Jurisprudență | Curtea de Apel Brașov – Hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței

Contestația în anulare întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 1 Cod procedură civilă, conform cărora hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: ”1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;”, poate fi admisă, numai în situația în care sunt realizate în mod cumulativ două condiții, și anume:
1. necompetența sau nelegala alcătuire a instanței, excepții care pot fi invocate direct în recurs;
2. partea a invocat în recurs excepțiile corespunzătoare, sau a susținut critici referitoare la necompetență ori alcătuirea instanței, iar instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra respectivelor excepții sau critici.

Prin contestaţia în anulare înregistrată la Curtea de Apel X la data de 29.01.2021, sub nr. xxx/46/2021, contestatorii A. și B. au solicitat instanţei anularea Deciziei civile nr. 18/2021/Ap, pronunţată de Curtea de Apel X la data de 14.01.2021, în dosarul civil nr. xxxxx/280/2016.

În expunerea motivelor de anulare, înregistrate la aceeași instanță la data de 19.02.2021, contestatorii au arătat, următoarele:

Hotărârea a cărei anulare o solicită a fost pronunţată în recurs, de către o instanță necompetentă absolut în soluționarea acestei căi extraordinare de atac, fiind încălcate normele referitoare la repartizarea aleatorie a cauzei, instanţa nepronunțându-se asupra excepției invocate și nefăcând dovada repartizării aleatorie cu documentele pe care le-a solicitat.

Așa cum s-a invocat și în recurs, în vederea stabilirii repartizării legale a cauzei și în mod aleatoriu, au solicitat să se pună la dispoziție documente din sistemul ECRIS întrucât aveau suspiciuni rezonabile cu privire la respectarea principiului repartizării aleatorie a cauzei, din moment ce dosarul a fost repartizat Completului C3 Recurs din care face parte soția avocatului C., respectiv magistrat D., cu atât mai mult cu cât, așa cum rezultă din decizia civilă a Tribunalului Y, hotărârea pronunțată la 02.07.2019 era definitivă, fără cale de atac recurs.

Din fișa dosarului nu rezultă repartizarea aleatorie a cauzei, dimpotrivă, la rubrica ”parametrii repartizare dosar” se arată ”3 săptămâni civil”, ”Dosar 13”, ceea ce înseamnă că așa zisa repartizare aleatorie s-a făcut dându-i-se ca și criteriu timpul de căutare a completului pe 3 săptămâni, cauza fiind repartizată completului C3, primind o dată recomandată 20.04.2020.

Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel la 23.10.2019, ora 10:21, și, așa cum rezultă din mențiunea de pe adresa de înaintare a Tribunalului Y din 23.10.2019, a fost înaintat direct către Curtea de Apel X, Recurs C-3 840, ceea ce înseamnă că a fost înaintat ulterior înregistrării recursului de către Curtea de Apel X și a repartizării acestuia.

După înregistrarea dosarului, deși acesta a avut dată recomandată 20.04.2020, la dosarul de recurs – fila 26 – se află cererea de abținere formulată de magistrat D., nedatată și fără dovada repartizării acestuia spre soluționare ca și complet, cerere soluționată, conform Încheierii din 11.03.2020, de către magistrat E., F. și G..

În aceeași zi de 11.03.2020, este încheiat procesul verbal, semnat de Președinte secție D., în care arată că la întregirea completului de judecată va participa judecătorul aflat pe locul 2 din lista de permanență din data de 11.03.2020, respectiv judecător H., fără a se prezenta și lista de permanență.
În procesul-verbal este menționat faptul că dosarul are termen de judecată la dată de 12.03.2020, termen modificat înainte de formularea cererii de abținere de către magistrat D., ceea ce înseamnă că în dosar s-au efectuat acte înainte de formularea cererii de abținere de către aceasta, în sensul stabilirii termenului de judecată de către instanța din care făcea parte la acel moment, fiind incompatibil judecătorul D. în condițiile în care pe site-ul instanței, la momentul înregistrării dosarului, data recomandată era 20.04.2020.

În concluzie, cu o zi înainte de primul termen de judecată stabilit deja de către completul C3 din care făcea parte și magistratul D., și după efectuarea actelor de procedură în dosar, d-na magistrat a înțeles să formuleze cerere de abținere, fapt care constituie un alt aspect de nelegalitate a întregii proceduri procesuale efectuate în dosar de către magistrat D. și Completul C3 Recurs.

Toate acestea, coroborate cu faptul că pe fișa dosarului întocmit de I. sunt mențiuni la rubrica ”Parametrii repartizare dosar – 3 săptămâni civil, dosar 13” întăresc convingerea conform căreia în recurs dosarul nu a beneficiat de o repartizare aleatorie conform art. 101 din Regulament de ordine interioară și că a fost o repartizare coordonată din datele introduse în calculator către Completul C3 Recurs, știut fiind faptul că Inspecţia Judiciară din cadrul C.S.M. a constatat de nenumărate ori efectuarea unor ”practici” nelegale de repartizare așa zisă aleatorie a cauzelor prin dirijarea Sistemului ECRIS către anumite completuri de judecată prin introducerea anumitor date sau efectuarea anumitor operațiuni în Sistemul ECRIS.

Așa cum s-a arătat și prin întâmpinare, s-a invocat excepția inadmisibilităţii recursului ca și cale de atac, având în valoarea cererii de 21.000 lei și mențiunea ”Definitivă” de pe decizia Tribunalului Y, iar pentru a putea fi considerat recursul ca și o cale extraordinară de atac, gen recurs în casație, trebuiau îndeplinite anumite condiții ce nu se regăsesc în prezenta cauză, sens în care a invocat și practică judiciară în care în speța ”[…]” Curtea de Apel X i-a respins ca inadmisibil recursul formulat, apreciind că hotărârea beneficiază de o singură cale de atac și anume apelul.

În speța de față, un alt complet de judecată imparțial, nu ar fi admis recursul din două motive:
1.ca și cale de atac ordinară era inadmisibil, singura cale de atac fiind apelul;
2.ca și cale extraordinară de atac, era, în principal, inadmisibil, în subsidiar nefondat, întrucât avocatul C., soțul d-nei magistrat D., respectiv apărătorul pârâtei J., face referire în motivele de recurs la neadministrarea probei cu expertiză de către Tribunalul Y, în condițiile în care la Judecătoria X proba cu expertiză a fost efectuată, clienta sa a stabilit obiectivele dorite, nu a achitat cota din onorariul învederat de instanță, fapt care duce de drept la decăderea din această probă în ceea ce o privește și, deși ei au achitat și onorariul ce îi revenea acesteia, nu s-au opus obiectivelor solicitate de aceasta, însă ce este cel mai important este faptul că nici pârâta J. și nici avocatul C., apărătorul acesteia, nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și nici nu au solicitat completări, în sensul invocat ulterior în calea de atac apel, respectiv, astfel încât mod evident susținerile acesteia din recurs sunt, în principal, inadmisibile, în subsidiar, nefondate, deoarece avocatul C. a adus critici sentinței Judecătoriei în apel cu privire la nelegalitatea acesteia în sensul că nu ar fi stabilit instanța un obiectiv pe care partea nu l-a solicitat și asupra căruia nu a făcut nici obiecțiuni la raport ulterior, invocând, practic, motive străine de natura pricinii.

În mod legal Tribunalul Y a respins solicitările avocatului C. ca fiind  nefondate, acestea fiind formulate evident cu rea – credință și doar pentru a invoca un motiv în calea de atac, astfel încât în mod clar un complet imparțial al Curții de Apel X nu putea admite recursul formulat de soțul d-nei magistrat D.,  colega celor două doamne magistrat, respectiv cea care a semnat procesul verbal din 11.03.2020, de numire în complet în locul său a dnei judecător E., concret, cea care s-a ocupat îndeaproape și personal de repartizarea și coordonarea acestei cauze în recurs, atât în ceea ce privește numirea magistraților, cât și stabilirea modificării termenului de judecată înainte de a formula cerere de abținere.

În concluzie, Completul C3 de Recurs, constituit nelegal, în vederea soluționării recursului, a avut drept scop încălcarea principiului repartizării aleatorie a cauzei pentru a putea admite un recurs inadmisibil ca și cale de atac și total nefondat în ceea ce privește motivele, soțul dnei magistrat D. invocând o probă nefondată pe care nu a solicitat-o la fond, nu a menționat-o nici ulterior depunerii raportului, întrucât acesta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, nemaiputând face ulterior obiecțiuni în calea de atac, dispozițiile legiuitorului fiind stricte în acest sens, nemaivorbind de faptul că clienta sa, intimata J., a refuzat să plătească onorariul expertului, respectiv cota sa parte învederată de instanță, fapt care, conform legii, duce la decăderea părții din proba respectivă ca urmare a neplății onorariului expert.

Astfel, prin constituirea unui complet nelegal coordonat de un judecător incompatibil și ulterior format din magistrați lipsiți de imparțialitate și numiți de către judecătorul incompatibil, s-a încălcat principiul repartizării aleatorie a cauzei, principiu care are ca sancțiune, în caz de nerespectare, nulitatea hotărârii pronunțate, acesta fiind și motivul datorită căruia în recurs instanța a refuzat să comunice datele solicitate de noi cu privire la dovada repartizării aleatorie a cauzei.

S-a solicitat acest lucru, prin adresă, domnului președinte al Curții de Apel X, cu mențiunea că răspunsul este necesar în soluționarea prezentei cauze, dar și în soluționarea plângerii penale formulate de noi, cu mențiunea că vor solicita o expertiză de specialitate informatizată cu privire la repartizarea cauzei.

Terenul pe care se află imobilul în litigiu se învecinează cu un alt teren pe care se află construită o casă de către fiul și nora lor și în total suprafața  terenurilor și a curții celor două imobile este de 1000 mp, situat în zona zero a orașului X, a cărui valoare este de circa 1 milion euro și despre care se ştie că proprietarii doresc să îl vândă unui dezvoltator pentru construirea unor blocuri de locuințe, aspect ce le-a fost relatat de către intimata J., așa justificându-se ”considerentele” de apreciere a recursului ca fondat de către completul C3 Recurs al dnei magistrat D., soția d-lui avocat C., interesat să desființeze o hotărâre definitivă printr-o cale de atac inadmisibilă cu ajutorul soției sale, prin repartizarea dosarului către completul acesteia.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 1 Cod procedură civilă.
Contestația în anulare a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei.
La contestația în anulare formulată de cei doi contestatori, intimata J. a depus întâmpinare, solicitând respingerea acestei contestații.

În cuprinsul întâmpinării intimata a arătat următoarele:

La data de 29 ianuarie 2021 s-a depus contestaţie în anulare împotriva deciziei Curţii de Apel X.

La data de 19 februarie 2021 s-au invocat doua motive de contestaţie in anulare; hotărârea a fost data de o instanţa necompetenta absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei si, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis sa se pronunţe asupra acesteia art. 503 alin. 2 punctul 1 din Codul de procedură civilă) şi instanţa de recurs a admis o cale de atac recursul care nu era prevăzută de lege, critică ce în opinia sa nu se încadrează în cazurile de contestaţie in anulare.

Nu au fost încălcate norme de competenta absolută. Instanţa de recurs este instanţa imediat superioara celei care a pronunţat hotărârea în apel. Hotărârea Tribunalului Y a fost atacata cu recurs, iar recursul a fost judecat de Curtea de Apel X..

În privinţa unei eventuale încălcări ale normelor referitoare la alcătuirea instanţei, susţine că nu au fost încălcate asemenea norme. Pentru a fi admisibil un asemenea motiv de contestaţie in anulare, cel prevăzut de art. 503 alin. 2 punctul 1 teza a doua, este necesar sa fi fost invocata o situaţie de încălcare a unor norme referitoare la alcătuirea instanţei, instanţa de recurs sa fi omis sa se pronunţe.

Au fost făcute susţineri înainte de judecata recursului cu privire la modul de repartizare a cauzei in recurs si nu excepţii legate de alcătuirea instanţei.

A doua critica adusa pe calea contestaţiei în anulare deciziei pronunţate în recurs, nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 503. Hotărârea data in apel era supusa recursului, nefiind o hotărâre data intr-o materie pentru care dreptul la recurs sa fi fost suprimat.

Tribunalul Y a indicat greşit că hotărârea pe care a pronunțat-o era definitivă.

În realitate era supusa recursului şi a arătat care sunt temeiurile pentru care a exercitat calea de atac a recursului.

Instanţa de recurs a analizat cu prioritate problema admisibilităţii recursului. Calea de atac este prevăzută de lege.

Prin întâmpinarea depusă nu s-a solicitat administrarea de probe.

Relativ la proba cu înscrisuri, solicitată de către contestatori a fi administrată în cadrul acestei căi extraordinare de atac, curtea a respins-o ca nefiind utilă, pentru considerentele arătate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 13.10.2021.

Analizând contestaţia în anulare formulată de către cei doi contestatori, instanţa reţine următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 18/2021, pronunțată la data de 14.01.2021, în dosarul nr. xxxxx/280/2016, pentru motivele arătate în cuprinsul acestei hotărâri, Curtea de Apel X. a admis cererea de recurs formulată de recurenta – pârâtă J. împotriva Deciziei civile nr. 3068, pronunţată de Tribunalul Y., la data de 02.07.2019, în dosarul nr. xxxxx/280/2016, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Y..

Decizia anterior amintită este definitivă.

Împotriva acestei decizii, intimații – reclamanți din recurs, respectiv A. și B., au formulat prezenta contestație în anulare, solicitând anularea amintitei decizii.

Contestația în anulare prin care cei doi contestatori au pretins retractarea hotărârii instanței de recurs, mai sus identificată, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 1 Cod procedură civilă, conform cărora hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: ”1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; …”

Din conținutul prevederii legale invocate de către cei doi contestatori în susținerea demersului judiciar realizat, rezultă că pentru acest motiv, contestația în anulare poate fi admisă, numai în situația în care sunt realizate în mod cumulativ două condiții, și anume:
1. necompetența sau nelegala alcătuire a instanței, care pot fi invocate direct în recurs;
2. partea a invocat în recurs excepțiile corespunzătoare, sau a susținut critici referitoare la necompetență ori alcătuirea instanței, iar instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra respectivelor excepții sau critici.

Din conținutul actelor de procedură depuse de contestatori sau al celor întocmite de către instanță, în recursul soluționat prin decizia contestată, nu reiese împrejurarea ca cei doi contestatori să fi invocat vreo excepție, sau să fi susținut critici relative la necompetența instanțelor. Aceștia au invocat și susținut exclusiv excepția inadmisibilității recursului excepție soluționată de către Curtea de Apel X. prin decizia contestată.

Referitor la aspectul legat de alcătuirea instanței de recurs, Curtea de Apel Brașov, constată că prin întâmpinarea la cererea de recurs, precum și prin notele scrise depuse la dosar în procedura recursului, cei doi contestatori au susținut că avocatul recurentei J., intimată în prezenta contestație, este soțul unui judecător care își desfășoară activitatea în cadrul Secției civile a Curții de Apel X., arătând totodată că au suspiciuni legate de modul de repartizare a dosarului nr. xxxxx/280/2016, în vederea soluționării recursului, raportat la împrejurarea că acesta a fost repartizat completului din compunerea căruia făcea parte și soția avocatului care asigura asistența și reprezentarea recurentei.
Cu toate acestea, judecătorul la care s-au referit cei doi contestatori, s-a abținut de la soluționarea cererii de recurs care a format obiectul dosarului anterior identificat, în conformitate cu dispozițiile art. 42 alin. 1 pct. 3 și 13 Cod procedură civilă, cererea de abținere fiind admisă conform Încheierii Ședinței publice din data de 11.03.2020, pronunțată de Curtea de Apel X în același dosar – iar chestiunea privind repartizarea dosarului, a fost lămurită ulterior de către completul de judecată învestit cu soluționarea cererii de recurs, acesta stabilind că dosarul a fost repartizat în mod aleatoriu conform evidențelor sistemului informatic ECRIS, după cum s-a consemnat în Încheierea Ședinței publice din data de 08.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel X în amintitul dosar.

Prin urmare, instanța învestită cu soluționarea cererii de recurs din dosarul nr. xxxxx/280/2016, a răspuns tuturor chestiunilor care vizau alcătuirea instanței, invocate de către cei doi recurenți în recursul finalizat prin pronunțarea deciziei contestate, astfel încât nu subzistă condiția cumulativă referitoare la omisiunea instanței de a se pronunța asupra pretinselor încălcări ale normelor referitoare la alcătuirea instanței.

Având în vedere considerentele expuse, contestația în anulare, formulată de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata J., împotriva Deciziei civile nr. 18/2021/Ap, pronunţată de Curtea de Apel X la data de 14.01.2021, în dosarul civil nr. xxxxx/280/2016, urmează a fi respinsă, potrivit dispozitivului.