depoziţia iniţială, declarând de această dată că s-a dus singur la întâlnire, cu maşina lui, fiind chemat acolo de A., iar el la rândul său l-a sunat pe C. şi i-a spus să vină în acel loc, acesta venind cu maşina lui. Ambii au afirmat că nu s-a discutat nimic legat de cumpărarea unor porci.

În cursul urmăririi penale C. şi B. au încheiat acorduri de recunoaştere a vinovăţiei şi au fost condamnaţi ulterior prin sentinţa penală nr.1/2021 a Tribunalului Covasna, beneficiind de reducerea pedepsei conform art.15 din Legea nr.143/2000.

În faţa primei instanţe, audiat ca martor, B. a manifestat o oarecare reţinere în a declara cele întâmplate şi a răspunde la toate întrebările adresate, respectiv care a fost scopul deplasării în apropiere de […] sau cum a aflat că inculpatul ar fi consumator de droguri. În schimb, a confirmat că în trecut i-a mai vândut animale inculpatului şi contrar declaraţiei de inculpat din 16.11.2020 a susţinut că la întâlnirea din 17.09.2020 au vorbit inclusiv despre animale.

Martorul C. a declarat în cursul cercetării judecătoreşti la prima instanţă că doar el a discutat cu inculpatul în cadrul acelei întâlniri şi că vărul său a stat mai departe.

Inculpatul şi-a menţinut poziţia procesuală, arătând că s-a întâlnit cu cei doi la gospodăria lui B., amplasată înainte de […], după calea ferată, cu scopul de a cumpăra de la acesta doi porci şi l-a sunat înainte, dar acesta nu i-a răspuns; ştia însă unde stă martorul, astfel că s-a dus direct acolo, dar acesta i-a zis că a sterilizat animalele şi nu le mai vinde; cu C. nu a discutat în schimb nimic, nu îl cunoştea.

Potrivit dispoziţiilor art.103 alin.2 din Codul de procedură penală, ”În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”. Instanţa de apel constată însă că probele administrate în cauză conturează un serios dubiu cu privire la comiterea de către inculpat a infracţiunii deduse judecăţii, nefiind dovedită în mod cert împrejurarea că acesta i-ar fi vândut în seara zilei de 17.09.2020 lui C. cantitatea de aproximativ 100 g cannabis. 

În propriul demers analitic, Curtea de apel are în vedere că inculpatul nu a recunoscut niciodată că ar fi săvârşit infracţiunea de trafic de droguri de risc, susţinând că s-a întâlnit cu B. deoarece dorea să cumpere de la acesta porci. Martorul B. a confirmat în ultima sa declaraţie că a discutat despre acest aspect cu inculpatul şi că în trecut îi mai vânduse animale. Despre întreg contextul în care a avut loc acea întâlnire, B. a oferit pe parcursul procesului declaraţii oscilante şi contradictorii în raport cu cele susţinute de C. şi care nu vizează doar cele petrecute ulterior întâlnirii cu inculpatul, cum greşit a reţinut prima instanţă. Astfel, dacă C. a afirmat că întâlnirea a fost stabilită de B. cu inculpatul şi că el s-a dus singur cu maşina, B. a declarat iniţial că întâlnirea a fost stabilită de C. cu inculpatul şi că s-a dus la întâlnire împreună cu vărul său, cu maşina acestuia, după care a revenit şi a spus că s-a dus singur la întâlnire, cu maşina lui. Această modificare a intervenit după două luni de la începutul cercetărilor, timp în care, deşi cei doi se aflau sub control judiciar, având la acel moment calitatea de inculpaţi, se puteau întâlni, nefiindu-le interzisă această opţiune. Nu poate fi aşadar exclusă varianta ca aceştia să fi discutat în vederea corelării declaraţiilor lor, dar şi în vederea pregătirii pentru recunoaşterea după planşa foto. Pentru că B. se cunoştea cu inculpatul, este posibil ca în intervalul scurs de la începerea cercetărilor şi până când s-a administrat acest mijloc de probă, primul să-i arate şi lui C. fotografii ale inculpatului, ceea ce ar explica cum a reuşit acesta să îl recunoască. În plus, fiind prezent la acea întâlnire din 17.09.2020, este posibil ca C. chiar să fi reţinut fizionomia inculpatului.

Un alt aspect ce nu concordă între declaraţiile celor doi martori principali ai acuzării este şi acela că C. a afirmat în prima declaraţie că pe vânzătorul drogurilor îl chema Z., în timp ce B. a precizat că îl chema F. Este adevărat că cei doi au susţinut de la început că drogurile au fost cumpărate în seara zilei de 17.09.2020 de la un individ pe care îl cunoştea mai dinainte B., dar care dintre ei a stabilit întâlnirea cu acesta, cum îl chema, cum s-au deplasat fiecare la locul întâlnirii, cine a discutat acolo cu inculpatul şi despre ce anume, toate sunt aspecte asupra cărora au oferit variante diferite, parţial corelate doar prin declaraţiile date ulterior, după ce au avut posibilitatea de a lua legătura între ei.

Pe de altă parte, fiind la rândul lor cercetaţi pentru trafic de droguri, C. şi B. aveau tot interesul să ofere anchetatorilor informaţii în baza cărora să poată beneficia de prevederile art.15 din Legea nr.143/2000, astfel că întâlnirea cu inculpatul din seara zilei de 17.09.2020, care este cert că a avut loc, nefiind negată nici de inculpat, le-a dat ocazia să îl indice pe acesta drept furnizor al drogurilor, neputând fi exclusă o înţelegere prealabilă în acest sens. Nici interceptările telefonice, nici percheziţia domiciliară şi nici o altă probă nu au demonstrat însă în mod cert că inculpatul ar avea asemenea preocupări.

A mai susţinut Parchetul că locul întâlnirii nu a fost cel indicat de inculpat, ci cel indicat de martorii C. şi B., însă, aşa cum am precizat deja, localizarea terminalului mobil al inculpatului nu permite instanţei să ajungă la o concluzie certă asupra acestui aspect, cu atât mai mult cu cât şi inculpatul, şi martorii au arătat că s-au întâlnit undeva la intrarea în […], după calea ferată.

 Nici cu ce autoturism a ajuns inculpatul la locul întâlnirii nu s-a stabilit în mod cert, împrejurarea că la domiciliul său nu s-a găsit o maşină de tipul celei indicate de inculpat nefiind o dovadă a faptului că nu ar fi utilizat anterior un astfel de autovehicul. Mai mult, inculpatul a declarat că la acea dată maşina era împrumutată şi că doar ulterior a cumpărat-o, fiind şi acum în proprietatea sa.

 Este adevărat că inculpatul a refuzat să dea declaraţii în faţa organelor de urmărire penală, dând declaraţie doar în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, iar în cursul judecăţii a dorit să fie audiat după audierea martorilor, dar în opinia Curţii acest aspect nu poate fi interpretat drept o dovadă de lipsă de credibilitate a susţinerilor sale deoarece dreptul la tăcere este garantat inculpatului în tot cursul procesului. În plus, varianta inculpatului a fost una constantă şi apărarea sa nu s-a întemeiat pe ceea ce au declarat sau nu martorii în cursul urmăririi penale sau în instanţă, având în vedere că nu a negat întâlnirea cu ei, ci doar scopul a arătat că a fost altul, respectiv achiziţia unor animale de la B., martor care în final a admis că au discutat şi despre acest lucru.

În raport cu cele mai sus menţionate, în baza propriei analize asupra mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, Curtea de apel consideră că apelul inculpatului este întemeiat, nefiind întrunită condiţia de la art.396 al.2 Cod de procedură penală, de a se fi dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta a fost săvârşită de inculpat. Pe cale de consecinţă se impune adoptarea unei soluţii de achitare în temeiul art.16 al.1 lit. c Cod de procedură penală.

Inculpatul a fost reţinut şi arestat la domiciliu în perioada 11 noiembrie 2020 – 06 ianuarie 2021, după care s-a aflat sub control judiciar până la data de 21.05.2021. Având în vedere decizia ÎCCJ pronunţată în recurs în interesul legii nr.15/2017 şi deciziile Curţii Constituţionale nr.271/2016 şi nr.136/2021 prin care s-a stabilit obligaţia organelor judiciare, prevăzute la art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, de a se pronunţa, prin hotărârile definitive pe care le pronunţă, cu privire la legalitatea măsurilor preventive privative de libertate dispuse pe parcursul procesului penal, Curtea de apel reţine că privarea de libertate a inculpatului a avut un caracter legal, fiind dispusă în acord cu prevederile art.202, art.218 şi art.211 Cod de procedură penală, soluţia de achitare pronunţată în apel fiind rezultatul unei noi aprecieri a probelor realizată de instanţa de control judiciar conform art.420 al.9 Cod de procedură penală. Probele analizate la dispunerea, prelungirea, menţinerea măsurilor preventive nu trebuie să aibă aceeaşi forţă probantă cu cele care susţin o soluţie de condamnare, fiind suficient să contureze pentru un observator independent presupunerea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul infracţiunii care a justificat dispunerea măsurii, or aceste exigenţe au fost îndeplinite la dispunerea şi menţinerea măsurilor preventive.

Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct.2 lit. a din Codul de procedură penală, va fi admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr.18/07.04.2021 pronunţată de  Tribunalul Covasna  în dosarul nr. […].

Se va desfiinţa în parte sentinţa penală atacată, numai sub aspectul soluţiei de condamnare a inculpatului, de confiscare specială, de prelevare de probe biologice, de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat şi, procedând la o nouă judecată, Curtea de apel:

În baza art. 396 alin. 1 şi 5 din Codul de  procedură penală, rap. la art.16 alin.1 lit. c) din Codul de  procedură penală, va achita pe inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de  art. 2 alin. 1 din Legea nr.143/2000.

Va înlătura din cuprinsul sentinţei penale apelate dispoziţiile referitoare la confiscarea specială de la inculpat a sumei de 4000 lei obţinută din vânzarea drogurilor, a telefonului mobil […]cu seriile IMEI […] şi IMEI […], conţinând o cartelă SIM cu numărul […], ridicat de la acesta la data de 11.11.2020 şi înregistrat la poziţia nr.112/2020 din Registrul mijloacelor materiale de probă al Tribunalului Covasna, la  recoltarea de probe biologice de la inculpat şi la obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art.397 alin.3 Cod de procedură penală va dispune restituirea către inculpat a telefonului mobil cu caracteristicile mai sus menţionate.  

În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale, în primă instanţă şi în apel vor rămâne în sarcina statului.